Elevule Einstein, ai 2 la logică !

Circulă pe Internet o povestioară despre un elev, aparent credincios, care-şi umileşte profesorul ateu în ultimul hal, demonstrându-i că nu există frig, nu există întuneric… şi nu există rău. Acest elev era, ni se spune la urmă, chiar Albert Einstein.
Analize ale textului, faptul că povestea nu apare în nici o biografie a lui Einstein, sau chiar faptul că povestea nu a început să circule decât la foarte mult timp după moartea lui Einstein, toate indică spre un singur răspuns: povestea e inventată.
Asta poate nu ar conta foarte mult; dar, într-o discuţie despre moralitate şi bine contra rău, cel ce pretinde standarde morale superioare datorită religiei s-ar cuveni să nu aducă drept „argumente” parabole inventate, nici să impresioneze pe baza a ceea ce se numeşte „apel la autoritate” - să invoce un nume celebru pentru a da mai multă greutate argumentului. Dacă povestirea ar fi avut vreun merit în sine, ar fi putut sta în picioare prin însăşi argumentele aduse; un nume lipit în mod mincinos nu o s-o ajute, însă e un indiciu al onestităţii, sau mai bine zis al lipsei de onestitate, al celor ce inventează aceste pilde, şi al celor ce le răspândesc.

Dar să analizăm miezul argumentului în sine:

„Studentul rămâne tăcut pentru o clipă… după care, pune şi el o întrebare:
- Domnule profesor, există căldură ?
- Da.
- Şi există frig ?
- Da, fiule, există şi frig !
- Nu, domnule, nu există !
Profesorul îşi întoarce faţa către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tăcută… Studentul începe să explice:
- Poate exista multă căldură, mai multă căldură, super-căldură, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurică sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge până la 458 de grade sub zero, ceea ce nu înseamnă căldură, dar nu putem merge mai departe ! NU EXISTĂ FRIG !!! Dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimul absolut de -458 de grade ! Fiecare corp sau obiect e demn de studiat dacă are sau transmite energie, şi căldura e cea care face ca un corp sau material, să aibă sau să transmită energie. Zero absolut (-458 F) înseamnă doar, ABSENŢA TOTALĂ A CĂLDURII !!!
Vedeţi, d-le profesor, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absenţa căldurii ! Nu putem măsura frigul ! Nu există unităţi de măsură pentru frig ! Căldura poate fi măsurată în unităţi termice, deoarece căldura este energie ! Frigul NU E OPUSUL CĂLDURII, d-le profesor, ci doar ABSENŢA EI !!!”

În realitate, frigul nu este „absenţa căldurii”, şi nici căldura nu este „absenţa frigului”. Cele două sunt referiri subiective la unul şi acelaşi fenomen: mişcarea atomilor din obiect. Adică temperatura. Nimeni nu măsoară căldura, ci temperatura unui obiect. Căldura sau frigul nu sunt absenţa a ceva, sunt pur şi simplu catalogări umane ( subiective ) ale aceleiaşi proprietăţi. Temperatura nu este sinonimă cu „căldura”, sau cu „frigul”. De fapt, dacă vă amintiţi din gimnaziu experimentul cu „stânga în vasul cu apă fierbinte, dreapta în vasul cu apă rece, apoi ambele mâini introduse într-un vas cu apă călduţă”, acelaşi obiect poate părea aceleiaşi persoane concomitent şi cald şi rece. Dar ceea ce nu se schimbă în funcţie de senzaţiile subiective este temperatura, este mişcarea particulelor atomice din obiect.
Chiar dacă ignorăm senzaţiile subiective, temperatura obiectivă persistă. A anula un termen cu care ne referim la un fenomen nu anulează fenomenul în sine.
Povestioara continuă punând în opoziţie alte două senzaţii subiective, lumină şi întuneric. La fel ca şi în primul caz, acestea sunt denumiri diferite pe care le atribuim unei singure însuşiri: numărul de fotoni. „Întunecat” şi „luminos” nu sunt proprietăţi opuse, nici nu este vreuna „absenţa” celeilalte, ci ambele sunt doar etichete prin care exprimăm senzaţia subiectivă experimentată de sistemul nostru nervos faţă de intensitatea luminoasă dintr-un anumit loc. Iar numărul de fotoni provenit dintr-o sursă într-o cameră este acelaşi, indiferent dacă cineva intră în cameră venind de afară, unde este un soare orbitor, şi găseşte camera „întunecată”, sau vine dintr-un loc fără sursă de iluminare şi consideră camera „extrem de luminată”. Proprietatea în sine, intensitatea luminoasă, numărul de candeli pe unitatea de suprafaţă, rămâne constant, indiferent dacă acceptăm sau respingem un termen care descrie senzaţia subiectivă.
Atât dihotomia căldură-frig, cât şi lumină-întuneric exprimă calităţi secundare, proprietăţi care produc senzaţii subiective observatorului. Acestea sunt doar reflexii ale calităţilor primare, proprietăţi obiective, măsurabile, care există independent de observator: temperatura, respectiv intensitatea luminoasă.
În continuare, elevul „Einstein” trasează analogie între aceste absenţe pentru a defini răul drept absenţa dumnezeului.
Să ignorăm pentru moment că un dumnezeu care e absent într-un punct anulează pretenţia de omniprezenţă.
Ignorăm şi faptul că demonstraţia aceasta contrazice biblia, unde dumnezeu repetă, în numeroase rânduri, că el personal poate fi sursă a răului ( Isaia 45:7, Ezechiel 20:21-25, Ieremia 32:42, etc ).
Să vedem cât de corect este argumentul în sine. Conform analogiei elevului „Einstein”, binele şi răul sunt doar calităţi secundare, senzaţii subiective care variază în funcţie de observator.
De acord, moralitatea nu este strict obiectivă… deşi, în mod ciudat, cei ce aduc acest argument sunt tototdată şi cei ce susţin că ar fi ( dar ce mai e încă o autocontradicţie, încă o inconsistenţă în argumentaţia creştină ! ), dar nu este nici atât de laxă şi de variabilă încât să putem cataloga binele şi răul ca fiind calităţi secundare, noţiuni subiective.
Catalogăm un comportament, sau o acţiune ( fie al unui om, fie un eveniment natural ) drept „rele”, în măsura în care consecinţa acestora implică efecte negative, pierderi de orice natură, suportate de alte persoane sau fiinţe. A redefini răul drept „absenţa a ceva” înseamnă doar a schimba denumirea; acţiunea în sine, cea care este descrisă, rămâne în continuare, la fel şi suferinţa şi pierderea adusă de rău… pardon, de „absenţa binelui”. Chiar dacă renunţăm la etichetele respective, comportamentul ( sau evenimentul ) cu consecinţe negative există în continuare, încă este prezent în realitate; persistă intenţia de a face asemenea acţiuni; nu este „absenţa” a ceva; consecinţele negative, suferinţa şi pierderea rămân aceleaşi, la fel cum un vas cu apă îşi va păstra temperatura de, să zicem, 4°C, indiferent dacă elevul „Einstein” o să o descrie drept „rece”, sau „cu căldură absentă”.

Argumentul face confuzie între descriere şi ceea ce este descris, între model şi realitate, între cuvânt şi ceea ce reprezintă acel cuvânt, între „hartă şi teritoriu”.

Aşadar, în ce mod este indeplinirea activă a unei fapte, sau producerea unui eveniment natural, „absenţa” a ceva ? Nicicum. Singurul lucru pe care vrea argumentul să-l facă dispărut este doar răspundere a unui zeu creditat cu omniprezenţa şi supravegherea constantă a tot… dar în mod ciudat absent de fiecare dată când se produce ceva incompatibil cu modul grozav în care l-au zugrăvit pe zeul respectiv !

Restul argumentelor aduse de elev sunt banale:

„…aţi observat vreodată evoluţia cu proprii dvs ochi, d-le profesor ?!?…
…ştiinţa nu poate explica nici măcar ce este acela un gând !!!
…folosim electricitatea şi magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau nu a înţeles pe deplin vreuna din acestea două !”

…în care se parodiază un strawman al ştiinţei, în care toate observaţiile trebuie făcute neapărat cu ochiul liber, trebuie văzute direct.
Evident, nu este cazul: nimeni nu a văzut o stea formându-se dintr-o nebuloasă, dar putem deduce cum se produce naşterea stelei pentru că putem observa diferite faze ale procesului, în mai multe nebuloase condensându-se în stele. Nimeni nu a fost de faţă când America de Sud era încă lipit de continentul african, dar acest lucru acest lucru poate fi dedus din numeroase observaţii diferite, independente, din mai multe ramuri ştiinţifice, de la geologie şi geografie la măsurarea deplasării continentelor.
Altfel spus, în ştiinţă se consideră „observaţie” nu doar urmărirea cu proprii ochi a unui fenomen, ci şi observarea unor efecte ale fenomenului; de asemenea, una din principalele unelte cu care lucrează ştiinţa este deducţia realizată pe baza altor observaţii.
Iar gluma obraznică a elevului care, în final, „demonstrează” că profesorul nu are creier este de fapt doar o demonstraţie că elevul „Einstein”, mai corect spus, cel ce a conceput povestirea şi a pus cuvintele în gura personajului, nu a fost deloc atent nici la orele de biologie, nici la cele de logică, şi în general nu înţelege ştiinţa. Din simplul fapt că cineva se mişcă şi vorbeşte se deduce că persoana are un sistem nervos.
Dar, evident, scopul glumei nu este de a-l insulta pe profesor, ci de a echivoca credinţa religioasă, cea pusă în discuţie la începutul povestirii, cu „credinţa” în ( a se citi: „acceptarea dovezilor care susţin” ) o teorie ştiinţifică, exemplu tipic de acuză a unui creştin în momentul în care realizează cât de jalnică este credinţa religioasă ca argument, aşa că se repede să găsească acelaşi defect şi în tabăra opusă, astfel recunoscând cât de şubredă şi lipsită de dovezi este baza religiei.

