"Și vom sta două zile la țară, la bunici."
Imediat mi se conturează în minte un sat ardelenesc, cu ziduri înalte, cu o budă în curte și încă una în casă, cu Digi TV, lapte proaspăt de vacă , găini în curte și bufet cu bere Azuga la 2 lei și țuică la deț. Uitasem, desigur, de două aspecte: a existat un Ceausescu care a construit blocuri prost gândite în sate la mama naibii, și.... au trecut niște ani de când nu am mai fost eu "la țară".
După ce am cumpărat costum de baie de la librărie, am mers "pe uliță", la barul aflat la etajul întâi, deasupra unui magazin sătesc care, măcar că se intitula "alimentar", vindea cam orice, înafară de materiale de construcție. Pe peretele roz atârna o plasmă mare, pusă pe Utv iar din boxe se scălâmbăia Smiley, distrugând melodii bune cu un zâmbet cuceritor (nu știam că e complet afon...) În camera cu masa de biliard, sprijinit de soba de lut, un client cânta manele suficient de tare încât să acopere boxele obosite și hârâite. Am băut Skol și încă o bere misterioasă, la pahar de plastic și la preț de terasă în centrul Sibiului, în timp ce barmanul făcea încet tranziția de la behăiturile de la teveu către un CD cu manele, spre fericirea clientelei consumatoare de Angeli și vin roșu.
M-am afundat în canapea.
În mod straniu, toate acele elemente păreau a se potrivi împreună, în acel context drapat cu perdele vișinii.
Imediat mi se conturează în minte un sat ardelenesc, cu ziduri înalte, cu o budă în curte și încă una în casă, cu Digi TV, lapte proaspăt de vacă , găini în curte și bufet cu bere Azuga la 2 lei și țuică la deț. Uitasem, desigur, de două aspecte: a existat un Ceausescu care a construit blocuri prost gândite în sate la mama naibii, și.... au trecut niște ani de când nu am mai fost eu "la țară".
După ce am cumpărat costum de baie de la librărie, am mers "pe uliță", la barul aflat la etajul întâi, deasupra unui magazin sătesc care, măcar că se intitula "alimentar", vindea cam orice, înafară de materiale de construcție. Pe peretele roz atârna o plasmă mare, pusă pe Utv iar din boxe se scălâmbăia Smiley, distrugând melodii bune cu un zâmbet cuceritor (nu știam că e complet afon...) În camera cu masa de biliard, sprijinit de soba de lut, un client cânta manele suficient de tare încât să acopere boxele obosite și hârâite. Am băut Skol și încă o bere misterioasă, la pahar de plastic și la preț de terasă în centrul Sibiului, în timp ce barmanul făcea încet tranziția de la behăiturile de la teveu către un CD cu manele, spre fericirea clientelei consumatoare de Angeli și vin roșu.
M-am afundat în canapea.
În mod straniu, toate acele elemente păreau a se potrivi împreună, în acel context drapat cu perdele vișinii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu