Pensionarul și jandarmul

Ieri am fost la protest. Am plecat de acasă cu un amic foarte agitat, are credea că va fi "revoluție". Am ajuns in Piața mare, iar acolo......vreo 50 de pensionari, vreo 20 de persoane pe la 40 de ani și vreo 10 de vârsta noastră. Ne-am plimbat în cerc, scandând din când în când ceva anti-Băsescu. Treaba a devenit interesantă când au intervenit jandarmii. În primă fază i-au înconjurat pensionarii si le-au explicat cum au murit oameni lângă ei la Revoluție pentru un ideal, și cum idealul acela a devenit hârtia de budă a guvernării. Peste vocile arțăgoase se auzea un jandarm: "Doamnă, eu la revoluție eram mic......"

Atunci când protestatarii, deja mai căte 100 au decis că vor să mărșăluiască pe Bulevard, jandarmii s-au luat frumos de mâini, pentru a face "cordon". Nu erau suficienți jandarmi pentru a cuprinde lățimea Bulevardului, așa că am trecut zămbind pe lăngă ei, în timp ce un nene voinic îi ținea ocupați: se hotarâse să treacă PRIN cordon. Culmea era că îi împingea de unul singur în spate. Iar noi treceam cu explicația zâmbită: "Nu suntem partid, nu suntem o asociație. Suntem doar niște oameni care se plimbă pe centru. Împreună. Cu bannere."

Nu înțeleg populația acestei țări. Am primit tone de mesaje legate de SMURD. Mi s-a acoperit wall-ul cu invitații de tip Causes. Au dat "Attending" la diverse evenimente și mitinguri, din câte îmi dau seama TOȚI cunoscuții  mei.

Iar în piață, nimeni.

Toată lumea se plânge de guvernare, toți au ceva de spus despre Băsescu, mi se împuie zilnic capul despre cât de rău o ducem.

Iar în piață, nimeni.

Păi în momentul ăsta am doar ceva de spus: Nu ai dreptul de a te plânge dacă tot ce faci e să stai acasă și să dai like. Nu ai dreptul de a te plânge dacă tot ce faci e să împui capul colegilor cu necazurile tale, dar nu te ridici să spui asta cu voce tare celor care sunt responsabili de asta. Nu ai dreptul de a te plânge dacă nu faci ceva ca să îți schimbi soarta. Taci. Pentru că tăcerea e de aur. Aurul proștilor.

Later Edit: cea mai buna poza ever: 

Unde sunt părinții copiilor lor?

Verificam și eu cu ce căutări cretine s-a mai ajuns pe blog. Acesta pare să fie un sport plictisitor pentru cineva care nu are blog, dar pentru mine e o sursă interminabilă de amuzament și groază. Astăzi îmi insă neclar ce ar trebui să simt.Una din căutări m-a dus la următorul text:

"Buna tpu am 12 ani si am o mare problema. Acum cateva seri am incercat sa ma masturbez si nu am gasit cu ce sa o fac asa ca am luat stiloul fratelui meu mai mic (el are 10 ani) si am inceput sa ma masturbez cu el. Dupa o perioada am simtit cum curge un lichid in mine si m-am speriat si m-am oprit. Acum ma doare burta foarte tare si sunt balonata si cred ca sunt insarcinata. Nu vreau sa afle parintii mei. Stiloul era plin de cerneala Ink de la Ikea. Poti ramane insarcinata si de la cerneala?"

Sărind peste detaliul că persoana care a căutat textul a ajuns la articolul ăsta, care nu are nici o legătură cu subiectul , am rămas surprinsă de întrebările puse de copii pe TPU.