Tanti.

Caz interesant. O doamna (în continuare ne vom referi la ea ca Tanti), într-un grup de atei şi raţionali, după ce a jignit stânga dreapta fără discriminare,  încearcă să convingă lumea de adevărul religiei alese de ea făcând referire la un ilustru necredincios:

Einstein spunea ca lucrul cel mai de neinteles in lume este ca lumea poate fi inteleasa pentru ca Dumnezeu nu joaca zaruri in Univers.
 Orice explicatie umana contine in esenta o eroare ce poate fi decodificata. Cand veti pune mana cu adevarat pe carte sa studiati veti vedea ca paradoxurile se inmultesc.

 I se explica faptul ca Einstein era panteist. (De asemenea i se explică faptul că paradoxurile se înmulţesc doar dacă iei de bune cărţile ezoterice şi nu faci diferenţa între filozofie şi realitate.)
Continuăm:

Printre altele religia iudaica prevede credinta intr-un Dumnezeu atotputernic. Einstein ar spune ca ar incerca sa iti explice teoria relativitati dar ar dura o eternitate sa o intelegi.

 I se explică din nou că sângele evreiesc nu e egal cu religia mozaică si că Einstein era panteist(doar pentru că era inacceptabil să se declare ateu). Se scapă detaliul că interlocutorul are parţial sânge evreiesc.
Ce pricepe Tanti?

Pana a ajunge sa te compari cu Einstein ... mai este cale lunga. Chiar daca faci parte din acelasi neam cu el ... nu inseamna ca stii la fel de multa carte ca si el. Intr-adevar este greu sa inveti. Mai usor este sa iti dai cu presupusul.

 I se dă citat din Einstein:

Cuvantul "Dumnezeu" nu este nimic altceva pentru mine decat expresia si produsul slabiciunii umane, Biblia este o colectie de legende onorabile, dar primitive, care sunt, in orice caz, destul de copilaresti.

 Reacţie:
 Spre a putea face apriecieri despre Eisntein trebuie studiate ecuatiile lui de le teoria de unificare a campurilor si interactiunilor. Exista un sitz im leben care l-a determinat pe Einstein sa faca afirmatia ca Dumnezeu nu josca zaruri. A comenta un citat scos din context ... nu inseamna decat dilentatism.



Bun, ce învăţăm din asta? Învăţăm că poţi să le spui unor oameni necunoscuţi că ii consideri nişte fiinţe subumane şi demne de iad, iar ei nu trebuie să se simtă jigniţi, dar în schimb dacă foloseşte cineva cuvântul "sulă" în expresia "ce are sula cu prefectura" poţi să faci o criză de personalitateşi să te dai rănit de ateii care jignesc pe toată lumea. Iar dacă scapă cineva, din exasprarre un "ce dracu!" poţi aminti despre martirii şi să urlii "Discriminare! Jignire! Genocid!"

Învăţăm că Enstein ne-ar considera pe toţi nişte cretini şi ca doar el (şi ea, desigur) pricepe teoria relativităţii.

Învăţăm de asemenea că toată fizica decare ai nevoie se poate învăţa din cărţi ezoterice şi că o absolventă de teologie poate vorbi liniştită despre teoria unificării câmpului, dar tuturor celorlalţi le trebuie diplomă de fizician pentru a-i atrage atenţia când aberează voios pe câmpiile nesfârşite ale iraţionalului, fugind cu Einstein în dinţi.

Şi, cel mai important, învăţăm că pentru a înţelege ca Einstein credea de fapt în zeul ei, nu într-un concept mai degrabă abstract , cum tot declara el acolo inutil (cine ia în seamă declaraţiile lui Einstein despre propria religie, mai bine îi spunem noi în ce crede) "trebuie studiate ecuatiile lui de le teoria de unificare a campurilor si interactiunilor. " Pentru ca, desigur, Tanti le cunoaşte în detaliu. Deciîşi poate exercita capacităţile telepatice pentrua afla în ce credea de fapt Einstein. Nu, ce scrie el acolo e inutil.

Şi pentru a cita o clasică în viaţă:
"A comenta un citat scos din context ... nu inseamna decat dilentatism. " (Da, gramatica originală. )

Aşa ca Tanti, nu mai fiţi dilentata [sic] şi nu mai intraţi în subiecte care vă depăşsesc evident. Cum ar fi...ă....cum ar fi orice subiect. Aşa.

P.S. M-am săturat până peste cap de pierduţii în spaţiu  care mă sfătuiesc să citesc Toma de Aquino pentru a înţelege că evoluţia nu există sau pe Cleopa pentru a înţelege fizica. "Pune mâna pe carte", venind de la o persoană analfabeta ştiinţific e o expresie monstruos de cretină. Pe de altă parte, cei care chiar ştiu câte ceva despre realitatea obiectivă ştiu să explice un fapt fără să dea pe dinafară de mândrie că ei au citit ceva în plus. Nu este umilinţa o calitate creştină, doamnă dragă?