Nu, nici azi nu e sfârşitul lumii.Şi nici nu va veni în viitorul apropiat.
Now stop worrying and enjoy your life.
vineri, 20 mai 2011
Îl desenăm pe Mahomed.
Dar nu numai pe el.
Trei, Doamne, şi toţi trei profeţi ai lui Allah, cu cărţile lor respective. Vă prezentăm colecţia de primăvară-vară care va acoperi rahatul, dar nu va îndepărta mirosul:
Everybody Draw Muhammed Day!
Pentru ca avem dreptul la opinie.
Trei, Doamne, şi toţi trei profeţi ai lui Allah, cu cărţile lor respective. Vă prezentăm colecţia de primăvară-vară care va acoperi rahatul, dar nu va îndepărta mirosul:
Everybody Draw Muhammed Day!
Pentru ca avem dreptul la opinie.
marți, 17 mai 2011
luni, 16 mai 2011
Google şi avortul "empiric"
(Later Edit: Având în vedere numarul mare de căutări pentru ceaiuri şi metode de avort "la domiciliu" simt nevoia să pun carul înaintea boilor şi concluzia ca subtitlu: Mergeţi la doctor pentru că altfel o să vă nenorociţi viaţa. Asta în caz că nu muriţi dracu'! Inconstientelor.....)
Am avut nişte mici şocuri de-a lungul timpului căutând să văd cine ce a mai căutat pe google de a ajuns la mine, de multe ori lasându-se cu febră musculară la diafragmă. Dar şocurile de azi nu au fost mici. Dacă acum ceva vreme cineva căuta "provocare avort cu mina de fix" (oare e vorba de "pix"?) astăzi s-a căutat "provocare avort babesc". Aşa, de curiozitate, am decis să văd ce spune Google (slăvit fie numele Său) despre subiect.
Am avut nişte mici şocuri de-a lungul timpului căutând să văd cine ce a mai căutat pe google de a ajuns la mine, de multe ori lasându-se cu febră musculară la diafragmă. Dar şocurile de azi nu au fost mici. Dacă acum ceva vreme cineva căuta "provocare avort cu mina de fix" (oare e vorba de "pix"?) astăzi s-a căutat "provocare avort babesc". Aşa, de curiozitate, am decis să văd ce spune Google (slăvit fie numele Său) despre subiect.
Surpriza plăcută a fost că pe oriunde vreo copilă inconştientă întreba cum să îşi provoace singură avort sau cum să facă avort fără chiuretaj vocile raţionale o urecheau scurt, trimitând-o la doctor şi descriind consecinţele neplăcute pe care le poate avea un avort "home made" (cazul1, cazul2, cazul3) sau evocând timpuri de tristă amintire şi chinurile prin care treceau femeile disperate să nu mai trântească plozi în draci, în condiţiile în care deja aveau o grămadă acasă. (articol1, articol2, articol3)
Dar, pentru că nu se poate să fie internet fără dezaxate, iată şi expertele in ginecologie:
Cel mai usor pierzi o sarcina asa :PPui antr-un lighian nu prea mare apa fierbinte,cat de fierbinte suporti tu, apoi pui sare dar nu sare fina, sa iasa apa foarte foarte sarata si stai cu picioarele an ea pana se raceste,, nu uita apa sa fie fierbinte dupa ce sa racit iti pui sosete in picioare si te bagi in pat, te anvelesti si stai acolo 2-3 ore e bine daca transpiri fa lucru asta seara ca e cel mai bine pentru.ca o sa stai pana dimineata anvelita daca nu iti iese din prima repeta de 2-3 ori si o sa iti iasa sigur ca si eu am facut la fel si da simptomele sunt ca la o menstruatie(dureri usaoare de burta si de spate) succes (cristina)
Am şi eu o întrebare de fiinţă lipsită de experienţă: ce legătură este între băile la picioare şi avort?
I-a o lingurita de ceai si o umpli cu zahar si 2 picaturi de iod si te starui sa nu o rugumi dar sa o inghiti si faci asta dimineata si va trebui sa repeti pe la ora 17.00 seara inca o data si sa stai cu picioarelee in apa fierbinte!succes
O altă întrebare.....de la sarea iodată avortezi, sau doar de la zahărul iodat?
BUNA.am vazut si eu raspunsurile e foare dificil cand ramai insarcinata, fara sa-ti doreste.cel mai indicat dude la doctor,dar am auzit fete care au incercat cu o bere,manata alemana,care nu e indicata femeilor insarcinae si 3aspirine,eu nu asi recomanada asta.dar cica ar da rezultate. aveti grija de voi
No, ce poţi spune? Noroc că nu au recomandat nalbă macerată în oţet, andrele introduse prin cervix sau spălaturi cu sare grunjoasă, metode care au ucis atâtea femei.
Dragele babei, suntem norocoase. Trăim în epoca cea mai bună de până acum din punct de vedere medical. Avem medicamente testate, imagistică medicală, medici specializaţi, protecţia consumatorului. La orice farmacie găseşti anticoncepţionale care te costă 10 lei pe lună iar dacă eşti foarte săracă le poţi obţine chiar mai ieftin (sau poate gratis) de la cabinetele de planing familial. În plus vei avea o grămadă de avantaje, inclusiv diminuarea durerilor menstruale sau rărirea pilozităţii corporale. Sweet, huh? Crucea Roşie împarte periodic prezervative gratuit (deşi, din proprie experienţă, mai mult câştigi cumpărând un Durex.), şi e recomandabil să foloseşti "gumă". La urma urmei nu poţi fi convins(ă) cu cine s-a mai jucat celălalt.
Ia uite ce dezgrop de pe superbebe.ro :
Contraceptivele orale sunt cele mai la indemana, nu sunt periculoase şi sunt eficiente cand sunt utilizate corect. Pilulele reduc riscul unor boli cum ar fi anemia, cancerul ovarian sau uterin. Te poti opri cand vei dori sa ai un copil şi poti ramane insarcinata curand. Aproape toate femeile pot folosi pilulele. Nu le folosi insa daca banuieşti ca ai fi gravida, daca alaptezi, ai peste 35 de ani şi fumezi sau ai una din bolile care contraindica folosirea contraceptivelor orale.Metodele contraceptive sunt numeroase dar nu toate sunt cele mai potrivite pentru organismul tau. Contraceptivele injectabile sunt hormoni sintetici similari cu hormonul natural numit progesteron. O injectie la fiecare trei luni previne sarcina prin impiedicarea ovulatiei. Se folosesc de mult in alte tari, dar in Romania au patruns de curand. Uneori injectabilele duc la disparitia menstruatiei, dar nu este un semn de sterilitate. In unele cazuri, este nevoie de 6-9 luni de la oprirea injectabilelor pentru reluarea fertilitatii. O alta metoda contraceptiva este steriletul. El este inserat in uterul femeii pe cale vaginala şi are ca scop prevenirea sarcinilor. Trebuie inserat şi extras de medic. O alta metoda contraceptiva, prezervativul, este eficient doar atunci cand este folosit corect in timpul contactului sexual. Se va folosi un nou prezervativ la fiecare contact sexual. Sterilizarea feminina, numita şi ligatura trompelor uterine, este o metoda contraceptiva definitiva pentru femeile care sunt sigure ca nu mai doresc copii. Sterilizarea masculina, numita vasectomie este o metoda contraceptiva permanenta pentru barbatii care nu işi mai doresc copii. Este o procedura chirurgicala simpla ce poate fi facuta in cateva minute.
Pe Ladies Cafe găsesc o scurtă trecere în revistă a metodelor băbeşti de contracepţie şi de ce nu funcţionează ele iar Monitorul face un apel către cetăţeni să mai şi gândească uneori: este vorba de sănătatea şi viaţa lor.
In epoca tomografului si a operatiilor cu laser, in zeci de sate din judet si chiar in municipiul Sibiu inca se mai folosesc pe scara larga metode de tratament medical din Evul Mediu. Descintece, taieturi cu fiare ruginite, ceaiuri bizare, alifii dubioase, cirpe arse, slanina cruda, impachetari cu lut si altele. Dupa citeva zile de „tratament" acasa, o parte dintre acestia ajung la spital. Medicii spun ca afectiunile acestor persoane ar fi fost mult mai usor si ieftin tratate, daca ar fi venit de la bun inceput la spital. „Cind au diferite arsuri, majoritatea nu vin la spital de la inceput. Asteapta citeva zile, in care incearca tot felul de metode de tratament. Isi impacheteaza zona arsa in lut galben sau altele. Dupa citeva zile, ajung insa la spital cu respectivele plagi infectate, necesita internare, si un tratament mult mai scump decit daca ar fi fost tratati de la bun inceput corespunzator", spune medicul Traian Fleseru, purtator de cuvint in cadrul Spitalului Clinic Judetean Sibiu.
Cât despre avort, acesta trebuie să fie o ultimă soluţie, nu o metodă de contracepţie. Un avort făcut la o clinică va costa între 300 şi 800 de lei, depinzând de clinică, de vârsta fătului şi de metoda aleasă: chiuretaj, aspiraţie sau avort medicamentos. Astfel de pe Unica.ro aflăm că preţurile arată cam aşa:
În Bucureşti:
La clinica Sanador, un avort e 700 lei
La clinica Gynecoland un chiuretaj cu anestezie locală costă 680 lei iar unul cu anestezie totală 880 lei
La clinica Elite plăteşti 400 de lei pentru un chiuretaj cu anestezie locală, 450 de lei pentru un avort prin aspiraţie cu anestezie locală şi 700 de lei pentru un avort prin aspiraţie cu anestezie generală.
La cabinetul Femina din Bucureşti, preţul unui avort depinde de vârsta gestaţională. Până în opt săptămâni un avort costă 300 de lei, iar între 9 şi 12 săptămâni preţul este de 400 de lei.
În Galaţi, la cabinetul Helpis, un chiuretaj până în 9 săptămâni costă 450 de lei, iar până în 12 săptămâni 550 de lei.
În Braşov, la cabinetul Gmedical, chiuretajul cu anestezie locală între 6 şi 9 săptămâni costă 300 de lei, iar peste 9 săptămâni plăteşti 400 de lei. Pentru anestezia generală preţurile cresc în ambele cazuri cu 200 de lei.
La spitalul Gynia din Cluj între 5 şi 9 săptămâni cu anestezie generală plăteşti 550 de lei, iar peste 9 săptămâni 790 de lei. Pentru anestezia locală preţurile sunt mai mici.
În Sibiu la clinica Polisano un avort cu anestezie locală va costa 600 de lei iar cu anestezie generală 800 de lei.
Durerile sunt minime (se numeşte anestezie, dragele mele) iar după câteva ore eşti bună de mers acasă. De fapt suferi mai mult din cauza anesteziei....
Avortul e o operaţie care poate lăsa tare fizice şi psihice femeilor care recurg la el, mai ales într-o societate în care "normal" este să fi o fabricuţă cuminte de trântit plozi, să faci ciorbă şi să pupi mâna popii. Am auzit prea des fiinţe care acuzau fete de 16 ani că sunt nişte criminale pentru că au ales să îşi gate şcoala, să îşi caute un partener bun şi să îşi facă o carieră in loc să crească un copil rezultat dintr-o greşeală de copil retad sau dintr-un viol.
"E dreptul oricărei femei să decidă dacă vrea sau nu să fie parazitată timp de nouă luni."spunea un cunoscut. Partea cu care nu sunt deacord este durata. Nu sunt 9 luni, e restul vieţii. Un copil la momentul nepotrivit te va condamna să rămâi vânzătoare de magazin. Orice femeie are dreptul să aleagă exact momentul când este pregătită şi vrea să îşi asume un act atât de important precum aducerea pe lume a unui copil. Şi nimeni nu are dreptul să îşi impună preferinţele personale sau dogmele religioase asupra unei alte persoane.
Până atunci, până când decideţi că vreţi un bebe şi aveţi cu cine şi cu ce să îl creşteţi, staţi sănătoase, staţi protejate şi staţi departe de oameni proşti şi răuvoitori.
Later Edit:
Pentru urmatoarele cautari google idioate pot sugera "avorturi Do It Yourself"("avort DIY") sau "avort just add water". Salt water.
Later Edit:
Pentru urmatoarele cautari google idioate pot sugera "avorturi Do It Yourself"("avort DIY") sau "avort just add water". Salt water.
One furry aspect of humanity.
Am mai atins subiectul ăsta. Dar am şi eu rănile mele, pe care dacă pui sare muşc din tastatură[sic]. Problema mea este omul şi felul în care îşi manifestă neadaptarea la grup. Voiam să las subiectul baltă, dar un amic m-a direcţionat spre un "event" de pe Facebook. Cineva (care pare să aibă vreo 10-12 ani.) a văzut un filmuleţ despre câini şi pisici jupuite de vii şi/sau ucise pentru hrană pe undeva prin Asia. Aşa că şi-a făcut un sanviş cu salam şi s-a pus la computer, să salveze universul. (Da, se numeste Disonanta Cognitiva. ) [sarcasm]Se ştie că universul se salvează cel mai simplu şi eficient făcând o petiţie online iar apoi postând-o pe facebook. Pentru că în parlament e o divizie specială care caută pe petiţiionline şi promulgă legi în baza acestora.[/sarcasm]
Oricum, "eventul" a adunat toată floarea bolnavilor psihic de pe internet.
O duduiţă în rochiţă vaporoasă şi cu numele format din două diminutive declară:
"cainii omoara oameni? din ce fabula ai mai scos asta? din cate stiu eu, in Romania sunt multe spitale, sunt sosele cat de cat, dar de animale nu se ocupa nimeni. cu banii cu care faci un spital (cu aparatura, personal, etc) sau o sosea, construiesti destule adaposturi pentru animale." (fabula1, fabula2, fabula 3, fabula4, fabula 5, fabula 6, fabula 7, fabula video....şi fabula despre omul mort în faţa spitalului desfinţat. Am şi poze cu şosele aici şi aici.).
Una dintre fetele intrate pe pagina se plange: "in fiecare zi sar caini pe mine..mi-e frica sa ies pe strada.. multe persoane au ajuns grav ranite la spital din cauza cainilor..si veniti cu prostii de genu??..nu aveti minte... zic moarte cainilor vagabonti.."
Raspunsul tipic?
1 "si NOI: MOARTE TIE!"
2"ee vai. vin shi ei sa se joace cu tine shi tu dai din maini shi faci ca toate aratarile..."
3"da sa moara ei mori tu ca tu esti un preicol mai mare decat ei dar la ce sa te astepti de la niste oamne ca tine gandestete ca ei nu sau nascut rai si mascand noi ii facem asa pt ca dam cu pietre in ei si ii chinuim tu dc reactionezi cand cinva te injura asa si ei gandestete de 10 ori inainte decat sa reclami ceva"
4"Ce oameniii:|,sunt nijte animalutzeee:|,vor sa se joace sh ei:]],doamnee:|:o3"
5Fluffy Fizzy Meow (sfinte, ce nick!) declara si el: "pai si eu daca cineva mi-ar invada teritoriul l-as ataca. logic? da."
Apăi am decis. Mă duc să urinez pe viluţa aia albă de pe strada paralelă. Aia cu magnolie in curte. Apoi va fi teritoriul meu. Dacă îl încalcă cineva, îi iau carotida. Howgh! Ham!
"urasc persoanele si iubesc animalele deci semnez" spune un altul. Oare vom auzi si de el din ziare ca de ăsta?
O duduie cam cât un zid sănătos declară: "auzi mai cocalarule,la pl sunt data dak asta era grija ta aici pe facebook,si alea care au intrat in mn sa-ti intre toate tie in gura...zdrente de oameni asa te invata mata acasa sa vb? ti se pare k te-am jicnit?...se vb aici de niste creaturi ale lui dumnezeu de care tie ti-e frik sa nu te incolteasca vreo satra si sa iti manance un brat...eu una ii dau si un picior sa manance dak este nevoie...sa-ti fie rusine,eu asa video nu am vazut in viata mea si nu as vrea sa il vad pt a 2-a oara...multa sanatate iti doresc marius,sa nu cumva sa o dai la caini:)))"
Am invitat-o pe duduie să vină pe la mine să hrănească bieţii căţeluşi cu trupul ei rubicond. Nici un răspuns. Oare preferă să se sacrifice în alt oraş?
"Am semnat de mai demult petitia asta. Merita. Eu cel putin i-as intinde pe oamenii astia pe sticla sparta si le-as pune fier inrosit la foc pe fiecare portiune de pe spate, numai sa-i vad si pe ei cum sufera." Adică aplicăm principiul biblic "ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte"? Atunci oare nu ar fi corect ca cel care a scris mesajul să fie transformat în salam şi consumat? De preferinţă de către un câine.
"pt oameni sa ii impusti in capt e defapt un bine moare instant ...eu le-as face o baie cu H2SO4...sa simta durere...apoi pe chinezi ,( deja am devenit rasista,) i-as eradica la fel ca si ciuma !!!!!asta in semn de razbunare a sufleteleor bietelor animale ce au murit in chinuri!!!!!!!!" zbiară o altă copilă diafană.
Aici am două elemente interesante:
a) Nici unul dintre aceşti apărători ai animalelor nu este vegetarian. (Da, chiar i-am întrebat pe fiecare în parte.) Toti folosesc spray pentru gândaci şi ţânţari, otravă de şobolani, mânâncă vegetale pentru care au fost otrăvite tone de omizi (da, pui de fluture) şi poartă cu nonşalanţă produse de pielărie sau mătase naturală. Totuşi ei apără animalele. De unde deducem că apără...animalele drăguţe pe care le vor ei în casă. Câini, pisici, peruşi şi hamsteri. Disonanţă cognitivă anyone?
b) Deşi plâng ca nişte copii cu probleme emoţionale când văd un animal mort, ei doresc cu ardoare să vadă oameni jupuiţi, trecuţi prin sticlă, arşi cu fierul înroşit, arşi în acid. Ei vor să vadă naţii întregi "eradicate precum ciuma" (Apropo, blonduţo, ciuma nu a fost niciodată eradicată.) pentru că nu sunt deacord cu obiceiurile lor alimentare. Sunt curioasă dacă indienii ne vor eradicaţi pentru că păpăm vaci.
"toti cainii merita salvati indiferent k sunt rai sau buni:)au si ei suflet,Dumnezeu i-a lasat pe pamant sa traiasca si sa moara la momentul potrivit,nu sa-i omoram noi k asa vor muschii nostri " Aceeaşi persoană declara pe altundeva că i-ar ucide pe cei care omoară animale. Pentru că sunt răi. Dublu standard?
"Astia or sa ajunga in IAD pt asa ceva ...numai Dumnezeu are voie sa ia o viata ...restul sa stea deoparte , nu au voie sa ia o viata de animal :| ..sigur vor fi pedepsiti de Dumnezeu, Zilele le sunt numarate ..!!! Saracii catelusi :( "
Iarăşi două puncte:
a) Geneza 1:28: Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”
b) Ţânţarii sunt animale, păpuşică scumpă. De asemenea şi teniile, păduchii, purecii. Înafară de faptul că nu cred în ruptul capului că ăsta e mesajul unei vegane, mă indoiesc în mod serios ca duduia nu a omorât vreodată un animal cu propria ei albă mânuşiţă. Deci merge asigurat în iad, nu? Cu zile numărate.
"Pentru ca 3% din caini agreseaza asta nu inseamna ca trebiue omorati toti ma retardatii draq. Tu esti urmatoru' ma.Jur ca pe oameni dinastia ca tine i-as impusca in cap si arunca la gena de hartie. Ca din cauza voastra emolaii draq s-a dus naiba imaginea tarii. Da stai tu linistit ca voi nu o sa scapati, ca Dumnezeu e mare frate si va vede pe toti. Ca El nu i-a creat ca sa-i ucideti voi. 'De capu' vostru..."