"Salut am 12 ani si 1m,65 si mie frica sa nu mai cresc in inaltime un motiv as zice eu e ca aleg ca turbatu la fotbal chiar si cand numai pot ma fortez si dau tot ce as putea face sa numai cresc mult in inaltime"

"TPU cu ce haine sa ma imbrac anul acesta am 12 ani .Funda"

"Sall. am 12 ani si am penisul de 10 cm in erectie nu vreau sa-mi spuneti alt ceva decat daca este bine sau nu"

"Buna,TPU imi e foarte jena sa va spun ... dar totusi trebuie Incep cu inceputul Am 11 ani sunt fata si Doamna Profesoara m-a pus colega de proiect cu cel mai tare tip din clasa , si l-am invitat la mine acasa atunci nu m-am putut abtine si l-am sarutat si mi-am dat hainele jos si el a facut la fel si pe urma am facut sex.Atunci mama a intrat pe usa speriata. pe urma a fugit in bucatarie .Normal baiatul si el speriat a plecat ...Oare ce crede mama mea acum ? Ce sa fac va rog frumoas dau Funda"

"Buna TPU! Am 10 ani, si ieri mi-a fost rau! Nu am putut manca, chiar daca mi-a fost foamne. Am mancat covrigi toata ziua. Am avut si temperatura, dar mi-a fost si frig. Seara nu prea am putut sa dorm, cred ca am dormit doar 2-3 ore toata noaptea. Eu am si lipsa de fier, de cand eram mai mica! Poate sa fie si de la asta? Va rog sa imi zice-ti ce pot sa fac. Nu da-ti raspunsuri rautacioase, pentru ca eu doar v-am intrebat. Multumesc mult! Funda!"

Trebuie să fac niște mențiuni pentru cei născuți după '95. Pe vremea mea (cât de urât sună asta....) nu exista posibilitatea de a intra pe Internet când voiam noi. Existau "Internet-Cafe"uri înțesate cu gameri unde mergeam să stăm 2 ore pe mIRC sau să trimitem un E-mail. Eram prin liceu și am fost șocată să aflu că un coleg nu doar că avea computer cu Internet, dar avea și imprimantă color. Aveam 16 ani, tata avea "telefon celular"  pentru că era manager și unchiul meu avea Pager. Dacă aveam întrebări despre greutate, despre ciclu, despre sex sau despre lungimea potrivită a unghiilor ne întrebam părinții, colegii sau profesorii în care aveam încredere. In orice caz, nu ne expuneam problemele, fie ele frivole sau profunde, unui grup de necunoscuți. Ne-ar fi fost rușine să mai afle altcineva, ne-ar fi fost rușine să ne strigăm nedumeririle în piața mare, în fața unor necunoscuți. Nu o să  uit curând ziua în care am chiulit pentru că o colegă avea o problemă serioasă: folosise un OB și se temea să nu se fi dezvirginat cu el, pentru că o duruse. Am păstrat secretul față de toți, înafară de mama, pe care am întrebat-o dacă se poate așa ceva.

Unde sunt părinții, colegii și profesorii acestor copii? În camera alăturată, probabil, la televizor sau la laptop, în timp ce odrasla lor se lasă educată de o grămadă de necunoscuți, pe net. Îmi pare tragic: noi am fost "generația cu cheia la gât", totuși se pare că relația noastră cu părinții era mai strânsă decât a "generației cu iPod". Măcar despre ciclu am aflat de la mama. Și nici acum nu cer sfaturi medicale decât de la mama sau de la medic.

De ce ajung copiii să caute sfaturile unor entități abstracte, ale unor "useri" anonimi? Am putea spune că anonimatul propriu îi scutește de rușine, că se simt mai bine ascunși după un avatar, că "userii" nu le vor scoate vorbe la colegi, nu îi vor pârâ la părinți și nu îi vor pedepsi pentru boacăne. Dar atât de mult să se fi deteriorat încrederea oamenilor în semenii lor și mai ales a copiilor în părinții lor încât să fie preferabilă bătaia de joc a unui grup anonim? Și de ce mama naibii nu mai ajung părinții să se ocupe de problemele odraslelor lor?

