"Oamenii ăștia nu merită să trăiască!"

Ieri, 22 septembrie, doi bărbați au decis să pună pe ei veste explozive, să meargă în fața unei biserici din orașul pakistanez Peshawar, să aștepte până când se termină slujba și oamenii ies din biserică și să se detoneze. Mai mult de o sută de oameni au fost răniți și 78 alții au murit, deoarece au îndrăznit să nu aibă aceeași religie cu cei doi indivizi.

Grupul militant TTP Jundullah, grup care e afiliat talibanilor, și-a asumat responsabilitatea, sau, în mintea lor bolnavă, "meritul" pentru această acțiune.

"Erau dușmanii Islamului, deci sunt țintele noastre." A spus purtătorul lor de cuvânt, Ahmed Marwat,  despre bărbații, femeile și copiii răniți și uciși astăzi, dar și despre cei care au scăpat teferi, dar nu pentru multă vreme:

"Vom continua atacurile asupra ne-musulmanilor de pe teritoriul pakistanez."

Nu este, în nici un caz prima sau ultima astfel de acțiune a extremiștilor musulmani suniți care își îndreaptă ura împotriva creștinilor, sufiților și șhiiților. În 2009, 40 de case și o biserică au fost incendiate de o mulțime de 1000 de musulmani în orașul Gojra, din provincia Punjab. Cel puțin șapte creștini au fost arși de vii. Alți șaptisprezece au fost uciși în cursul unui atac în  Bahawalpur în 2001.
Chiar acum, în Kenia, încă se mai caută victimele unei situatii cu luare de ostateci, condimentată cu grenade și arme de asalt și urmată, bineînțeles, de o detonare: până acum s-au recuperat 68 de cadavre și au fost salvați 178 de răniți.

Nu, nu cred ca musulmanii sunt toți niște sălbatici criminali și capabili de atrocități, cum nu cred nici că toți creștinii sunt niște creiere slabe și încuiate. Dar v-am mai spus în multiple ocazii că cei infectați cu acest virus memetic numit religie, fie ei chiar și oameni buni și inteligenți în orice alt domeniu, pot fi transformați de religie în niște bestii, cu sau fără voia lor. 

Avem oameni care  vor să își slujească zeul, care vor sa salveze lumea, care vor ce e mai bine pentru familia lor, dar care aleg să facă asta prin crime, atacuri, distrugeri și mutilări. Uneori, prin mutilarea propriilor copii, tăindu-le bucăți din organele genitale. Sau ucigându-și fiica sau nevasta cu pietre. Și privind lucrurile astea, am avut, inițial, reacția pe care o aveti mulți:

"Oamenii ăștia nu merită să trăiască!"

Mi se încrânceneaza carnea pe mine gândindu-mă câte crime monstruoase s-au comis și se comit încă în numele religiei, fie că această religie e una mistică, precum religiile abrahamice sau religiile antice, ori ori o religie de stat, cum sunt fascismul și comunismul. Desigur, sunt religii care reunesc aspectul statal si cel mistic, precum comedia din Koreea de Nord, unde președintele îsi păstreaza funcția și după moarte.
Nu e greu să mă îngrețoșeze Inchiziția, măcelărirea "ereticilor", progromurile, holocaustul și alte manifestări ale gândirii dogmatice sintetizată în "Noi avem dreptate și cine nu recunoaște asta trebuie sa moară" sau "cine nu e din tribul nostru trebuie distrus".

Nu e greu să ți se întunece privirea de furie, gândindu-te la ceremonii în care, una dupa alta, sute de fetițe sunt mutilate genital cu cuțite pentru a ajuta la "păstrarea puritatii", unde este o practica curentă să tai bucăți din penisul unui băiețel și, mai mult, ca un bătrân zăbălos să oprească sângerarea cu gura, unde cretini care au dreptul de a purta arme împușcă medici pentru că ei sunt "pro-life", unde copiilor li se refuză tratamente medicale care le-ar putea salva viața pentru că părinții aderă la un cult cretin, unde violul e vina victimei și crima este justificată prin comandă divină. Și nu, nu puteți justifica enormitatile astea prin obosita sintagmă "diversitate culturală", nici prin noțiunea cretină de "relativism moral". Nu se aplică. În mod obiectiv este vorba de atrocități, de suferința și de acțiuni care afectează negativ o altă persoană.

