Se afișează postările cu eticheta Ace si.... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ace si.... Afișați toate postările
luni, 23 februarie 2015
Stop, Olivia Steer !
Doamnă Olivia Steer,
Recunosc că până acum câteva zile, nu am auzit despre tine. Nu sunt interesat de viaţa şi activităţile celebrităţilor care fac deliciul atâtor ziare sau televiziuni specializate în a promova diverse persoane… doar pentru că sunt acele persoane.
Te-am remarcat când ai început să atragi atenţia pe internet, când ai început să dai sfaturi medicale, şi să promovezi erori ştiinţifice şi apeluri la sentimente pe post de argumente împotriva vaccinărilor.
Ah, da, am uitat, pretinzi că „nu-ţi propui să diagnostichezi, să tratezi sau să oferi sfaturi medicale”. Noroc că ai spus asta, pentru că altfel, citind comentariile de pe blog, aş fi putut jura că dai sfaturi medicale:
Da. Ce vedem aici sunt… „ne-sfaturile” tale şi „ne-tratamentele” pe care „nu” le recomanzi. Chiar şi cititoarele tale fidele fac chiar referire la ziua de joi ca fiind „zi de consult şi sfaturi”. Faptul că îţi completezi recomandările şi tratamentele cu „asta e ce-aş face eu, tu alegi ce vrei” nu înseamnă că nu dai sfaturi, înseamnă doar o tentativă puerilă de-a scăpa de răspunderea pentru ceea ce ai recomandat.
Suc de fructe pentru cancer ? Cure pentru un (ipotetic) bolnav de ficat… sau pentru o reală infecţie cu streptococ ? Amenoreea, „motiv de încântare” ? Dragă Olivia, să spui că nu dai sfaturi medicale, apoi să postezi asemenea comentarii, este doar o insultă adusă bunului simţ, adăugată răului pe care sfaturile tale îl vor provoca - sfaturi medicale care duc la agravarea bolilor sau chiar la moartea pacienţilor.
Există un motiv pentru care durează foarte mult timp pentru pregătirea cuiva în medicină. Este necesar ca viitorul medic să înţeleagă în amănunţime funcţionarea fizică şi biochimică a organismului, numeroasele modalităţi în care ceva se poate „defecta”, cum se identifică problema, şi cum se remediază. Fără toate aceste cunoştinţe, riscă să recomande tratamentul greşit, şi să facă mai mult rău decât bine. Or, cum tu nu ai aceste cunoştinţe, este lesne de dedus la ce rezultate vor duce opiniile tale, dacă vor fi puse în practică.
Sunt convins că tu-ţi închipui că sfaturile tale chiar fac bine. Doar că bunăvoinţa din spatele intenţiei nu contează. Unicul criteriu important este validitatea informaţiei pe care o expui. Şi nu este suficient ca cineva a cărui calificare profesională este limitată la prezentarea de emisiuni TV să lectureze câteva cărţi sau articole de pe net pentru a egala sau a depăşi cunoştinţele a zeci sau sute de mii de cercetători şi de medici din câteva domenii extraordinar de complexe, de la anatomie şi fiziologie, până la microbiologie şi imunologie. Atunci când dai de înţeles aşa ceva, nu trebuie să te mire că eşti criticată atât de aspru de atât de multe persoane, mai ales medici sau viitori medici. Ceea ce le transmiţi este că întreg subiectul, atât de dificil şi complex (pe care nu-l înţelegi) şi implicând o responsabilitate enormă (pe care nu ţi-o asumi), este de fapt o nimica toată, pe care oricine îl poate stăpâni în câteva zile, lecturând două-trei cărţi. Or, o asemenea aroganţă nu va rămâne fără un răspuns pe măsură, la fel cum un programator nu te-ar ierta dacă i-ai da de înţeles că eşti egala lui ca pregătire şi calificare pentru că ai citit un articol despre limbajul html.
Nu mă îndoiesc că tu chiar doreşti să ajuţi persoanele care îţi solicită ajutorul, cărora le recomanzi „tratamente prin regim alimentar” pentru apendicită, sau „sare amară” pentru litiaza biliară:
…doar că aplicarea practică a acestor recomandări nu va duce la vreo remediere a afecţiunii, doar va întârzia prezentarea pacientului la medic, cu posibile complicaţii ale afecţiunii iniţiale. Încă o dată, unicul standard este reprezentat de corectitudinea sfaturilor, şi de eficienţa lor în a duce la remedierea afecţiunilor, nu bunăvoinţa celui care-l dă. Nu ai lăsa pe cineva să-ţi repare televizorul cu târnăcopul, chiar dacă ai fi ferm convinsă că nu doreşte decât să-l repare. Bunăvoinţa lui este irelevantă, dacă te interesează să obţii un televizor funcţional, şi unica normă aplicabilă este dacă reparatorul are cunoştinţele necesare. Or, ca şi în cazul amicului cu târnăcopul, este evident că ai o perspectivă extrem de simplistă şi deloc realistă privind bolile şi tratamentul lor.
Şi aceeaşi viziune superficială o ai şi faţă de vaccinuri. Din ceea ce ai scris, pari să consideri vaccinurile un cocktail diavolesc, plin de „toxine” precum mercurul, aluminiul, formolul, cu un adaos de virusuri, injectat de „Big Pharma” pentru a se-mbogăţi de pe urma bolilor pe care aceste vaccinuri le vor produce. Este un caz tipic de chemofobie, adică frica cuiva neştiutor în ale chimiei, de toate aceste denumiri teribile. În realitate, „doza face toxicul”, cu alte cuvinte nu e periculoasă substanţa în sine, ci doza. Chiar şi apa, în cantităţi suficient de mari, poate ucide; şi aproape nici un element, sau substanţă, în doze suficient de mici, nu va avea efecte negative. Iar în cazul substanţelor din vaccin, cantităţile sunt de ordinul microgramelor. Ajunge în organism mai mult aluminiu dacă bei o doză de suc dintr-o conservă de aluminiu decât îţi este introdusă în organism printr-un vaccin, dar, chiar dacă nu consumi asemenea produse, nu consideri că o doză de suc este otrăvire. Prin mercur, bănuiesc că te referi la Thiomersal, care nu mai este folosit de câteva zeci de ani în vaccinuri; când era folosit, era, la fel, în doze minuscule, de ordinul câtorva micrograme. Mult mai important, faptul că molecula de Thiomersal conţine un atom de mercur nu e totuna cu a injecta mercur pur. La urma urmei, sarea de bucătărie conţine un atom de clor şi unul de sodiu. Clorul este un gaz foarte iritant, iar sodiul este un metal extraordinar de reactiv, care literalmente explodează în contact cu apa. Şi totuşi, dacă pui sare în mâncare, nu înseamnă că îţi condimentezi mâncarea cu gaze iritante şi explozivi. Asta pentru că proprietăţile unui element sunt diferite de proprietăţile unei molecule care conţine acel element. Asta s-a învăţat la chimie, în şcoala generală. Iar formaldehida… pe de o parte, şi aceasta este în catităţi extrem de mici. Pe de altă parte, organismul uman produce formaldehidă şi o metabolizează permanent. Găseşti mai puţină formaldehidă într-un vaccin decât ai produs în organism în câteva minute.