Acum nu foarte multă vreme un "grup" nu însemna o pagină de internet, ci o unitate socială sudată și interesată de ajutor reciproc: familie, prieteni, clasă. Acum nu multă vreme un prieten era o persoană cunoscută, de încredere, cu care ai împărțit experiențe bune și rele. Acum e o entitate cu poză de profil și ceva date despre preferințe.

Nu mă înțelegeți greșit, cred că Internetul e o invenție comparativă cu roata și cu utilizarea focului, o unealtă utilă, poate chiar indispensabilă în acest moment. Ceea ce deplâng este diluarea relațiilor umane. Menținem o grămadă de relații superficiale, comunicăm idei sau platitudini pe tot mapamondul, dar suntem oare mai sociali sau mai sociabili? Am 500 de "prieteni" pe Facebook. Oare câți dintre ei s-ar deplasa să îmi aducă o portocală dacă aș fi bolnavă?

(Și oare câți mi-ar comenta sau da "Like" la status?")

Orientări sexuale și boli psihice

Există un flagel care "decimează" populația. O boală scârboasă, o umilire pentru spiritul uman, un flagel psihic pe care societatea noastră îl acceptă fără să îl pună la îndoială, fără să protesteze. Permitem unor oameni bolnavi să mărșăluiască pe străzi, să  se manifeste gălăgios și indecent și să ne spună nouă, celorlați, ce e normal și ce e bine. Vorbim despre niște oameni bolnavi, psihotici, obsesivi, preocupați în mod special să controleze cine în ce gaură o  dă și cine în ce fel o ia. Vorbim, desigur, despre homofobi. Am mai discutat despre "Marșul Normalității" și despre Noua Dreaptă , pe care i-am descris și la momentul respectiv, în mod just, ca pe niște "puțoflingări neadaptați social' al căror interes pentru dormitoarele și orificiile altora nu arată decât că sunt defecți în cel mai mare grad. Dar nu, nu despre Noua Dreaptă discutăm astăzi, nici despre monahii care cică și-au dedicat viața "curățeniei ", dar țin neapărat ca toată lumea să facă sex doar în ziua, ora și modul pe care îl hotărăsc ei. Nu discutăm nici despre cei care scutură biblia desupra capului, fie ca Papa , fie ca dezaxații de la Westboro Baptist Church.

Astăzi vorbim despre homofobul "telectual" care se crede rațional și care îți explică de la înălțimea amațitoare a standardelor lui morale cum stă treaba. Și așa mă trezesc eu într-o sfântă ziulica belind ochii cât cepele pe un grup de "raționali" unde, după ce se zbârlise cât o casă că se postase un videoclip cu homosexuali o doamnă sau domnișoară a declarat:

 "Ii tolerez pe homosexuali tot asa cum ii tolerez pe toti oamenii bolnavi."

Oooooooooo, ca suflet nobil! Zeiță între oameni, slava ta coboare asupra noastră, muritorilor! Iată o femeie ce nu numai că are autoritatea de a decide ce e boală sau nu, dar ea tolereză oamenii bolnavi. Ia, hai să parafrazăm, să vedem dacă se potrivește și cu alte contexte:
 Îi tolerez pe canceroși așa cum îi tolerez pe toți oamenii bolnavi.
 Îi tolerez pe autiști așa cum îi tolerez pe toți oamenii bolnavi. 
 Îi tolerez pe chei așa cum îi tolerez pe toți oamenii bolnavi. 
 Îi tolerez pe cei cu ulcer așa cum îi tolerez pe toți oamenii bolnavi. 
Wow! Pur și simplu, wow. 


Să ne înțelegem. Toleranță înseamnă  "a îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. " Domnișoara permite și îngăduie boli? Pe ce fel de tron al ignoranței și aroganței trebuie să te cocoți ca să poți declara așa ceva? Ce fel de creier poate avea cineva, ca să îi permită să elucubeze așa o frază fără să i se aprindă un beculeț de alarmă pe nas? Pe domnișoară o scârbesc manifestările de afecțiune și atașament ale unor cupluri homosexuale. De ce?Nici ea un poate răspunde. Nu e nimic rațional. E o fobie.

Alți "raționali" mi-au bătut cu voioșie apa în piuă despre ce e "natural" (sorry, no video) și despre ce e "normal". Adică ce corespunde normei. Adică.......mediocru. Păi atunci eu sunt anormală pentru că nu ascult manele, nu am puiat încă, am mai mult de 12 clase, mai mult de 10 cărţi în casă şi am ochii verzi. Și nimic dintre astea nu e un avantaj evolutiv. Serios, nu e "normal"? Multe lucruri nu sunt normale dar nu vă aud protestănd împotriva lor. Ați ales acest element care iese din normalitate. De ce? Nici voi nu știți. Nu e nimic rațional. E o fobie.

Și pe  departe cea mai amuzantă reacție: "Tu ai putea spune 'Sper ca fiul meu să fie homosexual.'?". Nu îmi pasă. Sper să aibă toate organele în ordine, în special creierul. Și să fie fericit cu cine vrea el. L-aș iubi chiar și dacă ar fi.....pocăit. În plus, de cAnd preferințele mele personale ar putea influența calitatea unui argument? Dacă eu spun "Sper să aiba ochii verzi" înseamnă că cei cu ochi căpui sunt anormali sau inferiori? Sau că nu voi iubi un copil cu ochi căprui?

Băi, frați români, surori întru specie, băi primatelor......vă dați rotunzi cu rațiunea, logica și Ipod-ul vostru și îmi veniți cu argumente de căcat pentru temerile voastre iraționale.

Și ce dacă din punct de vedere evolutiv e irațional să iei un partener de același sex, că nu mai puiezi? Nu vă aud urlând și împotriva contraceptivelor. Și ce dacă "ăia nu-s normali"? Da' ce, voi sunteți normali? Dacă vă găsesc cu mai mult de 10 cărți în casă deja pot spune că nu sunteți normali, având în vedere gradul de educație a mediei. Apropo, ce muzică e normal să ascultați?

Recunoașteți o dată și pentru totdeauna că vă simțiți amenințați nu de alegerile altora, ci de ce alegere ați lua voi dacă v-ați trezi că la un chef beți cu un superb exemplar al aceluiaș gen. În nici un caz nu puteți spune că vă e teamă de viol: înafară de preoți și pușcăriași nu au fost înregistrați violatori homosexuali.
Recunoașteți o data și pentru totdeauna că sunteți niște nimicuri arogante, care se cred capabile să decidă ce e "moral" sau "normal", dar care nu reușesc să iasă dintre preții strâmți ai fobiilor lor.
Recunoașteți o dată și pentru totdeauna că, deși homosexualitatea nu se află în cărțile de patologie, fobiile ocupă un spațiu important.

Până una alta, îi rog pe următori: Provita, Noua  Dreaptă, literaliștii bibliei, popii, măicuțele, frustrații de toate felurile și "telectualii" cu aere de superioritate morală să își scoată dracu' nasul dintre picioarele celorlalți, că a început să ne jeneze la mers. Găsesc interesul ăsta pentru organele sexuale ale altor persoane bolnăvicios și îngrijorător, la fel ca și interesul unora penrtru ovulele mele și modul lor de utilizare. Singurul om cu care nu fac sex și care are dreptul să mi se holbeze în vagin e medicul ginecolog, și acesta doar la cerere. La cererea mea. Voi, restul, țineți pentru voi preferințele voastre legate de cum, cu cine și în ce fel aleg să facă sex doi adulți responsabili.

Howgh.

Exorcism online

Ce te faci cand creierul tău nu ține pasul cu tehnologia? Când ești obișnuit să trăiești între demoni, zei, gnomi și zâne, dar te pomenești că ai cont pe Facebook și internet la discreție? Simplu, continui ca pâna acum.