"INDIFERENT CUM E TURBAT SALBATIC SAU INDIFERENT TREBUIE PROTEJAT !PT CA DE ACEEA LA CREEAT DUMNEZEU CA SA TRAIASCA NU SA FIE UCIS SI CHINUIT!"
Şi cu acestea ajungem la partea II a problemei. Care e treaba religiei aici? Putem corela înclinaţia religioasă cu genul ăsta de comportament ce combină disonanţa cognitivă cu violenţa şi cu neadaptarea la propria specie? Iubitorii aştia extremi de animale pufoase (nu mă refer aici la vegani, vegetarieni sau la iubitorii moderaţi de animale, printre care mă număr şi eu) împart nişte caracteristici cu fanaticii religioşi. Să le luăm punctual.
1: Disonanţa cognitivă.
Un religios creştin va declara mereu şi mereu că biblia are dreptate. Avem cazuri de oameni care cred că pământul este plat, că lumea a fost creată prin incantaţii magice cuvânt, că ne-au plantat extratereştrii, că pământul este gol pe dinăuntru şi locuit de o altă rasă, că negrii sunt aşa pentru că sunt de partea Satanei sau că se pot vindeca prin rugăciune. Asta având in vedere că li s-au arătat în mod repetat dovezi că se înşeală, că lucrurile stau altfel, că există altă explicaţie mult mai plauzibilă sau că pur şi simplu au fost înşelaţi, ei declară sus şi tare că nimic nu le va schimba credinţa. Exact în acelaşi fel, am urmărit discuţii în care cineva susţinea că nu există câini agresivi, pentru că cei agresivi au fost eutanasiaţi deja. După 10 linkuri diferite la ştiri despre maidanezi agresivi duduia încă mai ţinea placa: nu există câini agresivi pe străzi. Ăia care au atacat sigur au fost provocaţi cu ceva.
2. Relocarea responsabilităţii.
De câte ori nu am găsit mesaje de genul:
"Acel copil desfigurat era un copil care nici el nu era iubit de parinti sau de "vecini" si u...mbla pe strazi fara grija celor care erau RASPUNZATORI de copil. Acesta este tristul rezultat al lipsei de iubire.....Banuiesc ca ea s-a legat de caini sau a incercat sa se joace cu ei.
Dar daca pentru neglijenta acelor parinti ai copilului trebuie sa plateasca alte suflete nevinovate..."
Deci nu e câinele de vină, ci părinţii şi chiar copilul. Adică ce caută el să locuiască în oraş? Şi clar, dacă l-au muşcat câinii înseamnă că nu îl iubeau părinţii. E cunoscut faptul ca nu sunt muşcaţi de câini decât oamenii răi şi/sau neiubiţi. Bine, mai era şi un citat care s-a pierdut în negurile Facebookului în care o domnişoară jurnalistă, sub linkul ce trimitea la ştirea despre un copil desfigurat de câini în curtea propriei case declara că "lăbarul ăla mic" nu avea ce căuta acolo şi că de vină e maică-sa că nu era lipită de el. De unde deducem că şi cei care se masturbează merită desfiguraţi de câini.
"Ohhhhhh da ...mironosito...iti pasa de chinezul mort aku' 1000 de ani....fugi tare fato' ca si-a meritat=o din plin jegul, pentru ce se intampla in china la ora actuala , si-a meritat-o!!! da aveti caini, cred ca aveti libelule in cap voi ..., odata ce sunteti de acord cu eutanasierea, stiai ca o injectie letala la un caine costa mai mult decat sterilizarea acestuia, stiai ca se fac programe de sterilizare gratuita, dar tu ce stii, frustrat-o, lasa telenovele fat-o si mai documenteaza-te!!!" Deci chinezul (care de fapt era japonez) a meritat să moară. De ce? Pentru că alţi chinezi fac ceva ce nu îi convine duduiţei.
Comentarii asemănătoare găsim pe la ortodoxoizii nostri convinsi că o femeie merită să fie violată şi ucisă pentru că nu se îmbracă în sac, care explică genocidurile zeului lor prin veşnicul "erau oameni răi" şi care nu au nimic împotrivă ca 40 de copii sa fie sfâşiaţi de urşi pentru că au râs de chelia unui chel.
3 Intoleranţa faţă de alte opinii.
Cam fiecare dintre cei care au scris pe Wall "Not atending" sau şi-au arătat dezacordul au fost înjuraţi şi făcuţi in fel şi chip. Placa veşnică era: "dacă nu eşti deacord pleacă de pe grupul ăsta (criminalule, monstrule, bestie, frustratule)."
4 Dorinţa exprimată de a elimina pe cei care nu sunt deacord cu ei. Cred că exemplele de mai sus sunt suficiente. Cât despre religioşi.....de la inchiziţie la 11 septembrie şi mai încolo.....alegeţi ce doriţi.
5 Proiecţia propriilor greşeli asupra celorlalţi.
Oamenii ăştia sunt incapabili de a despărţi sentimentele/credinţele lor de realitatea obiectivă. Tot aşa cum un religios va lua personal orice critică obiectivă adusă religiei sau practicilor sale şi o va considera o insultă personală, tot astfel un asemenea om va tinde să creadă că dacă el acţionează în baza sentimetelor, toţi vor face acelaşi lucru. Ei urăsc oamenii din varii motive. Deci cei care vor a eutanasia câinii comunitari urăsc toate animalele. Pentru ei există o dihotomie clară: eşti credincios sau eşti un om rău, aperi câinii vagabonzi sau eşti un om rău.
6 Tendinţa de a abuza de erori logice.
Am crezut că singurele locuri unde pot avea o discuţie în care partea adversă să folosească exclusiv erori logice din ciclul Ipse Dixit, Circulus In Probando, apel la consecinte, apel la sentimente, Ad Hominem şi ameninţări Ad Baculum sunt siteurile creştine. De la fanatici religioşi mă aştept să îmi construiască lungi cârnaţi de falaciozităţi şi ameninţări cu iadul. Dar iată că oriunde e vorba de eutanasiere mare parte din "argumente" sunt:
"sunt şi ei nişte suflete" (Ok, ce e un suflet? Ateii nu cred în suflet iar creştinii spun că doar omul -şi în unele cazuri femeia- are suflet.)
"nu e vina lor că sunt pe stradă" (Nu mă interesează a cui e vina, ei nu au ce căuta acolo.)
"omul e vinovat că a îmblânzit câinele, oamenii i-au abandonat" (Eu nu am îmblânzit sau părăsit vreodată un câine. Să spui că eu sunt responsabilă pentru câinii vagabonzi e ca şi cum ai spune că trebuie să sufăr pentru păcatele strămoşilor. Oh wait.....)
"un câine nu atacă neprovocat" (Cu problema că e o provocare să te plimbi pe strada "lor")
"dacă l-a muşcat sigur era un om rău" (Ca toţi Canaaniţii şi primii născuţi din Egipt, de altfel.)
"e imoral să ucizi un animal" ( Dacă nu e purcel, iepuraş, viţel, miel, caras, şobolan, vulpe, vierme de mătase, gândac, ţânţar, nurcă, păianjen sau cioară)
"cei care sunt capabili să ucidă un animal sunt periculoşi pentru că asta înseamnă că nu ii opreşte nimic să ucidă un om" ( Mă ia groaza când mă gândesc la tata. Ieri a ucis o muscă. Mâine poate urmez eu. Întrebare: se includ aici şi cei care ordonă uciderea animalelor cumpărând carne de la supermarket? Pentru că atunci 98% din cunoscuţii mei sunt nişte criminali periculoşi.)
Din punctul meu de vedere nu e nici o diferenţă între fanatici. Fiecare cu religia lui, fie că e vorba de zei cu probleme comportamentale, animale pufoase şi adorabile sau elefanţi înaripaţi cu patru trompe. Problema mea este că aceşti fanatici de culori şi arome diferite au tendinţa să fie vocali, să îşi bage coada propunând legi cretine bazate nu pe logică, ci pe preferinţele lor, prin care vor să impună idiosincraziile proprii întregii populaţii. (Ce ne facem dacă vreun senator retardat e alergic la căpşuni şi le interzice pentru că sunt rele pentru el? Dar dacă e anti avort? Sau îi plac câinii în stradă pentru că "urăşte persoanele"?) Ei cer altora să renunţe la propriul confort ca ei să îşi permită în continuare confortul lor psihic de a crede ca îţi mântuiesc sufletul/salvează "nişte suflete" etc. Singura concluzie e că aceste persoane sunt incapabile a se adapta la universul în care trăiesc, sunt prea slabe pentru a asculta opinii adverse, prea încuiate în propriile "păcate" ca să relaţioneze corect cu cei care nu le sunt identici aşa că ţin să îi catalogheze pe "ceilalţi" ca "păcătoşi", "răi", "frustraţi", "pierduţi", "criminali" şi să scornescă pedepse pentru ei, de la chinuri groaznice şi eradicare la "ghena cea adâncă". Găsesc că această specie e deosebit de periculoasă, nu datorită numărului sau influenţei lor, ci datorită moderaţilor care nu iau atitudine. Nu avem cum să avansăm cât timp permitem sceleraţilor să aibă un cuvânt de spus. Acestea fiind spuse, vă las cu un pic de standup românesc.
Later Edit: Ia vizitaţi voi si articolul lui Lucian şi cel al Simonei. Acelaşi subiect, alte detalii.
vineri, 29 aprilie 2011
(I)moralitatea ateilor
Un "argument" prea des folosit pentru a combate ateismul este şi problema moralităţii. "Un om fără dumnezeu e un om periculos - mă refer strict la atei", a ţinut domnul deputat William Brânză să declare la TV. Mai nou, Daniel, conducătorul BOR, a oferit un comunicat oficial în care împarte românii în credincioşi şi răi.
O analiză mai îndetaliată a problemei moralităţii din punct de vedere teist comparativ cu cel ateist va arăta însă că, la fel ca şi în alte cazuri, religia a deturnat pur şi simplu ceea ce nu îi aparţine, ba chiar intră în contradicţie cu dogmele susţinute.
Morala poate fi definită ca "percepţie a comportamentului care diferenţiază intenţiile, deciziile şi acţiunile între cele bune (sau corecte) şi rele (sau greşite)".
Pentru un ateu, sau mai corect spus, pentru cineva care vede lumea prin prisma naturalism-materialismului, în care nu e loc pentru supranatural, lucrurile sunt destul de simple. Acţiunile "bune", ca interacţiuni între individ şi societate, sunt evident cele care au ca rezultat un beneficiul atât pentru individ, cât şi pentru societate, sau cel puţin nu aduc daune altora, iar cele rele sunt cele în care acţiunile individului aduc prejudicii altor membri ai societăţii.
O moralitate incipientă se poate observa cam la toate animalele care trăiesc în grup, şi nu numai. Pirahna sau furnicile trăiesc în grupuri care pot ataca şi ucide animale mult mai mari decât orice individ din grup, dar totuşi nu se atacă reciproc. Şerpii cu clopoţei nici măcar nu sunt animale gregare, dar totuşi când se luptă pentru femelă o fac folosind "dansuri" elaborate, în loc să-şi atace adversarul folosind veninul; deci sunt capabili să facă deosebirea între indivizii din propria specie şi o pradă oarecare, şi totodată au instinctul de a nu-şi ucide adversarii din aceeaşi specie.
La alte animale, cu creierul mai dezvoltat, cu capacităţi mult mai mari de procesare şi analiză, care funcţioneaza la un nivel mai avansat decât simplul instinct, această proto-moralitate evolueaza şi ea de la "nu ataca alţi indivizi din grupul tău" la forme mult mai evidente de altruism, ca ajutarea membrilor răniţi sau bătrâni, ajungând, la unele primate, chiar la exprimarea sentimentelor faţă de moartea unui prieten din ceată.
Este evident că moralitatea umană nu este altceva decât aceeaşi tendinţă de a contribui la binele întregului grup, "grefată" pe o capacitate de gândire mai ridicată decât în cazul altor specii, şi ajutată de o înţelegere mai bună a consecinţelor acţiunilor în viitor.
Iar una din marile dileme a fost şi este în continuare identificarea membrilor "grupului meu". Când recunoaşterea nu se face doar pe criterii generice, care să acopere toţi indivizii din specie, ci intră în joc şi alţi factori precum culoarea, sexul, naţionalitatea sau religia, atunci indivizilor care nu sunt recunoscuţi ca fiind parte din grup nu li se recunoaşte calitatea de aproape, faţă de care acţiunile negative să reverbereze ca fiind "rău"; toate tendinţele de domolire a agresivităţii rămân inactive, şi rezultatele pot fi de multe ori tragice pentru victimă ( aşa-numita tehnică Göring de manipulare ţinteşte exact acest punct slab al gândirii umane, delimitând un grup-ţintă şi redefinindu-l astfel încât nu doar să îl izoleze de grup, dar totodată să-l transforme în adversar al grupului majoritar, în acelaşi timp trezind şi instinctul de aparare, în locul celui moral ).
Pe măsură ce situaţia politică şi socială duce la o mărire tot mai mare a grupurilor, de la triburi la oraşe, de la regate la state şi apoi uniuni de state, tot mai mulţi indivizi, din ce în ce mai variaţi, sunt incluşi în categoria celor "apropiaţi" şi acceptaţi, iar moralitatea a evoluat enorm în ultimele 2-3000 ani: atunci, moralitatea, aplicată strict grupului propriu-zis, accepta şi chiar recomanda protecţia faţă de potenţialele pericole reprezentate de orice alt individ. Orice străin de grup putea fi alungat, jefuit sau omorât fără ca aceasta sa fie o încălcare a moralei, iar înfrângerea unui inamic însemna distrugerea totala a acestuia - arderea cetăţii, uciderea sau înrobirea tuturor membrilor grupului. În prezent, s-a ajuns la o situaţie de neimaginat în acea perioadă - reguli pentru purtarea războaielor sau interzicerea unor arme care pot vătăma noncombatanţii taberei adverse; soldaţii care torturează, violează sau jefuiesc într-un teritoriu cucerit pot fi pedepsiţi de chiar superiorii lor. Chiar dacă practic nu se întamplă aşa, simplul fapt ca există reguli care să interzică asemenea fapte arată că moralitatea s-a schimbat enorm.
Din punctul de vedere al unui teist, situaţia e cu totul alta. Un zeu a scris regulile moralităţii; cât timp oamenii cred în zeu îi urmeaza poruncile şi sunt buni şi morali, iar când n-o fac sunt răi, păcătoşi şi imorali. Punct.
Or, varianta aceasta este ciuruită de o multitudine de lipsuri.
Pentru început, deşi aceasta este doar un detaliu insignifiant pentru mulţi teişti, realitatea le contrazice complet povestea: de la statistici oficiale la banale evidenţe anecdotice indică acelaşi lucru: ateii comit mult mai rar infracţiuni, ajung mult mai rar în închisori, şi în cel mai rău caz sunt la egalitate cu teiştii în privinţa altor acte imorale.
Atunci când se discută de dumnezeu şi moralitate, dilema lui Eutifro ( "este ceea ce este bine moral cerut de dumnezeu pentru ca este bine moral, sau este bine pentru ca e cerut de dumnezeu ?" ) este, după mai bine de 2000 ani, o problemă încă spinoasă pentru teologi. Oricare ar fi răspunsul, implicaţiile dilemei pun fie dumnezeul, fie moralitatea, fie pe amândouă, într-o postură nouă, care contrazice direct celelalte pretenţii ale teologiei: dacă binele este cerut de dumnezeu pentru că e bine, atunci sursa moralităţii nu mai este dumnezeul, ci ceva superior lui, dumnezeul fiind supus acesteia, neavând de ales în această privinţă, şi fiind doar un mesager. Deci atributele divne de omnipotenţă, conducător suprem, şi sursă a moralităţii trebuie corectate - un pas dificil pentru teologi.
Pe de altă parte, dacă ceea ce este bine moral este aşa doar pentru ca dumnezeul o cere... asta transformă toată moralitatea "absolută" în nimic - un capriciu al zeului a decis ce este bine şi ce nu, şi un alt moft le poate inversa peste noapte. Varianta asta are cel puţin avantajul că explică cum poate zeul să comande sau să comită el însuşi crime şi totuşi să rămână şi el, şi ucigaşii în numele lui, "drepţi" şi "morali". Dar în cazul acesta, moralitatea nu mai e decât un set de reguli complet arbitrare, alese aproape la întâmplare, şi putând suferi oricând excepţii - chiar mai rău decât "relativismul moral" de care chiar teiştii îi acuză pe atei. În plus, daca zeul schimbă regulile după cum îi vine mai bine nu prea poate fi descris ca "onest" sau "corect".
"Sfânta" moralitate descrisă în biblie este moralitatea tribală, misogină, xenofobă a unui neam de nomazi aflaţi încă în epoca pietrei. "Aproapele" care trebuia iubit şi apreciat era doar barbatul din acelaşi neam şi, neapărat, venerând acelaşi zeu. Femeile erau respectate doar ca posesie a aproapelui. Primul lucru pe care l-a făcut Moise când a coborât cu tăbliţele pe care scria "să nu ucizi" a fost să ordone un măcel în care au murit 3000 insi, în numele dumnezeului. Capitole intregi din biblie vorbesc despre despre uciderea, inrobirea sau jefuirea altor triburi, despre cum să iţi marchezi sau să iţi baţi sclavii, fără ca undeva să se insinueze că vreuna din acţiuni ar fi imorală sau ar trezi mânia lui YHVH.
Astăzi orice creştin recunoaşte fără ezitare că principiile recomandate drept morale sunt de fapt greşite, şi de obicei le justifică ca "fiind legea veche, care a fost schimbată de cristos", deşi nicăieri în biblie cristosul nu susţine că ar dori să schimbe legea, şi nici nu există vreo listă care să indice exact care percepte morale din VT au fost abrogate sau modificate. Creştinul "simte" că uciderea cu pietre pentru adulter sau pentru victima unui viol, sau alte recomandări doar cu foarte puţin mai blânde nu sunt chiar compatibile cu morala. Oare de unde ? Exact în acelaşi mod în care ştie şi un ateu ce e moral şi ce nu. Din simţul moral natural, evoluat, dar aplicat de data aceasta în alt timp, în altă mentalitate, în altă lume decât cea a cruzilor nomazi, autorii manuscriselor "sfinte", şi cu o altă definiţie pentru membrii grupului.
Ironic e că acelaşi creştin, care ignoră fără probleme recomandările privind pedeapsa pentru copiii neascultători, sau în privinţa alimentaţiei, sau zecile de cazuri unde soluţia "morala" a bibliei este pedeapsa cu moartea, nu are nici o ezitare să invoce alte versete biblice care-i convin, din aceleaşi capitole, ca argument pentru a se opune homosexualităţii sau pentru a "dovedi" că biblia e necesară pentru a nu se ajunge la haos şi anarhie. "Cum ? dacă nu crezi în dumnezeu, ce te opreşte să omori ?" O asemenea exclamaţie venind din partea unui teist nu este deloc neobişnuită. Concluzia logică pare a fi că teistul nu are o morală proprie. El e drept şi moral doar de frica paznicului care îl supraveghează continuu. Domnule Branza, daca ateii vi se păreau "oameni periculoşi", cum aţi clasifica pe cineva care are nevoie de pază 24/7 ca să nu îl apuce amokul ?
De fapt, creştinul îsi foloseşte instinctul moral propriu pentru a stabili care reguli scrise sunt corecte şi care nu, doar ca nu realizează asta, şi face selecţie observaţională în legi, citând doar cele care încă sunt corecte, şi ignorând ceea ce e depăşit.
Cuiul final al variantei teiste constă în faptul că moralitatea NU înseamnă "ţi se zice ce ai voie şi ce n-ai voie, ce e bine şi ce e rău, şi tu trebuie să urmezi orbeşte poruncile primite!", ci să ÎNŢELEGI binele şi răul şi diferenţa dintre ele. Un set de legi, fie arbitrare, fie nu, absolute sau nu, înseamnă impunere, înseamnă orice dar nu înţelegerea şi alegerea benevolă a binelui în locul răului, de dragul binelui. A obliga pe cineva să facă ceva sub ameninţarea unei pedepse disproporţionat de mari, nu spune nimic despre moralitatea lui.
În ciuda pretenţiilor de exclusivitate a religiei asupra moralităţii, binele şi răul sunt incluse printre alte moşteniri primite de Homo Sapiens de la strămoşii animali. Singurul lucru pe care a reuşit religia sa îl facă a fost să pervertească şi să îngheţe în loc o moralitate în evoluţie, vreme de sute de ani, agăţându-se şi promovând o variantă primitivă şi depăşită.
O analiză mai îndetaliată a problemei moralităţii din punct de vedere teist comparativ cu cel ateist va arăta însă că, la fel ca şi în alte cazuri, religia a deturnat pur şi simplu ceea ce nu îi aparţine, ba chiar intră în contradicţie cu dogmele susţinute.
Morala poate fi definită ca "percepţie a comportamentului care diferenţiază intenţiile, deciziile şi acţiunile între cele bune (sau corecte) şi rele (sau greşite)".
Pentru un ateu, sau mai corect spus, pentru cineva care vede lumea prin prisma naturalism-materialismului, în care nu e loc pentru supranatural, lucrurile sunt destul de simple. Acţiunile "bune", ca interacţiuni între individ şi societate, sunt evident cele care au ca rezultat un beneficiul atât pentru individ, cât şi pentru societate, sau cel puţin nu aduc daune altora, iar cele rele sunt cele în care acţiunile individului aduc prejudicii altor membri ai societăţii.
O moralitate incipientă se poate observa cam la toate animalele care trăiesc în grup, şi nu numai. Pirahna sau furnicile trăiesc în grupuri care pot ataca şi ucide animale mult mai mari decât orice individ din grup, dar totuşi nu se atacă reciproc. Şerpii cu clopoţei nici măcar nu sunt animale gregare, dar totuşi când se luptă pentru femelă o fac folosind "dansuri" elaborate, în loc să-şi atace adversarul folosind veninul; deci sunt capabili să facă deosebirea între indivizii din propria specie şi o pradă oarecare, şi totodată au instinctul de a nu-şi ucide adversarii din aceeaşi specie.
La alte animale, cu creierul mai dezvoltat, cu capacităţi mult mai mari de procesare şi analiză, care funcţioneaza la un nivel mai avansat decât simplul instinct, această proto-moralitate evolueaza şi ea de la "nu ataca alţi indivizi din grupul tău" la forme mult mai evidente de altruism, ca ajutarea membrilor răniţi sau bătrâni, ajungând, la unele primate, chiar la exprimarea sentimentelor faţă de moartea unui prieten din ceată.
Este evident că moralitatea umană nu este altceva decât aceeaşi tendinţă de a contribui la binele întregului grup, "grefată" pe o capacitate de gândire mai ridicată decât în cazul altor specii, şi ajutată de o înţelegere mai bună a consecinţelor acţiunilor în viitor.
Iar una din marile dileme a fost şi este în continuare identificarea membrilor "grupului meu". Când recunoaşterea nu se face doar pe criterii generice, care să acopere toţi indivizii din specie, ci intră în joc şi alţi factori precum culoarea, sexul, naţionalitatea sau religia, atunci indivizilor care nu sunt recunoscuţi ca fiind parte din grup nu li se recunoaşte calitatea de aproape, faţă de care acţiunile negative să reverbereze ca fiind "rău"; toate tendinţele de domolire a agresivităţii rămân inactive, şi rezultatele pot fi de multe ori tragice pentru victimă ( aşa-numita tehnică Göring de manipulare ţinteşte exact acest punct slab al gândirii umane, delimitând un grup-ţintă şi redefinindu-l astfel încât nu doar să îl izoleze de grup, dar totodată să-l transforme în adversar al grupului majoritar, în acelaşi timp trezind şi instinctul de aparare, în locul celui moral ).
Pe măsură ce situaţia politică şi socială duce la o mărire tot mai mare a grupurilor, de la triburi la oraşe, de la regate la state şi apoi uniuni de state, tot mai mulţi indivizi, din ce în ce mai variaţi, sunt incluşi în categoria celor "apropiaţi" şi acceptaţi, iar moralitatea a evoluat enorm în ultimele 2-3000 ani: atunci, moralitatea, aplicată strict grupului propriu-zis, accepta şi chiar recomanda protecţia faţă de potenţialele pericole reprezentate de orice alt individ. Orice străin de grup putea fi alungat, jefuit sau omorât fără ca aceasta sa fie o încălcare a moralei, iar înfrângerea unui inamic însemna distrugerea totala a acestuia - arderea cetăţii, uciderea sau înrobirea tuturor membrilor grupului. În prezent, s-a ajuns la o situaţie de neimaginat în acea perioadă - reguli pentru purtarea războaielor sau interzicerea unor arme care pot vătăma noncombatanţii taberei adverse; soldaţii care torturează, violează sau jefuiesc într-un teritoriu cucerit pot fi pedepsiţi de chiar superiorii lor. Chiar dacă practic nu se întamplă aşa, simplul fapt ca există reguli care să interzică asemenea fapte arată că moralitatea s-a schimbat enorm.
Din punctul de vedere al unui teist, situaţia e cu totul alta. Un zeu a scris regulile moralităţii; cât timp oamenii cred în zeu îi urmeaza poruncile şi sunt buni şi morali, iar când n-o fac sunt răi, păcătoşi şi imorali. Punct.
Or, varianta aceasta este ciuruită de o multitudine de lipsuri.
Pentru început, deşi aceasta este doar un detaliu insignifiant pentru mulţi teişti, realitatea le contrazice complet povestea: de la statistici oficiale la banale evidenţe anecdotice indică acelaşi lucru: ateii comit mult mai rar infracţiuni, ajung mult mai rar în închisori, şi în cel mai rău caz sunt la egalitate cu teiştii în privinţa altor acte imorale.
Atunci când se discută de dumnezeu şi moralitate, dilema lui Eutifro ( "este ceea ce este bine moral cerut de dumnezeu pentru ca este bine moral, sau este bine pentru ca e cerut de dumnezeu ?" ) este, după mai bine de 2000 ani, o problemă încă spinoasă pentru teologi. Oricare ar fi răspunsul, implicaţiile dilemei pun fie dumnezeul, fie moralitatea, fie pe amândouă, într-o postură nouă, care contrazice direct celelalte pretenţii ale teologiei: dacă binele este cerut de dumnezeu pentru că e bine, atunci sursa moralităţii nu mai este dumnezeul, ci ceva superior lui, dumnezeul fiind supus acesteia, neavând de ales în această privinţă, şi fiind doar un mesager. Deci atributele divne de omnipotenţă, conducător suprem, şi sursă a moralităţii trebuie corectate - un pas dificil pentru teologi.
Pe de altă parte, dacă ceea ce este bine moral este aşa doar pentru ca dumnezeul o cere... asta transformă toată moralitatea "absolută" în nimic - un capriciu al zeului a decis ce este bine şi ce nu, şi un alt moft le poate inversa peste noapte. Varianta asta are cel puţin avantajul că explică cum poate zeul să comande sau să comită el însuşi crime şi totuşi să rămână şi el, şi ucigaşii în numele lui, "drepţi" şi "morali". Dar în cazul acesta, moralitatea nu mai e decât un set de reguli complet arbitrare, alese aproape la întâmplare, şi putând suferi oricând excepţii - chiar mai rău decât "relativismul moral" de care chiar teiştii îi acuză pe atei. În plus, daca zeul schimbă regulile după cum îi vine mai bine nu prea poate fi descris ca "onest" sau "corect".
"Sfânta" moralitate descrisă în biblie este moralitatea tribală, misogină, xenofobă a unui neam de nomazi aflaţi încă în epoca pietrei. "Aproapele" care trebuia iubit şi apreciat era doar barbatul din acelaşi neam şi, neapărat, venerând acelaşi zeu. Femeile erau respectate doar ca posesie a aproapelui. Primul lucru pe care l-a făcut Moise când a coborât cu tăbliţele pe care scria "să nu ucizi" a fost să ordone un măcel în care au murit 3000 insi, în numele dumnezeului. Capitole intregi din biblie vorbesc despre despre uciderea, inrobirea sau jefuirea altor triburi, despre cum să iţi marchezi sau să iţi baţi sclavii, fără ca undeva să se insinueze că vreuna din acţiuni ar fi imorală sau ar trezi mânia lui YHVH.
Astăzi orice creştin recunoaşte fără ezitare că principiile recomandate drept morale sunt de fapt greşite, şi de obicei le justifică ca "fiind legea veche, care a fost schimbată de cristos", deşi nicăieri în biblie cristosul nu susţine că ar dori să schimbe legea, şi nici nu există vreo listă care să indice exact care percepte morale din VT au fost abrogate sau modificate. Creştinul "simte" că uciderea cu pietre pentru adulter sau pentru victima unui viol, sau alte recomandări doar cu foarte puţin mai blânde nu sunt chiar compatibile cu morala. Oare de unde ? Exact în acelaşi mod în care ştie şi un ateu ce e moral şi ce nu. Din simţul moral natural, evoluat, dar aplicat de data aceasta în alt timp, în altă mentalitate, în altă lume decât cea a cruzilor nomazi, autorii manuscriselor "sfinte", şi cu o altă definiţie pentru membrii grupului.
Ironic e că acelaşi creştin, care ignoră fără probleme recomandările privind pedeapsa pentru copiii neascultători, sau în privinţa alimentaţiei, sau zecile de cazuri unde soluţia "morala" a bibliei este pedeapsa cu moartea, nu are nici o ezitare să invoce alte versete biblice care-i convin, din aceleaşi capitole, ca argument pentru a se opune homosexualităţii sau pentru a "dovedi" că biblia e necesară pentru a nu se ajunge la haos şi anarhie. "Cum ? dacă nu crezi în dumnezeu, ce te opreşte să omori ?" O asemenea exclamaţie venind din partea unui teist nu este deloc neobişnuită. Concluzia logică pare a fi că teistul nu are o morală proprie. El e drept şi moral doar de frica paznicului care îl supraveghează continuu. Domnule Branza, daca ateii vi se păreau "oameni periculoşi", cum aţi clasifica pe cineva care are nevoie de pază 24/7 ca să nu îl apuce amokul ?
De fapt, creştinul îsi foloseşte instinctul moral propriu pentru a stabili care reguli scrise sunt corecte şi care nu, doar ca nu realizează asta, şi face selecţie observaţională în legi, citând doar cele care încă sunt corecte, şi ignorând ceea ce e depăşit.
Cuiul final al variantei teiste constă în faptul că moralitatea NU înseamnă "ţi se zice ce ai voie şi ce n-ai voie, ce e bine şi ce e rău, şi tu trebuie să urmezi orbeşte poruncile primite!", ci să ÎNŢELEGI binele şi răul şi diferenţa dintre ele. Un set de legi, fie arbitrare, fie nu, absolute sau nu, înseamnă impunere, înseamnă orice dar nu înţelegerea şi alegerea benevolă a binelui în locul răului, de dragul binelui. A obliga pe cineva să facă ceva sub ameninţarea unei pedepse disproporţionat de mari, nu spune nimic despre moralitatea lui.
În ciuda pretenţiilor de exclusivitate a religiei asupra moralităţii, binele şi răul sunt incluse printre alte moşteniri primite de Homo Sapiens de la strămoşii animali. Singurul lucru pe care a reuşit religia sa îl facă a fost să pervertească şi să îngheţe în loc o moralitate în evoluţie, vreme de sute de ani, agăţându-se şi promovând o variantă primitivă şi depăşită.
miercuri, 27 aprilie 2011
Doar un gând...
YHVH este ireductibil de complex ?
Dacă nu, înseamnă că e foarte probabil să fi evoluat. Asta da ironie, entitatea necesară pentru a "demola" evoluţia să fie ea însăşi un rezultat al evoluţiei.
Dar dacă da, dacă este de o complexitate ireductibilă, atunci, aplicând exact principiile ID, rezultă ca YHVH necesită un creator.
Dacă nu, înseamnă că e foarte probabil să fi evoluat. Asta da ironie, entitatea necesară pentru a "demola" evoluţia să fie ea însăşi un rezultat al evoluţiei.
Dar dacă da, dacă este de o complexitate ireductibilă, atunci, aplicând exact principiile ID, rezultă ca YHVH necesită un creator.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)