În privinţa conspiraţiei Big Pharma, reprezentată de producătorii de medicamente, care ar avea interesul îmbolnăvirii populaţiei, nu pot spune decât că Big Pharma este foarte stupidă. A produs vaccinuri care, dacă-mi permiţi ironia, în loc să îmbolnăvească oamenii, au eradicat variola. Apoi, în loc să înveţe din greşeala asta, a dus şi poliomielita la un pas de dispariţie… au fost câţiva anti-vaxeri, de data asta musulmani, care au reuşit să o salveze, prin câteva sate din Africa. Din nou şi din nou, vaccinurile pe care le-a produs această conspiraţie de netoţi au făcut ce trebuia şi au redus numărul de îmbolnăviri pentru numeroase boli, de la zeci de milioane la zeci de mii. Dacă Big Pharma ne vrea bolnavi, a greşit rău de tot, săraca !
Şi totuşi, în ciuda faptului evident că bolile dispar în urma vaccinărilor, antivaxerii ne spun că vaccinurile nu funcţionează. Aş fi curios, câte persoane care au contactat variolă sau poliomielită au văzut în ultimii ani ?
Deşi ţi s-a explicat în numeroase comentarii unde greşeşti, am să explic încă o dată elementele de bază care trebuie cunoscute despre vaccinuri şi despre cum funcţionează ele.
Un vaccin constă într-o cantitate oarecare de virusuri inactivate, care sunt introduse în organism. Sistemul imunitar va reacţiona faţă de aceşti intruşi, producând nişte proteine (anticorpi) care recunosc şi atacă exclusiv acea formă de „parazit”. Producerea anticorpilor poate dura câteva zile, şi pe lângă anticorpi, numeroase alte elemente ale sistemului imunitar vor acţiona pentru a anihila intruşii.
În momentul în care un virus activ va ajunge în corp, va încerca să găsească o celulă pe care să o atace pentru a se reproduce. Dacă organismul deja are anticorpi care să recunoască acel virus, există şanse destul de mari ca infecţia să fie eliminată „din faşă”, adică să fie anihilat de anticorpi, înainte ca virusul să ajungă la o celulă în care să se poată reproduce. Evident, contează foarte mult şi sistemul imunitar al celui vaccinat, care poate fi mai activ sau mai puţin activ, contează şi starea generală de sănătate, contează foarte mult şi numărul de virusuri intrate în organism - dacă sursa de infecţie este strănutul cuiva pe stradă la câţiva metri depărtare, probabil că e vorba de câteva sute de virusuri; dacă însă sursa de infecţie este, să spunem, colegul de bancă al unui copil, care tuşeşte şi strănută timp de câteva ore la nici un metru depărtare, îi va transmite o porţie de virusuri mult mai mare, şi creşte posibilitatea ca o parte din virusuri să se strecoare prin bariera sistemului imunitar, să ajungă la destinaţie, şi să înceapă să se reproducă.
Deci, indiferent dacă este sau nu vaccinată, dacă o persoană este expusă unei contaminări suficient de intense, se va îmbolnăvi.
Asta îţi explică de ce copiii nevaccinaţi sunt un pericol; consideri că un copil vaccinat nu ar trebui să se teamă de unul bolnav, pentru că „e vaccinat”. Dar niciodată nu s-a pretins despre vreun vaccin că ar fi un soi de talisman magic, care să îndepărteze duhurile-bolii de cel ce-l poartă, şi că ar conferi imunitate 100%.
Scopul vaccinării nu este de a-i face pe toţi cei vaccinaţi total imuni la boală, ci de a reduce probabilitatea contaminării de la un individ la altul. Astfel, chiar şi în cazul apariţiei unei infecţii, cel infectat nu va transmite boala prea departe. În cazul unor boli suficient de serioase, există chiar şanse să moară. Dar într-un grup nevaccinat, de la acel unic individ se vor îmbolnăvi aproape toţi cei ce intră în contact cu el, apoi toţi cei ce intră în contact cu vreunul dintre aceşti noi bonavi, apoi următorii, şi tot aşa, până când epidemia se împrăştie în întreaga populaţie, în timp ce într-un grup vaccinat îmbolnăvirile vor fi limitate la doar câteva persoane, care au intrat suficient de mult în contact cu persoana contaminată iniţial.
O analogie ar fi o pajişte cu fân. Dacă fânul este uscat, un chibrit aruncat va transforma rapid tot fânul în scrum, la fel cum o epidemie se poate răspândi pe un întreg continent, afectând milioane de oameni. Pentru a preveni un incendiu, nu trebuie să acoperi fiecare fir cu azbest, nu trebuie să-l faci complet ignifug, ci ajunge să-l „vaccinezi”, udându-l. Da, chiar dacă e ud, nu este imun la foc - dacă ţii firul în flacără suficient, se va aprinde oricum; însă pentru a aprinde un fir ud, e nevoie de mai multă expunere la foc. Dar chiar dacă aprinzi unul, sau două, sau nouă fire de pe pajişte, focul se va stinge repede, pentru că probabilitatea oricărui fir de a se „contamina” de la un vecin este mult mai mică.
Aceasta este ideea „imunităţii de grup”, cea pe care o conferă vaccinurile, în care un individ nu este protejat de vaccinul în sine, ci de vaccinurile celor din jur, adică de reducerea probabilităţii de contaminare între oricare doi indivizi din grup, astfel încât o epidemie nu se poate declanşa pentru că nu mai este suficient de contagioasă.
Procentajul din populaţie care trebuie vaccinat pentru a atinge acest prag variază în funcţie de virusul care o cauzează, dar pentru majoritatea bolilor, este în jur de 85-90%. Nu trebuie uitat că nu orice persoană poate fi vaccinată - bolnavii de SIDA, cei care sunt trataţi cu imunosupresoare, cei cu afecţiuni imunitare, copiii prea mici pentru a fi vaccinaţi. Toţi aceştia sunt vulnerabili la îmbolnăviri, şi sunt nevoiţi să se bazeze pe imunitatea de grup, conferită de vaccinarea celorlalţi. Este evident că în pajiştea noastră virtuală, nu ajută ca doar jumătate din indivizi să fie udaţi, iar ceilalţi să rămână vulnerabili. Când imunitatea de grup este compromisă, cei expuşi îşi vor transmite boala de la unul la altul, formând zeci sau sute de focare de infecţie, şi nu va mai conta dacă cineva este vaccinat sau nu, boala permeând pe „cărările” reprezentate de cei nevaccinaţi prin întreaga populaţie.
Propaganda anti-vaxerilor este plină de exemple în care unul sau câteva fire din pajişte s-au aprins, adică de cazuri de îmbolnăviri în cadrul unor populaţii vaccinate, ignorând să menţioneze că, în absenţa vaccinărilor, aceleaşi boli au afectat nu câteva zeci de persoane, ci zeci, sute de mii sau chiar milioane.
O altă ameninţare des invocată de antivaxeri este legătura dintre vaccinuri şi autism. Doar că, şi aici, anti-vaxerii se autocontrazic, şi practică o selecţie a datelor, ignorând o bună parte a informaţiilor cunoscute pentru a-şi putea susţine cauza. După ce au decretat că vaccinurile sunt promovate de medici şi de Big Pharma pentru câştig, prezintă un studiu realizat de un medic, Wakefield, care a fost plătit de o companie concurentă celei care produce vaccinul MMR pentru a găsi probleme la acel vaccin. Studiul a fost defectuos din toate punctele de vedere, analizând 12 copii care au fost iniţial găsiţi sănătoşi… de părinţii lor; or, în acea perioadă, autismul nu putea fi diagnosticat la o vârstă atât de fragedă nici măcar de experţi. De atunci, studii implicând sute de mii de copii au indicat absenţa totală a oricărei corelaţii între autism şi vaccinare. Dar antivaxerii ignoră studiile serioase şi se agaţă de un unic studiu defectuos, despre care se ştie că a fost plătit, pentru a demonstra că vaccinurile cauzează boala.
În realitate, cauzele autismului nu sunt încă pe deplin cunoscute - se ştie doar că nu sunt vaccinurile, întrucât prevalenţa bolii este aceeaşi în populaţii vaccinate sau nevaccinate. Studii recente par a indica o cauză genetică, în care caz un copil are boala încă de când se naşte, dar aceasta nu devine evidentă decât după o anumită vârstă. Or, dacă cam la aceeaşi vârstă se face un vaccin, părinţii vor remarca apariţia simptomelor autismului în perioada imediat următoare vaccinării. Concluzia lor ? „Vaccinul mi-a îmbolnăvit copilul !”
Un alt aspect priveşte mărirea numărului de cazuri diagnosticate cu autism în decursul anilor. Repet, mărirea numărului de cazuri diagnosticate. Nu de cazuri pur şi simplu. Cu alte cuvinte, pe măsură ce boala este cunoscută şi înţeleasă mai bine, sunt diagnosticate şi considerate ca manifestări ale bolii şi bolnavii care manifestă forme mai uşoare, care existau şi acum 100 ani dar nu erau consideraţi ca având vreo afecţiune, ci erau pur şi simplu decretaţi „mai înceţi la minte”, „mai timoraţi” sau „mai ciudaţi”.
Oricât de bine intenţionaţi ar fi antivaxerii, propaganda lor afectează atât campaniile de realizare a vaccinărilor… cât şi aplicarea cercetărilor privind diagnosticarea autismului. Cât timp induc publicului ideea că vaccinările ar fi cauza, sau una dintre principalele cauze ale bolii, părinţii ignoră adevăratele cauze; induşi în eroare de antivaxeri, vor lua deciziile cele mai nepotrivite, evitând vaccinările, şi totodată neobosindu-se să apeleze la testele cele mai recente, capabile să detecteze boala cu mult înaintea manifestării ei.
Motivul pentru care nu am scris pe blogul tău, Olivia, sau pe pagina de Facebook, este pentru că am remarcat că, pentru o… jurnalistă - aşa te-ai declarat - eşti departe de imparţialitate şi de exprimarea liberă a opiniilor, pe care le pretinzi de la alţii, şi ştergi orice comentariu critic, care-ţi explică unde greşeşti. Am remarcat aceeaşi atitudine, de a ignora sau bloca criticile valide pentru a putea promova în continuare aceleaşi erori, şi la ceilalţi promotori ai pseudoştiinţei, ai anti-ştiinţei sau anti-logicii, de la creaţionişti la conspiraţionişti, anti-GMO-işti sau fanatici ai vegetarianismului. Toţi aceştia consideră că este mai important ca oamenii să creadă ce le spun ei, indiferent dacă e adevărat sau nu, şi îşi apără Adevărul™ împotriva oricărui argument logic, şi chiar împotriva realităţii, atunci când aceasta îi contrazice.
Iar cauza pe care încerci să o aperi poate fi susţinută doar prin ignorarea unor date, şi prezentarea distorsionată a altora, dar este zdrobită atunci când sunt luate în calcul toate informaţiile.
De pildă,
Fapt: În Statele Unite, înainte de 1963, între 3 şi 4 milioane de persoane se îmbolnăveau anual de pojar.
Fapt: O campanie de vaccinare persistentă împotriva pojarului, începută în 1963, a dus la eradicarea completă a bolii de pe teritoriul Statelor Unite, unicele cazuri înregistrate după anul 2000 fiind importate din alte ţări de persoane care fie au călătorit şi s-au îmbolnăvit, fie au luat boala de la o persoană recent revenită dintr-o călătorie. Numărul de cazuri anuale era de ordinul câtorva zeci (37 cazuri în 2004, de exemplu).
Fapt: Dezinformarea antivaxerilor a dus la scăderea numărului de vaccinări în ultimii ani, până când a atins un număr critic de părinţi, speriaţi de informaţiile trunchiate sau false, şi convinşi şi de faptul că boala oricum părea eradicată; astfel, acoperirea vaccinului a scăzut sub limita necesară, iar imunitatea de grup a întregii populaţii a dispărut.
Fapt: o dată imunitatea de grup dispărută, pojarul a început să afecteze din nou populaţia, înregistrându-se un focar în 2011 şi 11 focare în 2013, ca în 2014 să se ajungă la 23 de focare, care au afectat peste 600 persoane. În prezent, epidemia de pojar din SUA a afectat deja 125 persoane din 7 state diferite. Trebuie subliniat, marea majoritate a celor infectaţi nu erau vaccinaţi.
Contraargumentele antivaxerilor îmi sunt cunoscute: pojarul nu este o boală prea serioasă, este mai bine pentru copii să facă boala, imunitatea dobândită în urma bolii este mai grozavă decât…
NU. Nu are rost să demonstrez că fiecare din afirmaţii este falsă; am să subliniez încă o dată elementul esenţial, cel pe care antivaxerii refuză să-l recunoască şi să-l admită:
Vaccinarea a eradicat boala, iar lipsa vaccinărilor a adus-o înapoi.
Acesta este elementul cel mai important. Aş putea completa cu referiri la persoanele imunocompromise pentru care boala poate fi fatală, la complicaţiile care pot apare - de la orbire la pneumonie sau chiar afectarea creierului, la costurile spitalizărilor, sau la copiii care au murit datorită pojarului (conform WHO, peste 145.000 copii din toată lumea au murit de pojar în 2013, în timp ce în 1980, când vaccinările erau într-o proporţie mult mai mică, au murit peste 2,5 milioane copii). Dar toate „răspunsurile” antivaxerilor nu sunt doar contrazise de realitate, dar sunt o tentativă de distragere a atenţiei de la un exemplu evident, clar, şi care demonstrează cel mai limpede cât de dăunătoare şi falsă este propaganda lor, şi anume că vaccinarea a eradicat boala, iar lipsa vaccinărilor a adus-o înapoi.
Ţelul pe care te străduieşti să-l atingi, draga mea Olivia, este unul de care am scăpat cu greu. De-a lungul istoriei, până la începutul secolului XX, toată lumea mânca doar bio, nu se vaccina pentru că nu existau vaccinuri, se trata exclusiv naturist, cu ceaiuri şi decocturi din plante, iar în caz de boală, diagnosticul şi tratamentul pentru orice copil bolnav erau bazate exclusiv pe intuiţia părinţilor ( unul din argumentele frecvent invocate de antivaxeri este că părinţii ar şti cel mai bine cum să-şi trateze copiii, chiar mai bine decât cei ce au studiat medicina; e ca şi cum ar pretinde că utilizarea unui calculator transformă pe cineva în programator, sau că un carnet de şofer conferă automat şi abilităţi de mecanic auto ).
Rezultatul concret al aplicării tuturor acestor „idealuri” pe care le promovezi şi tu consta într-o rată a mortalităţii infantile infernal de mare - între 30% şi 50%, adică între o treime şi jumătate din copii mureau înainte de a împlini un an. Speranţa de viaţă era sub 40 ani, iar epidemiile făceau ravagii, secerând milioane de vieţi, deseori măturând câte un întreg continent.
Şi totuşi, în ciuda tuturor dovezilor, pe care preferi să le ignori, tu alegi să te erijezi în formator de opinie într-un subiect care ţi-este străin, alegi să dezinformezi şi să reînvii acele vremuri teribile.
Nu este o crimă să nu cunoşti ceva, dar a pretinde că deţii cunoaştere şi a răspândi informaţii false poate duce la dezastru !
vineri, 18 martie 2011
Moment muzico-viral.
So get the damn vaccine!
Nota: mi-a placut refrenul, dar nu l-am priceput din prima. Aşa că m-am documentat un pic. Se pare că marii specialişti ai pro-epidemistilor sunt Jim Carrey şi Jenny McCarthy. Trecând peste faptul că sunt Detectivu' lu' Peşte şi o fostă fată Playboy, iată ce aberaţii reuşea să scoată Jenny:
Înainte de a găsi vaccinurile pe care să le atace, Jenny susţinea că fiul ei, Evan, diagnosticat cu autism, este de fapt un "copil de cristal" iar ea e o "mamă indigo". Adică Evan nu e bolnav, ci are abilităţi paranormale şi este următorul stadiu de dezvoltare al umanităţii. Am citit şi eu "Sfârşitul copilăriei" al lui Arthir C. Clarke si nu m-a lăsat cu sechele, dimpotrivă. (V-o recomand cu dragă inimă, dar vă rog trataţi-o cum a intenţionat autorul: Ficţiune!) Dar când unii oameni cred că scrielrile lui Clarke sunt previziuni ale viitorului iar "Lord of the Rings" şi "The Flinstones" documentare istorice, avem o problemă.
Later Edit:
Vă plac Penn and Teller? Lor nu le plac antivaxerii. Enjoy:
marți, 1 martie 2011
III: Ace şi...fanatici musulmani
Poliomelită. Ăsta e un cuvânt care mă zbârleşte complet. De ce? Păi cum de ce? De asta:
Fragment din "God is not Great" de Christopher Hitchens
Da, desigur, musulmanii ăştia.....În episodul următor, fanaticii lumii "civilizate".
Va urma.
In 1988 a început o accţiune mondială ce avea ca scop eradicarea poliomelitei, la care au participat UNICEF, Fundaţia Rotary şi Organizația Mondială a Sănătății, reducând cazurile de poliomelită cu 99%, de la aprox. 350.000 de cazuri în 1988 la 483 de cazuri in 2001, apoi cu o medie de 1000 de cazuri pe an. Dacă s-ar reuşi eradicarea, această boală ar fi doar a treia eradicată din istorie, după variolă (1979) şi pesta bovină (2010) În multe regiuni ale lumii poliomelita e un coşmar care a trecut. Doar doi stropi de fluid pot să te protejeze de această boală monstruasă:
Dar în anumite ţări, ea face încă ravagii. În India, Nigeria, Pakistan şi Afganistan nu s-a reuşit imunizarea. Nu numai atât, dar călătorii din acele zone au dus-o înapoi în zone de unde era deja eradicată. De ce? Oamenii s-au străduit, şi localnicii, şi medicii şi voluntarii. Fonduri imense au fost turnate în această acţiune şi s-au implicat specialişti, organizaţii internaţionale, voluntari din toată lumea. Dar a intervenit fanatismul religios. Iată o mărturie de la faţa locului:
Fragment din "God is not Great" de Christopher Hitchens
In the fall of 2001 I was in Calcutta with the magnificent photographer Sebastiaio Salgado, a Brazilian genius whose studies with the camera have made vivid the lives of migrants, war victims, and those workers who toil to extract primary products from mines and quarries and forests. On this occasion, he was acting as an envoy of UNICEF and promoting his cause as a crusader—in the positive sense of that term—against the scourge of polio. Thanks to the work of inspired and enlightened scientists like Jonas Salk, it is now possible to immunize children against this ghastly malady for a negligible cost: the few cents or pennies that it takes to administer two drops of oral vaccine to the mouth of an infant. Advances in medicine had managed to put the fear of smallpox behind us, and it was confidently expected that another year would do the same for polio. Humanity itself had seemingly united on this proposition. In several countries, including El Salvador, warring combatants had proclaimed cease-fires in order to allow the inoculation teams to move freely. Extremely poor and backward countries had mustered the resources to get the good news to every village: no more children need be killed, or made useless and miserable, by this hideous disease. Back home in Washington, where that year many people were still fearfully staying indoors after the trauma of 9/11, my youngest daughter was going dauntlessly door to door on Halloween, piping "Trick or Treat for UNICEF" and healing or saving, with every fistful of small change, children she would never meet. One had that rare sense of participating in an entirely positive enterprise.
The people of Bengal, and particularly the women, were enthusiastic and inventive. I remember one committee meeting, where staunch Calcutta hostesses planned without embarrassment to team up with the city's prostitutes to spread the word into the farthest corners of society. Bring your children, no questions asked, and let them swallow the two drops of fluid. Someone knew of an elephant a few miles out of town that might be hired to lead a publicity parade. Everything was going well: in one of the poorest cities and states of the world there was to be a new start. And then we began to hear of a rumor. In some outlying places, Muslim die-hards were spreading the story that the droplets were a plot. If you took this sinister Western medicine, you would be stricken by impotence and diarrhea (a forbidding and depressing combination).
This was a problem, because the drops have to be administered twice—the second time as a booster and confirmation of immunity— and because it takes only a few uninoculated people to allow the disease to survive and revive, and to spread back through contact and the water supply. As with smallpox, eradication must be utter and complete. I wondered as I left Calcutta if West Bengal would manage to meet the deadline and declare itself polio-free by the end of the next year. That would leave only pockets of Afghanistan and one or two other inaccessible regions, already devastated by religious fervor, before we could say that another ancient tyranny of illness had been decisively overthrown.
In 2005 I learned of one outcome. In northern Nigeria—a country that had previously checked in as provisionally polio-free—a group of Islamic religious figures issued a ruling, or fatwa, that declared the polio vaccine to be a conspiracy by the United States (and, amazingly, the United Nations) against the Muslim faith. The drops were designed, said these mullahs, to sterilize the true believers. Their intention and effect was genocidal. Nobody was to swallow them, or administer them to infants. Within months, polio was back, and not just in northern Nigeria. Nigerian travelers and pilgrims had already taken it as far as Mecca, and spread it back to several other polio-free countries, including three African ones and also faraway Yemen. The entire boulder would have to be rolled back right up to the top of the mountain.
Mulţi oameni implicaţi activ, o grămadă de fonduri, multă muncă, toate pentru a eradica o boală, pentru a ajuta nişte oameni, toate astea nu pot trece peste hotărârea unor fanatici conspiraţionişti de a stopa imunizarea. Un alt caz în care fanatismul ucide. Nu pe fanatici, ci pe ei:
Da, desigur, musulmanii ăştia.....În episodul următor, fanaticii lumii "civilizate".
Va urma.
luni, 28 februarie 2011
II: Ace şi...grupuri
Americanii nu sunt deloc delicaţi când denumesc acest fenomen "herd immunity". Noi, mai finuţi, folosim expresia "imunitate de grup". Ce papuc e aia? Ei, e un lucru bun şi frumos, atunci când este. Mai bun decât căpşunile, fie ele chiar şi cu zahăr.
O epidemie are prostul obicei de a se răspândi de la om la om, fiecare persoană bolnavă infectând, cum alfel, pe cei care îi sunt apropiaţi. Adică dacă tu iei o boală, primii care vor avea de suferit din cauza ta vor fi cei la care ţii.Unii membrii ai unei comunităţi vor fi prea bolnavi, prea tineri sau prea dobitoci/dezinformaţi pentru a se vaccina. Dar dacă majoritatea celor din jurul lor vor fi vaccinaţi, ei nu se vor întâlni cu patogeni şi nu vor avea cum să se infecteze. Go-go vaccine power.
Iată un nenea care face o simulare computerizată şi explică frumos cum funcţionează minunea. Ignoraţi pe cât posibil accentul.
În episodul viitor: Acestea fiind spuse, să înceapă telenovela! Enter badguy.
Pe acelaşi subiect vă invit să citiţi:
http://parinti-rationali.blogspot.com/2011/02/navigand-printre-biasuri-si-disonanta.html
http://parinti-rationali.blogspot.com/2011/02/navigand-printre-biasuri-si-disonanta_25.html
http://parinti-rationali.blogspot.com/2011/02/navigand-printre-biasuri-si-disonanta_2176.html
http://parinti-rationali.blogspot.com/2011/02/navigand-printre-biasuri-si-disonanta_26.html
Ace şi ...
Indiferent că am pus mâna pe un tabloid ieftin acasă la vre-un prieten, pe o revistă religioasă în sala de aşteptare a dentistului sau am discutat via messenger cu vreun amic conspiraţionist, cuvântul “vaccin” pare să fie în toate gurile. Mă distram acum vreo lună pe blogul unui fanatic religios ce era anti paşapoarte biometrice, anti-vaccin, anti-globalizare, anti-masoni, anti-semit, anti….şi mi se părea că doar cei ce cred în conspiraţii extraterestre îl bagă în seamă. Dar iată că dau de un alt blog. Blogul unei mame, al unei femei ce nu pare să fie din seria retarzilor care nu au altceva de lucru….şi trotuşi… Totuşi găsesc un articol în 3 părţi despre…vaccinuri. De fapt anti-vaccinuri. adică pro epidemie. Ăăăăăă......
E normal să devin curioasa de ce lucrurile de bun simţ pe care le ştiu de la mama nu au ajuns la toată lumea, aşa că o sa ma îmbarc în călatoria de a învăţa despre vaccinuri, mişcări anti-vaccin şi, dacă trebuie, reptilieni.
Deci, ce e un vaccin?
(Altceva decât chestia aia de care mă ascundeam după canapea urlând că “Eu nu vreau vaccineeeee!!)
Vaccinul este un preparat biologic ce are în compoziţie antigene virale sau microbiene inactivate sau atenuate care odată introduse în organism activează sistemul imunitar. Acesta va secreta anticorpi ce vor proteja organismul împotriva infecţiei. Organismul “îşi aminteste” agentul străin introdus şi va ataca în forţă atunci când il va simţi din nou.Protecţia imunologică se instalează după interval de timp variabil de la inoculare (săptămâni, luni), în funcție de vaccin, și este de lungă durată (ani).
Vaccinurile pot fi profilactice (pentru a preveni sau ameliora efectele unor eventuale infecţii viitoare cu un patogen), sau terapeutice (de exemplu se caută un vaccin anti-cancer).
Dacă înainte se urmarea doar vaccinarea copiilor, acum se cauta si vaccinarea adolescentilor si adultilor.
Combinatiile de vaccine devin comune: vaccinele continand 5 sau mai multe componente se folosesc in multe parti ale lumii.
De asemenea vaccinarea animalelor previne imbolnavirea lor si transmiterea de boli catre om. Nu doar animalele de casa si gospodarie sunt vaccinate, ci uneori si populatiile salbatice, cum a fost cazul cu hrana ce continea vaccin data ratonilor din zone unde era posibila o epidemie de turbare.
Da, şi vaccinul îţi protejează copilul de a arăta aşa:
Şi pe câinele tău de a arăta aşa:
Care e istoria vaccinului?
Cu mult înainte ca procesul vindecării să fie înţeles s-a observat că cei care reuşesc să supravieţuiască unei boli par imuni la o a doua întâlnire cu ea. Chinezii au ajuns astfel să încerce să prevină variola expunând persoane sănătoase fluidelor din veziculele celor bolnavi. Asta se făcea fie prin injectarea în propria piele, inhalarea unei pulberi obţinută prin uscarea şi pisarea veziculelor ori introducerea acestei pudre în fluxul sangvin. Aceste metode se numesc “variolare”. Deşi efectele variolării variau de la a cauza o boală uşoară până la uciderea celor mai slabi, mortalitatea şi morbiditatea populaţiilor variolate era mai scăzută decât a populaşiilor netratate.
Termenul “vaccin” derivă din termenul “variola bovină “(cow pox) (lat. ''variolæ vaccinæ'', adaptat din ''vaccīn-us'', de la ''vacca''-vacă) folosit de Edward Jenner in 1796. Virusul de variolă bovină o data administrat omului ii proteja de Variola major, cunoscuta ca Variola . Variola a fost una dintre cele mai mari catastrofe ale omenirii, omorând și desfigurând un număr imens de oameni de-a lungul secolelor; numai în secolul al XX-lea au murit de variolă între 300 și 500 de milioane de oameni.
Prin anii 1770 Edward Jenner a auzit o lăptăreasă lăudandu-se ca ea nu se va îmbolnăvi de variolă, o boală care desfigura şi avea un mare potenţial letal, pentru că a avut deja variola bovină, care are un efect blând asupra omului. În 1796 Jenner a luat puroi din veyiculele de pe mâinile unei lăptărese şi a inoculat un băiat de 8 ani. Şase săptămâni mai târziu l-a inoculat şi cu virusul variolei, dar băiatul nu s-a îmbolnăvit. Aceasta a fost prima vaccinare cu o variantă ameliorată a unui virus.
Louis Pasteur a generalizat ideea lui Jenner dezvoltând ceea ce el a numit vaccinul antirabic iar în secolul 19 vaccinurile erau considerate o chestiune de prestigiu naţional şi reglementate prin lege.
Sunt mai multe tipuri de vaccinuri?
Da, şi fiecare se adresează unui alt tip de boală:
- Vaccinurile care contin microorganisme virulente ucise chimic sau prin căldură sunt cele pentru gripă, holeră, ciumă bubonică, poliomelită şi hepatita A.
- Alte vaccinuri conţin microorganisme vii, dar atenuate. Mulţi sunt virusi ce au fost cultivaţi în condiţii care le dezactivează proprietăţile virulente, ori care folosesc organisme apropiate, dar mai puţin periculoase pentru a provoca un răspuns al sistemului imunitar. Acestea provoacă de obicei reacţii imunologice de mai lungă durată şi sunt preferate pentru adulţii sănătoşi. Exemple de astfel de vaccinuri sunt cele pentru febră galbenă, rubeolă, rujeolă, febră tifoidă, tuberculoză.
- Anatoxinele sunt toxine microbiene atenuate prin metode fizice sau chimice, folosite la producerea de vaccinuri. Sunt lipsite de toxicitate, dar îşi păstrează proprietăţile antigenice, fiind capabile să inducă imunitate faţă de toxina din care au fost derivate. Exemple de anatoxine sunt vaccinurile pentru tetanos şi difterie. Nu toate anatoxinele sunt pentru micro-organisme, de exemplu Anatoxina Crotalus Atrox e folosită pentru a vaccina câinii împotriva muşcăturilor de şarpe cu clopoţei.
- Proteinele recombinate: în loc de a introduce un micro-organism atenuat sau inactivat, un fragment din el poate crea un răspuns de imunizare. Exemplu e vaccinul pentru hepatita B care e compus doar din proteinele de suprafaţă ale virusului ce au fost iniţial extrase din serumul pacientilor cronici, dar care acum se produc prin recombinarea genetică a genelor virale în genomul unor drojdii. Drojdia produce anume proteine care sunt apoi selectate, inoculate pacientului, iar corpul reactionează la ele, producând anticorpi. În aceeasi categorie se află şi vaccinul VLP împotriva VirusuluiPapiloma Uman (HPV)
- Conjugarea: unele bacterii au învelişuri polizaharidice care trezesc reacţii slabe ale sistemului imunitar. Ataşând acestor învelişuri anume proteine sistemul imunitar poate fi făcut să recunoască conjugatul polizaharide-proteine ca antigen. Această abordare e folosită pentru vaccinul de tip B pentru ''Haemophilus influenzae''.
Ce înseamnă “imunizare”?
Organismele ce cauzează boli au cel puţin două efecte asupra corpului. Primul şi cel mai evident: ne simţim rău, avem febră, iritaţii, ne e greaţă şi alte simptome la fel de plăcute. Al dolea efecte mai puţin evident, dar este cel care poateduce la o eventuală vindecare: organismul intrus cauzează un răspuns al sistemului imunitar. Pe măsură cerăspunsul imunitar e din ce în ce mai puternic , în timp agentul infecţios e redus ca număr până când dispare complet, iar omul vindecat. Din păcate unele boli sunt prea virale, agenţii patogeni se înmulţesc prea repede iar organismul nu reuşeşte să îi învingă, iar cel infectat moare.
Vaccinul introduce în corp o cantitate mică de agenţi infecţioşi selectaţi cu grijă pentru a produce reacţia sistemului imunitar fără a pune pacientul în pericol.Sistemul imunitar recunoaşte agenţii vaccinului ca străini, îi distruge şi îi “ţine minte”. Atunci când versiunea virulentă a agentului apare, corpul recunoaşte învelişul deproteine al virusului şi astfel e pregătit să răspundă:
1. Neutralizând ţinta înainte de a pătrunde în celule
2. Recunoscând şi distrugând celulele infectate înainte ca agentul să le poată foloso pentru a se reproduce.
Vaccinurile au contribuit la eradicarea variolei, una dintre cele mai agresive boli infecţioase. Alte boli cum ar fi rubeola, rujeola, poliomelita, oreionul, varicela şi febra tifoidă nu mai au ocurenţa de acum 100 de ani. Cât timp marea majoritate a oamenilor e vaccinată e greu să ajungem la o epidemie. Poliomelita, care se transmite doar de la om la om e ţinta unei mari campanii de eradicare datorită căreia a fost redusă doar la anume zone din 4 ţări (Afganistan, India, Nigeria şi Pakistan). Dificultatea de a ajunge la toţi copiii precum şi neînţelegerile culturale au făcut ca anticipata eradicare să fie întârziată.
Care e eficacitatea vaccinurilor?
Vaccinurile nu garantează protecţia absolută în faţa unei boli. Asta se întâmplă uneori pentru că sistemul imunitar al persoanei inoculate nu răspunde adecvat datorită unei imunităţi scăzute în general (diabet, tratament cu steroizi, infecţie HIV) ori datorită faptului că organismul nu deţine o celulă B capabilă de a genera anticorpii pentru respectivul antigen.
Chiar dacă pacientul dezvoltă anticorpi, sistemul imunitar nu e perfect şi ar putea să nu fie capabil să învingă infecţia.
Adjuvanţii sunt de obicei folosiţi pentru a da un impuls răspunsului sistemului imunitar. Cel mai adesea se folosesc săruri de aluminiu, dar adjuvanţi precum squalena sunt în uz si se testeaza vaccinuri cu squalenă şi săruri de fosfor.
Eficienţa vaccinului depinde de anumiţi factori:
• Boala în sine (pentru unele boli vaccinurile sunt mai eficiente decât pentru altele).
• Tulpina vaccinului (unele vaccinuri suntdin altă tulpină a bolii).
• Respectarea datelor când trebuie făcută vaccinarea în cazul vaccinurilor multi-doză.
• Unele persoane nu răspund la anume vaccinuri, adică nu generează anticorpi, chiar dacă sunt vaccinaţi corect.
• Uneori variază după predispoziţia genetică.
Atunci când o persoană vaccinată se va îmbolnăvi totuşi de boala împotriva căreia a făcut vaccin, boala va fi de obicei mai uşoară decâtar fi fost dacă nu s-ar fi vaccinat.
În 1958 au fost 763,094 cazuri rubeolă si 552 morţi în Statele Unite. Cu ajutorul vaccinurilor noi numărul de cazuri ascăzut la mai puţine de 150 pe an.
Majoritatea vaccinurilor dezvoltate până acum au fost finanţate de către guverne, universităţi şi organizaţii non-profit. Multe dintre ele sunt acum ieftine şi benefice pentru sănătatea publică, eliminând vreun invectiv economic.
Vaccinurile sunt eficiente în a proteja nu doar indivizii, care, după cum am văzut nu au garanţia că vaccinul va funcţiona la ei, ci comunităţi întregi. Acest tip de protecţie se numeşte”imunitate de grup”. Atunci când o boală se răspândeşte are nevoie de un individ infectat, dar şi de un individ care să fie infectat la rândul lui. Atunci când numărul de persoane susceptibile la infecţie scade, boala nu va avea cum să se răspândească şi va dispărea. Cu cât mai mulţi oameni sunt vaccinaţi, cu atât mai slabe sunt şansele unei boli să se propage. Iar cei care au răspuns imunitar prost, cei care nu au voie să se vaccineze sau cei ce sunt încă prea tineri pentru asta sunt protejaţi de cei vaccinaţi care sunt în jurul lor. Nu e o comunitate responsabilă cel mai bun lucru din lume? Mai bună decât îngheţata tiramisu.
Cum se produc vaccinurile?
Producerea vaccinurilor are câteva stadii: Întâi e generat antigenul. Virusii sunt crescuţi fie pe celule primare cum ar fi cele de ou fertilizat sau pe linii continue de celule, cum ar fi celulele umane cultivate. Bacteriile sunt crescute în bioreactoare.
Ca altă variantă, o proteină recombinată derivată din viruşi şi bacterii poate fi generată în drojdie, bacterii sau culturi de celule. După ce antigenul e generat, el este izolat de celulele care l-au produs.
Poate fi necesar ca un virus să fie inactivat şi uneori nu e nevoie să mai fie purificat. Proteinele recombinate au nevoie de multe operaţii care implică ultrafiltrarea şi cromatografia pe coloana.
La final se adaugă adjuvanţi, stabilizatori şi conservanţi după nevoie. Adjuvantul îmbunătăţeşte răspunsul imun la antigen, stabilizatorii cresc perioada valabilităţii iar conservanţii permit folosirea vaccinurilor multidoză. Vaccinurile compuse sunt mai greu de dezvoltat şi produs datorită incompatibilităţilor şi interacţiunilor potenţiale dintre antigeni şi alte ingrediente implicate.
Care sunt excipienţii unui vaccin?
Iafară de ingredientul activ, urmatorii excipienţi sunt comuni în vaccinuri:
• Săruri de aluminiu sunt adăugate ca adjuvanţi. Adjuvanţii asgură un răspuns mai prompt şi mai puternic al sistemului imunitar, deci permit o doză mai mică de ingredient activ.
• În unele vaccinuri se adaugă antibiotice pentru a preveni creşterea bacteriilor pe parcursul producerii şi depozitării.
• Proteina de ou poate fi prezentă în vaccinurile antigripale şi cele pentru febra galbenă, deoarece acestea sunt preparate folosind ouă de găină. Şi alte proteine mai pot fi prezente.
• Formolul e utilizat pentru a inactiva produsele bacteriale in vaccinurile anatoxine. De asemenea el ucide viruşii şi bacteriile nedorite ce ar putea contamina vaccinul în timpul producţiei.
• Glutamatul monosodic (MSG) si 2-fenoxietanolul sunt utilizaţi ca stabilizatori în câteva vaccinuri pentru a le păstra neschimbate atunci când sunt expuse la căldură, lumină, aciditate sau umiditate.
• Thiomersal este un compus organo-mercurial ce e folosit ca şi conservant.În organism este metabolizat în etilmercur şi tiosalicilat. (Nu conţine metilmercur, un derivat mercurial cu efecte toxice care asupra omului.) El este adăugat la fiolele care conţin mai mult de o doză de vaccin pentru a stopa o eventuală contaminare cu bacterii nocive.
Conservanţi? De ce îmi trebuie aşa ceva?
Multe vaccinuri au nevoie de conservanţi pentru a preveni efecte adverse serioase, precum infecţia cu “'Staphylococcus'' care într-un incident din 1928 a ucis 12 din 21 de copii inoculaţi cu un vaccin contra difteriei care nu conţinea conservant. Acum sunt disponibili un număr mare de conservanţi, între care thiomersalul, fenoxietanolul şi formalehida. Thiomersalul e mai eficient împotriva bacteriilor, are valabilitate mai mare şi creşte stabilitatea, puterea şi siguranţa vaccinului. În multe zone ale lumii nu mai este folosit la vaccinurile destinate copiilor ca precauţie datorită conţinutului de mercur.
Administrare.
Pe lângă metoda clasică (şi care pe mine mă zbârleşte complet) a injectarii au apărut metode noi şi cu eficienţă cresută de administrare a vaccinurilor.
Ultimele studii şi descoperiri tehnologice au dus la apariţia vaccinurilor orale, cu care nu există riscul contaminării sângelui. De multe ori au formă solidă iar asta face transportul şi pastrarea la temperatură potrivită mult mai uşoare. Costurile de producţie şi transportare scad, deci vaccinul poate fi mai accesibil.
Altă metodă care se studiază e cea a micro-acelor. E o tehnologie impresionantă care implică nişte mici foiţe cu micro-ace care se dizolvă în piele. Nu numai că e nedureros, simplu de aplicat şi nu îţi trebuie o asistentă urâcioasă, dar rezolvă şi problema sterilizării şi distrugerii acelor utilizate.
Nu sunt drăgălaşe?
Nu sunt drăgălaşe?
Deci asta sunt vaccinurile, partea plicticoasa si tehnica. Va urma cu detalii picante, pasionante, deprimante, amuzante şi emoţionale, o adevărată telenovelă cu trei tipuri de personaje:nişte micuţi care ne-au pus gând rău, doctori supereroi şi monştrii Pro-Epidemia.
Pe acelasi subiect:
http://parinti-rationali.blogspot.com/2011/02/navigand-printre-biasuri-si-disonanta.html
http://parinti-rationali.blogspot.com/2011/02/navigand-printre-biasuri-si-disonanta_25.html
http://parinti-rationali.blogspot.com/2011/02/navigand-printre-biasuri-si-disonanta_2176.html
http://parinti-rationali.blogspot.com/2011/02/navigand-printre-biasuri-si-disonanta_26.html
Pe acelasi subiect:
http://parinti-rationali.blogspot.com/2011/02/navigand-printre-biasuri-si-disonanta.html
http://parinti-rationali.blogspot.com/2011/02/navigand-printre-biasuri-si-disonanta_25.html
http://parinti-rationali.blogspot.com/2011/02/navigand-printre-biasuri-si-disonanta_2176.html
http://parinti-rationali.blogspot.com/2011/02/navigand-printre-biasuri-si-disonanta_26.html
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)