"Deci oamenii ăștia nu merită să trăiască!"
Nu, dragii mei. Nu. Oamenii ăia nu merită să moară. Ei sunt cei care îi ucid pe alții pentru că nu aderă la reigiile lor pașnice și pline de iubire, nu noi. Știți ce merită? Merită să îi apuce disperarea văzând cum educația și prosperitatea le iau de sub nas posibilii acoliti, aceștia devenind prea inteligenți pentru a le mai cădea sub ghiare. Merită să trăiască în țări seculare, unde populatia educată practică liber și doar dacă vor forme de spiritualitate care nu includ rănirea și măcelărirea altor oameni. Și merita să trăiască după gratii, și să vadă asta doar la televizor.

Majoritatea musulmanilor nu sunt descreierați. Sunt doar un popor needucat, care crede că mutilarea genitala e o parte valoroasă din cultura lor, dar care pot sa învețe că nu este așa. Sunt un popor care poate să învețe anume valor vestice compatibile culturii lor și sa trăiasca în pace cu cei din jur, așa cun trăiesc musulmanii din Dobrogea.

Majoritatea creștinilor nu sunt niște limitați anti-libertăți personale și anti-știintă. Chiar și dintre cei intens practicanți ("multumim lui dumnezeu" că nu mai sunt prea mulți), marea majoritate sunt doar, repet, needucați care cred că fac bine negând realitatea și încercând să își impună moralitatea schilodită asupra altora.

Acești moderați nu fac, cu mâna lor, nici un rău. Sunt oameni normali, buni, dar care au niște chichițe urâte, induse de societatea în care trăiesc. Problema cu ei este că, prin tăcerea lor, prin liniște lor sfioasă atunci când vorbește un "leader spiritual", ei acordă unei a doua categorii un sprijin tacit și asumat mai degarbă decât oferit.

Trăind între acești moderați sunt niște oameni profund bolnavi, profund infectați de idei nocive care, poate, au accentuat o boală psihică ce nu avea, inițial, nicio legătură. Aceștia sunt, fără metafore și făra ocolișuri, oameni bolnavi, care trebuiesc adunați si tratați. Religia, în starea ei patologică, este un element periculos, care trebuie ținut sub control. Și asta trebuie să facem și noi, pe cât putem, nu doar guvernul.

Cum? Ce naiba putem face noi?

Nu multe, singuri. În Kenia și Pakistn guvernul trebuie sa se lase de negocieri de pace și sa spulbere, la propriu, daca e nevoie, cuiburile talibane. Nu știm dacă asta se va întâmpla, în special în Pakistan. Noi, însă, în loc să urlăm că musulmanii, toți, indiferent de vină sau implicare, sunt niște monștri și ca toți creștinii sunt niște babuini needucați, ar trebui să ne reorientăm eforturile nu spre revoltă facilă, ci spre o forma nouă și interesantă de revoltă: un război al informației.

Nu este ceva nou să văd creștini moderați ridicând vocea, la nevoie, împotriva abuzurilor unor extremiști. Un număr șocant de mic de americani evanghelici sunt de-acord, de exemplu, cu ilegalizarea avortului si a contraceptivelor, propusă în repetate rânduri de către extremiștii locali. Dimpotrivă, o americă majoritar creștină votează mereu și mereu pentru libertate, toleranță și echitate. Mi s-a părut șocant zilele astea să văd cu ce opozitie creștină s-au confruntat extremiștii creștini, atunci când au încercat să își impună preceptele absurde asupra populației. În mod echivalent, un numar imens de mic de musulmani susține acțiunile extremiste ale talibanilor și ale altor grupări criminale. Ați uitat de lanțul uman pe care l-au făcut musulmanii în jurul creștinilor adunați la slujbă? De ce s-a întâmplat asta? Pentru că, deși din "triburi" diferite, cele două grupuri de oameni s-au văzut ca ceea ce sunt: alți oameni, vecini, prieteni. Și exact asta trebuie să ne învățăm unul pe celălalt. Nu fizică atomică, ci faptul că cel de lângă noi, deși are alte opinii, alte conceptii, altă filozofie, e întâi de toate om, rudă a noastră, Și că trebuie să ne protejăm reciproc de cei care sunt, cu adevărat, din alt "trib": "tribul" celor care nu au respect pentru oameni, ci pentru conceptii, tribul celor dispuși sa îi ucidă pe cei care sunt de o altă opinie, tribul celor dezumanizați.

Până una alta, aveți grijă de voi, și de aproapele vostru. Și fie ca din ce în ce mai mulți oameni sa vă devina "aproape".

 Creștini egipteni, construind un "zid uman" pentru a-și proteja vecinii musulmani de un eventual atac, în timpul revoltelor din Egipt.

Reversul medaliei: musulmani egipteni, "zid uman" pentru protecția vecinilor creștini în timpul slujbei. 

Teocraţia

     Pe acest blog, în numeroase rânduri, au fost abordate şi discutate diferite faţete ale religiei ( aici, aici sau aici, de exemplu ), aspecte mai puţin inofensive şi care prezintă o latură mult mai periculoasă şi mai malignă a memei religiei. Nu este vorba doar de nişte oameni uniţi de iubirea de aproape şi de dorinţa de a face cât mai bine celorlalţi ( deşi chiar şi aşa, credinţa comună tot ar putea fi catalogată drept negativă ), ci de o organizaţie specializată în exploatarea naivităţii şi speranţelor victimelor, care deturnează fonduri, promovează ura şi intoleranţa, şi încearcă, prin jocuri politice, să influenţeze întreaga societate. Pentru că religia produce victimelor senzaţia că doar ele, dintre toţi, cunosc Adevăratul şi Unicul Mod Corect de Viaţă. Foarte mulţi creştini spun, sau cel puţin consideră că a lor credinţă este singura corectă, iar toţi cei ce nu o împărtăşesc sunt fie nişte rătăciţi care nu ştiu pe ce lume sunt, fie, mai rău, nişte suboameni în slujba adversarului planului divin, nişte monştri pe care însuşi creatorul existenţei îi urăşte. Aşadar, este de datoria creştinului să impună într-un fel sau altul tuturor celorlalţi acelaşi mod de a trăi. Doar e pentru binele lor, nu ? Iar dacă această viaţă e doar o mică întârziere până la adevărata viaţă, cea de după moarte, evident că micile neplăceri care se întâmplă aici, pe Pământ, sunt doar ceva insignifiant.
     Haideţi să vedem ce poate face o asemenea combinaţie de idei, lăsată liberă într-o societate, în momentul în care reuşeşte să contamineze… nu o majoritate, ci ajunge să infecteze o minoritate vocală, cu putere de decizie, şi care induce celorlalţi sentimentul că credinţa trebuie respectată şi acceptată, chiar dacă e absurdă şi ridicolă.
     Un caz destul de elocvent s-a produs în secolul XII în lumea islamică. Cu Europa Evului Mediu cufundată în întunericul datorat tot religiei, lumea islamică a devenit unica păstrătoare a culturii Greciei şi Romei antice. Bagdadul era considerat „centrul cultural al lumii”. Asta până când imamul Hamid al-Ghazali a decis că ştiinţa şi cunoaşterea sunt de la diavol; ideile i-au fost acceptate, şi în consecinţă lumea islamică a cunoscut o schimbare de paradigmă în care locul ştiinţei a fost luat de credinţă, ceea ce a dus la prăbuşirea culturii respective.
     „… pentru a nu-şi mai reveni niciodată”, cu aceste cuvinte încheie Neil deGrasse Tyson descrierea colapsul produs de al-Ghazali. Dar acest lucru nu este chiar corect. La începutul şi până spre mijlocul secolului XX, influenţa culturii occidentale a fost suficient de puternică încât să ridice numeroase state islamice, precum Iranul. Fie datorită ocupării de către state europene, fie, mai târziu, prin influenţe politice sau economice, Iranul a început o mişcare de industrialzare, a trecut prin numeroase reforme de modernizare, incluzând un sistem naţional de educaţie, şi, în 1963, a acordat drept de vot femeilor. Acest lucru a fost văzut de extremiştii religioşi ca fiind o „vestificare” suficient de periculoasă încât să ducă la o revoltă din partea tradiţionaliştilor; deşi aceasta a eşuat iniţial, câţiva ani mai târziu, în 1979, extremiştii au reuşit să îl detroneze pe şah, au declarat Iranul republică islamică, şi au ales o constituţie teocratică, cu ayatolahul Khomeini drept conducător suprem. A urmat o nouă prăbuşire culturală, cu execuţia a mii de oameni, cu retragerea drepturilor femeilor, de la cel de vot şi până la dreptul la educaţie, şi impunerea standardelor islamice ca obligatorii pentru toată lumea. Iranul, aşa cum apare el astăzi, cu discriminare împotriva a tot ceea ce nu e conform standardelor islamice, cu lapidări şi execuţii în stradă, este ceva nou, o adiţie recentă, nu ceva datând din secolul XII.
     Ceea ce trebuie reţinut: noul salt înapoi în bezna religiei, sub atenta dirijare a ayatolahului, a fost aclamată de populaţie ! Distrugerea unui sistem care încerca să devină o democraţie bazată pe respectarea valorilor umane, şi înlocuirea acestuia cu o teocraţie care dezumanizează jumătate din populaţie şi ridică violenţa, intoleranţa extremă şi obedienţa oarbă la rang de virtuţi, a avut loc în aplauzele celor ce urmau să sufere cel mai mult sub această nouă orânduire.
     Şi alte state islamice, precum Egiptul, sunt în curs de a urma exemplul Iranului. Progresele aduse de cei ce au luptat în urmă cu o generaţie-două pentru independenţă, pentru drepturile lor şi pentru implementarea unui sistem democratic sunt erodate, distruse şi anulate pas cu pas din interior, de extremiştii religioşi care încearcă să implementeze teocraţii în care toţi cetăţenii sunt obligaţi să respecte principiile religioase impuse sub ameninţarea pedepsei cu moartea. Unul din elementele-cheie pentru progresul oricărei societăţi, educarea femeilor, este anihilat din faşă de orice teocraţie, care acordă o prioritate deosebită dezumanizării femeilor şi transformării lor în sclave supuse bărbaţilor. Astfel îşi asigură generaţie după generaţie de oameni săraci şi needucaţi, uşor de controlat şi de convins că teocraţia care i-a adus în această stare este cea mai grozavă fericire care se putea abate pe capetele lor.
     Un alt exemplu, mult mai îngrijorător, vine din Statele Unite. La fel ca şi în cazul Egiptului, transformarea are loc încetul cu încetul, în faţa ochilor noştri. Un scurt istoric: după procesul Scopes din 1925, mai multe state au interzis predarea teoriei evoluţiei în şcoli; acest trend religios a fost şi mai accentuat în perioada postbelică, ca un mod de a sublinia încă o dată diferenţa dintre Uniunea Sovietică ateistă şi Statele Unite cele profund pioase. Doar că ştiinţa Uniunii Sovietice, şi nu religiozitatea americană, a fost cea care a lansat primul satelit artificial, apoi a trimis primul om în spaţiu. În acest moment, a avut loc o întoarcere cu 180° a atitudinii publicului dar şi a legislatorilor americani în favoarea ştiinţei. În următorii ani, s-a pus în mod deosebit accentul pe educaţia ştiinţifică, pentru că a fost evident pentru toată lumea că nu nu rugăciunile şi slujbele, ci ştiinţa şi tehnologia sunt cele care funcţionează cu adevărat şi permit obţinerea de rezultate reale.
     La o generaţie după colapsul Uniunii Sovietice, Statele Unite şi şi-au permis să revină din nou la visul lor frumos; fără un adversar concret care să le motiveze să-şi continue progresul, creaţioniştii au reuşit încetul cu încetul să se strecoare din nou în şcoli. Educaţia ştiinţifică este tot mai slabă, clasând Statele Unite pe locuri tot mai joase. Nu doar teoria evoluţiei este scoasă, dar însăşi istoria este rescrisă în manuale pentru a se conforma convingerilor religioase. Stat după stat se confruntă cu un val de legi promulgate de politicieni profund religioşi, care atentează la educaţie, la drepturile minorităţilor sexuale, sau la drepturile reproductive ale femeilor. Tot mai des se ignoră faimoasa prevedere constituţională privind laicitatea statului, şi se pune accentul pe religie. Religia convinge oamenii că ignoranţa, naivitatea şi convingerile realizate în absenţa dovezilor sunt virtuţi, nu defecte. Astfel, ajung să aibă putere de decizie tocmai persoanele cele mai dispuse să încalce drepturile celor ce i-au ales, pentru că „ştiu” mai bine decât ei ce le este necesar cu-adevărat.
     În Anglia, extremişti musulmani ( aparent susţinuţi financiar de organizaţii din ţările islamice ) care pretind că vorbesc în numele tuturor musulmanilor revendică nici mai mult nici mai puţin decât… o scutire faţă de legile democratice ale Angliei, şi dreptul comunităţilor musulmane de a aplica legislaţia proprie, bazată pe Sharia. Acceptarea acestei pretenţii ar permite musulmanilor să recurgă la acte de violenţă, mergând până la crime, fără ca acest lucru să fie în vreun fel pasibil de vreo pedeapsă. Iar refuzarea acestor pretenţii este dificilă, orice împotrivire fiind imediat catalogată drept „rasistă” ( de parcă islamul ar fi o rasă ! ); astfel, din teama de a fi acuzaţi de intoleranţă şi „rasism”, oamenii politici ajung să facă concesii extremiştilor, ajungând astfel să submineze democraţia şi drepturile omului.
     Încă o dată, în Iran abrogarea democraţiei şi instaurarea terorii teocratice s-a făcut în aplauzele populaţiei. În Statele Unite, politicienii care luptă împotriva democraţiei au fost aleşi de către populaţie. Concesiile făcute de ONU extremiştilor islamici, concesii care lovesc în libertatea de exprimare sau în alte drepturi fundamentale ale omului, se fac în numele toleranţei religioase, toleranţă pe care religia, fie ea islamică sau creştină, nu este dispusă să o acorde nimănui decât forţată.
     Şi în România, unde Biserica Ortodoxă Română pierde tot mai mult din încrederea populaţiei şi din sprijinul acesteia, unde tot mai mulţi oameni, deşi se declară „ortodocşi”, sunt totuşi împotriva instituţiei şi a acţiunilor acesteia, BOR răspunde în acelaşi fel. Nu încercând să recâştige încrederea oamenilor, nu schimbându-şi politica şi modul de acţiune, ci înfigându-se direct şi revendicând privilegii pe care nici o organizaţie neguvernamentală nu ar trebui să le aibă, încearcând să se strecoare în constituţia ţării, ba chiar recurg la ameninţări pentru a obţine numirea unor senatori ai bisericii ! De ce doar ai bisericii şi nu, de pildă şi câţiva ai fotbaliştilor, ai colecţionarilor de timbre sau ai şahiştilor ?
     Vedem astfel constant, în foarte multe state, ameninţarea permanentă a prăbuşirii în ghearele unei teocraţii, teocraţie susţinută de o minoritate zgomotoasă şi acceptată de restul populaţiei în numele „respectului faţă de credinţă” pe care cei mai mulţi au fost îndoctrinaţi să-l considere normal. Chiar dacă religia este în regres, iar influenţa directă a bisericilor scade tot mai mult, leaderii religioşi încearcă să compenseze aceasta prin atacarea fundamentului democratic şi a laicităţii statului; iar atunci când reuşesc, pornesc un teribil cerc vicios în care ignoranţa şi sărăcia cultivate de teocraţie vor hrăni în continuare tocmai teocraţia care le-a adus, prezentată ca unică salvare de la ignoranţă şi sărăcie !

        Editare ulterioară:
     La doar câteva ore după publicarea articolului, un nou articol dintr-un ziar online anunţă despre o nouă acţiune a extremiştilor creştini din Statele Unite: o propunere din Carolina de Nord doreşte să ignore prevederile constituţionale care cer neutralitate şi interzic instituţiilor statului să susţină o anumită religie, sub pretext că prevederea constituţională s-ar aplica doar guvernului federal.
Altfel spus, dacă această propunere va fi acceptată, Carolina de Nord va face pasul necesar pentru declararea unei religii "de stat".

Atac violent: te convertești sau îți tăiem limba?

Un student indian de 24 de ani care locuiește în orașul Bon, Germania, a fost atacat pe stradă de către extremiști islamici care i-au crestat tăieturi adânci în limbă atunci când a refuzat să se convertească.

El a fost atacat în ajunul Crăciunului, în timp ce se îndrepta către locuința sa din Bonn.

Bărbații l-au întrebat despre religia lui și l-au îndemnat să se convertească la Islam, avertizându-l că îi vor tăia limba dacă va refuza să o facă. Studentul, a cărei identitate nu a fost făcută publică, a relatat poliției că a fost atacat de la spate de către doi bărbați pe care încercase să îi ignore. Atacatorii l-au bătut, i-au crestat limba și apoi au dispărut cu o mașină.

Un trecător a găsit studentul însângerat pe stradă și a sunat la ambulanță.

Cum am ajuns la faza asta? Cum am juns ca într-o țară europeană avansată să te trezești cu probleme din seria "te convertești sau mori"? Comentariile la articol sunt tipice: "Nuuu, ăia nu sunt islamici adevărați, noi nu facem așa ceva!" Din ce văd în fiecare zi la știri "islamicii neadevărați" sunt extrem de activi și de prolifici. Dacă nu sunt islamici adevărați, aștept de la "islamicii adevărați " să îi repudieze, să le retragă suportul, să îi reclame la poliție. Până atunci "moderații" sunt doar niște dobitoci care sprijină cu numărul lor și cu acordul lor tacit crimele împotriva umanității comise de extremiști.

Mutilare fizică sau spirituală?

Scenariu: Ești proaspăt părinte. Timp de nouă luni fie ai protejat în corpul tău acel mănunchi de viață potențială, or ai avut grijă de consoarta ta însărcinată cu toată dedicarea ta de tată și partener de viața. Iubești acel copil, abia aștepți să îi vezi degețelele trandafirii și ochișorii luminoși și fericiți. Iată, a sosit ziua cea mare, după emoții, după dureri, după ce ai așteptat atâta să vezi noua parte a familiei tale. Te uiți la bebelușul neajutorat, de abia 2-3 kile, și primul lucru care îți trece prin minte este:
"Ce perfect o să fie după ce îl reparăm. Acum e urât și mizerabil, născut în păcat și destinat iadului."
 Așa că îl dai pe mâna unui preot/imam/mohel ca să îl "repare", fie scufundându-l sub apă, fie tăindu-i o parte din genitale cu un cuțit sau un ciob de sticlă. Ei, uneori mai moare copilul. Uneori se îneacă, alteori face septicemie sau ia sifilis de la mohelul care îndepărtează prepuțul cu buzele. Uneori fetițele mor în chinuri groaznice doar când le vine ciclul și nu are pe unde ieși, pentru că vaginul e cusut închis.  Dar nu e bai, acum copilul e perfect, nu?

Idea la toate aceste practici, indiferent dacă presupun udarea frunții cu un pic de apă, scufundarea copilului cu totul în găleată sau mutilarea genitală pe viu e că receptorul este defect: Fetițele musulmane sunt defecte pentru că, având organele genitale întregi, ar putea găsi sexul ca fiind plăcut, ceea ce le face să nu mai fie bune musulmance. La bărbați tăierea prepuțului face actul sexual mai neplăcut, asigurând astfel fidelitatea și castitatea și menținându-i în foarte utila stare de insatisfacție. La creștini defectul stă în păcatul strămoșesc: un copil poartă după el stigma unei femei imaginare care avea poftă de fructe, fiind destinat iadului dacă nu trece prin ritual. Cum poți să îți privești bebelușul abia născut și să gândești că e murdar de păcate, defect, greșit în vreun fel? Cum poți să îl treci prin umilința de a trebui "curățat" de un scelerat în rochie? Cum poți spera că va crește "pocăindu-se" sau "nevoindu-se" ca "oaie" a lui hristos sau ca "rob" al lui dumnezeu?  Ce este cu imaginarul ăsta ? Ciobanul nu crește oi pentru că le iubește, le crește ca să le mulgă, să le tundă, să le taie și să le mânânce sau să le vândă. Nu vă creșteți copiii ca să fie oi, ci OAMENI.

De ziua lor....

...oferiţi-le libertatea de a nu fi spălaţi pe creier.

Spuneţi-mi ca aceasta creatură nu e încadrată la Homo Sapiens......Va rog....

Jocurile copilariei

Mai ţineţi minte şotronul, şhenkelul şi "Flori fete şi băieţi", fetelor?
Fotbal, prinselea, ascunselea, improvizaţia de piaţă unde plăteam cu frunze, oala furată de la bunica în care făceam "ciorbă" din diverse....chestii găsite prin curte, cântatul de "Melc melc cotobelc", săpatul după comori, îngropatul de comori, prefăcutul că e ziua noastră, tatuatul păpuşii cu carioca, îmbrăcatul pisicii, bătutul cu apă.....

Dar lumea se schimbă.

Iată cum se joaca copiii în Afganistan:

Oameni buni, copiii imită. Copiii vă văd, ei sunt cea mai fidelă oglindă pe care o aveţi.

Mă sperie când aud părinţi chicotind atunci când copilul lor de 3 ani vine şi spune "Bai pulă!" sau răspunzând mamei cu "Nu, tu ploasto!". Îi încurajează să continue, li se pare amuzant....pentru o vreme. Am auzit de curând o mamă foarte supărată pe copilul ei neascultător: "Nu ştiu ce să mă mai fac, aşa de urât vorbeşte..." Aceeaşi femeie care cu vre-un sfert de ceas înainte îşi înjura subordonatul şi îi vorbea pe un ton de sfântă superioritate.

Mă sperie când puştani de liceu intră pe forumuri şi declară că pământul are 6000 de ani.

Mă sperie să vorbesc cu adolescenţi care vor să "elimine ameninţarea maghiară/sionistă/sectară".

Şi mă înfurie până la maxim să aud o cucoană comentând despre "tineretul din ziua de azi" care este "needucat şi mitocan". Mă trezesc urlând: 

"Cucoană, acest tineret e educat de voi, de generaţia voastră! Fiecare mitocănie a lor e vina dumneavoastră. Fiecare gumă aruncată pe jos este ratarea voastră în a educa. Fiecare cuvânt pe care îl rostesc îl ştiu de la voi, fiecare gest e oglinda educaţiei date de voi! Priviţi-vă în oglindă!"

III: Ace şi...fanatici musulmani

Poliomelită. Ăsta e un cuvânt care mă zbârleşte complet. De ce? Păi cum de ce? De asta:

In 1988 a început o accţiune mondială ce avea ca scop eradicarea poliomelitei, la care au participat UNICEF, Fundaţia Rotary şi Organizația Mondială a Sănătății, reducând cazurile de poliomelită cu 99%, de la aprox. 350.000 de cazuri în 1988 la 483 de cazuri  in 2001, apoi cu o medie de 1000 de cazuri pe an. Dacă s-ar reuşi eradicarea, această boală ar fi doar a treia eradicată din istorie, după variolă (1979) şi pesta bovină (2010) În multe regiuni ale lumii poliomelita e un coşmar care a trecut. Doar doi stropi de fluid pot să te protejeze de această boală monstruasă:

Dar în anumite ţări, ea face încă ravagii. În India, Nigeria, Pakistan şi Afganistan nu s-a reuşit imunizarea. Nu numai atât, dar călătorii din acele zone au dus-o înapoi în zone de unde era deja eradicată. De ce? Oamenii s-au străduit, şi localnicii, şi medicii şi voluntarii. Fonduri imense au fost turnate în această acţiune şi s-au implicat specialişti, organizaţii internaţionale, voluntari din toată lumea. Dar a intervenit fanatismul religios. Iată o mărturie de la faţa locului:

Fragment din "God is not Great" de Christopher Hitchens

In the fall of 2001 I was in Calcutta with the magnificent photographer Sebastiaio Salgado, a Brazilian genius whose studies with the camera have made vivid the lives of migrants, war victims, and those workers who toil to extract primary products from mines and quarries and forests. On this occasion, he was acting as an envoy of UNICEF and promoting his cause as a crusader—in the positive sense of that term—against the scourge of polio. Thanks to the work of inspired and enlightened scientists like Jonas Salk, it is now possible to immunize children against this ghastly malady for a negligible cost: the few cents or pennies that it takes to administer two drops of oral vaccine to the mouth of an infant. Advances in medicine had managed to put the fear of smallpox behind us, and it was confidently expected that another year would do the same for polio. Humanity itself had seemingly united on this proposition. In several countries, including El Salvador, warring combatants had proclaimed cease-fires in order to allow the inoculation teams to move freely. Extremely poor and backward countries had mustered the resources to get the good news to every village: no more children need be killed, or made useless and miserable, by this hideous disease. Back home in Washington, where that year many people were still fearfully staying indoors after the trauma of 9/11, my youngest daughter was going dauntlessly door to door on Halloween, piping "Trick or Treat for UNICEF" and healing or saving, with every fistful of small change, children she would never meet. One had that rare sense of participating in an entirely positive enterprise.

The people of Bengal, and particularly the women, were enthusiastic and inventive. I remember one committee meeting, where staunch Calcutta hostesses planned without embarrassment to team up with the city's prostitutes to spread the word into the farthest corners of society. Bring your children, no questions asked, and let them swallow the two drops of fluid. Someone knew of an elephant a few miles out of town that might be hired to lead a publicity parade. Everything was going well: in one of the poorest cities and states of the world there was to be a new start. And then we began to hear of a rumor. In some outlying places, Muslim die-hards were spreading the story that the droplets were a plot. If you took this sinister Western medicine, you would be stricken by impotence and diarrhea (a forbidding and depressing combination).

This was a problem, because the drops have to be administered twice—the second time as a booster and confirmation of immunity— and because it takes only a few uninoculated people to allow the disease to survive and revive, and to spread back through contact and the water supply. As with smallpox, eradication must be utter and complete. I wondered as I left Calcutta if West Bengal would manage to meet the deadline and declare itself polio-free by the end of the next year. That would leave only pockets of Afghanistan and one or two other inaccessible regions, already devastated by religious fervor, before we could say that another ancient tyranny of illness had been decisively overthrown.

In 2005 I learned of one outcome. In northern Nigeria—a country that had previously checked in as provisionally polio-free—a group of Islamic religious figures issued a ruling, or fatwa, that declared the polio vaccine to be a conspiracy by the United States (and, amazingly, the United Nations) against the Muslim faith. The drops were designed, said these mullahs, to sterilize the true believers. Their intention and effect was genocidal. Nobody was to swallow them, or administer them to infants. Within months, polio was back, and not just in northern Nigeria. Nigerian travelers and pilgrims had already taken it as far as Mecca, and spread it back to several other polio-free countries, including three African ones and also faraway Yemen. The entire boulder would have to be rolled back right up to the top of the mountain.

 Mulţi oameni implicaţi activ, o grămadă de fonduri, multă muncă, toate pentru a eradica o boală, pentru a ajuta nişte oameni, toate astea nu pot trece peste hotărârea unor fanatici conspiraţionişti de a stopa imunizarea. Un alt caz în care fanatismul ucide. Nu pe fanatici, ci pe ei:

Da, desigur, musulmanii ăştia.....În episodul următor, fanaticii lumii "civilizate".
Va urma.

Halal

V-aţi întrebat ce înseamnă "halal" sau "cusher"? Iată nişte imagini reprezentative: prima vacă e asomată, aşa cum sunt toate animalele tăiate pentru "necredincioşi". Restul sunt tăiate aşa cum cere religia.

According to Islamic tradition, the animal is brought to the place of slaughter and laid down gently so as to not injure it. The blade must be kept hidden until the very last moment while the jugular of the animal is felt. The conventional method used to slaughter the animal involves cutting the large arteries in the neck along with the esophagus and vertebrate trachea with one swipe of an non-serrated blade. Care must be taken that the nervous system is not damaged, as this may cause the animal to die before exsanguination has taken place. While blood is draining, the animal is not handled until it has died. If any other method is used its meat will not be halal. 

This method adheres to Islamic law (it ensures the animal does not die by any of the Haraam methods) and helps to effectively drain blood from the animal. This may be important because the consumption of blood itself is forbidden in Islam,[Qur'an 2:173] however it is not clear that bleeding the animal removes all traces of blood from the carcass, so the meat may remain unclean. In fact it is stated by Islamic authorities that it is only necessary to drain 'most' of the blood from the animal.

Şi dacă nu vă impresionează cum tratează religia animalele, priviţi cum tratează oamenii aici. (Atenţie, imagini necenzurate şi foarte dure. Dacă aveţi cu corazonul, nu vă uitaţi!)

Cine face regulile?

În 2 noiembrie 2004, dimineaţa, Theo van Gogh şi-a sărutat fiul, s-a urcat pe bicicletă şi a plecat spre locul de muncă. Theo era strănepotul unui van Gogh de care ştim cu toţii, fratele lui Vincent van Gogh, Theodore. 

Theo nu a mai ajuns la lucru. Trupul lui a primit opt împuşcături, iar apoi Mohammed Bouyeri a încercat să îi taie gătul cu un cuţit. Nu era un măcelar priceput. Trupul săngerănd şi mutilat, cu un cuţit înfipt în gât şi un altul în piept a rămas la colţul dintre străzile Linnaeusstraat şi  Tweede Oosterparkstraat.

De ce? Ne lămureşte biletul fixat de cuţitul care i-a trecut prin piept, care ameninţa ţările vestice, evreii şi pe Ayaan Hirsi Ali. 

Theo a murit pentru un filmuleţ de 11 minute. 

Acesta:

În ţările musulmane condiţia femeii nu e mult diferită de condiţia unui animal de gospodărie, lucru justificat de religia lor. Acum musulmanii încearcă să îşi impună regulile în societatea europeană. 

Un popor pentru care orice păcat se pedepseşte cu moartea, iar păcat este ca soarele să iţi atingă pielea, Păcat este să vorbeşti în public, păcat este sa fi agresată sexual. O cultură care pedepseşte victima. Şi care se extinde. 

În Franţa sunt zone destinate exclusiv musulmanilor, unde francezii nu au voie să intre, pentru a nu jigni musulmanii, ce îi văd ca decăzuţi, mizerabili şi păcătoşi pe cei ceare i-au primit în ţara lor. În şcolile confesionale din Marea Britanie, copiii învaţă intoleranţă rasială şi segregare. Iar în America  în aprilie 2010 realizatorii serialuilui de comedie South Park primeau ameninţări cu moartea, însoţite de o fotografie cu trupul mutilat al lui van Gogh. Adresa studioului e făcută publică pe site-ul extremist, ca o invitaţie la acţiune.

Cât de normal vi se pare ca un grup de extremişti să ţină lumea civilizată în  şah?  E timpul ca islamicii să primească răspunsul normal la aberaţiile lor: vă adaptaţi la secolul 21 sau vă mutaţi într-o ţară sharia.

Ghid practic de bătut nevasta

Bonus: Islamul deplânge modul urât în care europenii se poartă cu femeile lor.