Citind biblia

Romani 2:
19. Şi eşti încredinţat că tu eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
20. Povăţuitor celor fără de minte, învăţător celor nevârstnici, având în lege dreptarul cunoştiinţei şi al adevărului,
21. Deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu cel care propovăduieşti: Să nu furi - şi tu furi?
22. Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti adulter, săvârşeşti adulter? Tu cel care urăşti idolii, furi cele sfinte?
23. Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea legii?
24. "Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri", precum este scris.

Poveste discutată, răsdiscutată și care începe să fie obosită. Moralitatea creștină în general și moralitatea castei preoțești în special. În perioada asta preoții ortodocși vin la "bobotează" cu busuiocul și crucea, îndemnând la cumpătare și iubire de aproape. Catolicii țin concerte de orgă și cor, îndemnând credincioșii să fie mai buni în anul care vine. Pace și iubire creștină.
Tot în perioada asta se umple internetul de știri care de care mai evlavioase, de la bătaia preoților în biserică la preoți catolici, ortodocși și protestanți violatori de minori. Aud de afaceri ale bisericii, de la spălătorii la hoteluri, de la defrișarile dealurilor la lumânari vândute ad nauseam. Aud de măicuțe care omoară fetițe pe trecerea de pietoni și nici măcar nu văd cum arată judecătoria, despre preoți informatori de securitate, despre pastori militanți anti-homosexualitate sau preoti ortodocsi prinși cu amantul în pat sau masturbându-se cu ochii pe un loc de joacă, copii furați și vânduți "în adopție" de către măicuțe ori înecați în cristelniță și alte nenorociri diverse.
Ce nu pot eu pricepe în nici un fel e cum de mai are populația încredere să primească în casă un preot de orice culoare ar fi el. Și de ce nu par a avea nici o reacție. Bine îi descriu preoții, spunându-le "oi" și "turmă". Oile nu sunt cunoscute nici pentru inteligență, nici pentru spiritul lor liber.
Toate doleanțele unei minți slabe sunt descrise în acest cântec al supunerii și al lipsei de coloană vertebrală:

Psalmii, Capitolul 23
[O cântare] a lui David:
1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă paşte în păşuni verzi
şi mă duce la ape de odihnă;
3 îmi înviorează sufletul
şi mă povăţuieşte pe cărări drepte,
din pricina Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
5 Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei;
îmi ungi capul cu untdelemn,
şi paharul meu este plin de dă peste el.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele,
şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Și îmi vine să urlu din toți rărunchii, "Oaie nenorocită, ridică-te și devino OM !"

Remember remember the month of December.

Because it's the month when dictators die.

Am făcut un pui de selecție observațională pentru voi:

În 17 decembrie 2011 a murit dictatorul nord-korean Kim Jong Il.  Cică de oboseala și suprasolicitare.

Pe 25 decembrie 1989 este ucis dictatorul român Nicolae Ceaușescu.

Pe 10 decembrie 2006 dictatorul chilean Augusto Pinochet suferă un atac de cord.

Pe 30 decembrie 2006 este executat dictatorul irakian Saddam Hussein.

Pe  17 decembrie 1935 moare dictatorul venezuelian Juan Vicente Gómez.

Pe 24 decembrie 1999  moare dictatorul brazilian João Baptista de Oliveira Figueiredo

Tribute

Exista oameni care te modelează, oameni care te ajută să îți creezi o imagine de ansamblu a lumii, oameni care te motivează. Unul dintre ei a lăsat ieri lumea mai săracă. E greu să crezi că o bombă de energie precum Hitchens se poate topi într-un an. Sâmbăta trecută, parcă într-o presimțire sumbră, am închinat un pahar în onoarea lui. N-am ținut discursuri. Nu voi ține nici acum. Thanx for saving a litle bit of the world, Chrisopher Hitchens.



Cât despre crestini, cred ca vor declara ziua morții lui ca sărbătoare. Ani de zile vor inventa povești despre convesii pe patul de moarte și pentru Hitch, cum au inventat și pentru Darwin. Dar iată coloana vertebrală a acestui om: