Antisocial

Dupa o cearta cu una din persoanele relevante din viata mea am intrat intr-o pasa de...izolare.  Ce inseamna asta? Jucat Jewel of Atlantis ( pentru ca intr-un acces de "detoxifiere" mi-am sters folderul "Games" din Windows). Uitat la filme, printre care "How to train your dragon" (de 3 ori) macar ca il mai vazusem si inainte (de alte 4 ori). Scris pagini de miorlaituri in jurnalul personal, improvizat dintr-o "carte" legata cu propriile manute in stil medieval, careia ii lipisem copertile gresite (negre in loc de verzi). Citit bloguri ateiste si sceptice, ras cu lacrimi de prostia umana, aproape busit in plans la ideea ca totusi, idiotii sunt majoritari.  Pictat bestii  heraldice albastre (stiati ca inorogul are trup de cal, picioare de antilopa, corn in frunte si coada si colti de leu?). Asa ca dupa inorogi, wiverni, grifoni si lei cu 2 cozi...si o supradoza de portocale...

Better now? Indeed.

Piatra aici de fata sta insa si cugeta... ce Papuc m-a pornit pe mine sa stau aproape o saptamana cuc in camera mea portocalie? Sa evit subiecte pot si live. Sa mint, chiar si pe mine, pot si live. Si atunci de unde starea asta de oboseala si sacaiala cand, fiinta frivola si superficiala, caut de fapt cu ardoare prezenta oamenilor? Singura pedepsita tot eu am fost...

Si-acum?

Imi trebuie o carte.

M-a trezit apocalipsa?

Nu am adormit. Zorile şi alarma de "deşteptare" m-au prins spunându-mi poezii să adorm.

Nu mi-a spus nimeni cât de elegantă poate fi o bestie acţionată hidraulic. Drumarii mi-au adus sub geam un amestec de tanc, dragon şi ciocănitoare. Trupul cu roţi uriaşe se sprijină pe 4 labe, gâtul lung se îndoaie ca ciocul să sfâşie terenul : "RATATATATA HR HR HR POC FST" Rana pământului (eu ce să fac dacă îmi place Rebreanu? ) se lărgeşte, în ciuda protestelor unui omuleţ trezit pesemne din somnul dulce al dimineţii. Ajung la mine fragmente de conversaţie: " Nu...RATATATATA...dimineaţa...HR HR...program...HR POC...doua zile FST RATATATATA supraveghetor HR HR HR POC FST VJJJJJ ". Cuminte, bestia îşi aşează ciocul pe pământ. A câştigat omuleţul? Nu. Îmblânzitorul coboară şi leagă mai strâns unul dintre cordoanele ce atârnă pe lungul gât. RATATATATA VJT PIU Un CAT micuţ stă pregătit să adune ceea ce scot din groapă furnicile albastre. Au blocat drumul. Măcar claxoane nu voi mai auzi în această dimineaţă.

RATATATATA VJT POC PIU HR HR POC

Ia-mi ochii.

Ia-mi ochii şi îngroapă-i sub pietrele fântânii Mimir, ale cărei ape adună întelepciunea veacurilor. Cu ce mă ajuta ei, dacă văd doar lucrurile, dar nu şi substanţa lor? Dacă văd cojile, dar nu şi miezul? Ia-mi ochii, dar lasă-mă să văd.
Atârna-ma de trunchiul copacului Yggdrasill, cu capul în jos, suspendată între a fi şi a nu fi, pentru nouă zile şi nouă nopţi, cu trupul strapuns de propria-mi neştiinţă, cu sângele bubuindu-mi în timpane, dar pune-mă sub Runa Înţelepciunii. Leagă-ma, ca sa fiu liberă.
Mă auzi, tu, cea pe care o numesc "Eu"?

Arde.

http://www.youtube.com/watch?v=pm_aut6RDAY
Mă înţelege cineva dacă spun că o melodie ori alta are flamă?

Astăzi se face vorbire despre demoni.

Nu cred în Rai, Iad, Marile Plaiuri ale Vânătorii, Valhala, Helhaimr ori alte tărâmuri de răsplată ori pedeapsă. Ca rezultat nu cred nici în îngeri, arhangheli, demoni ori draci. Sunt doar ţapi ispăşitori inventaţi ca să nu ne asumăm acţiunile noastre. Dar în dicţionarul comun pe care îl folosim eu şi V. există termenul Demon.

E frumooooooooooos. O şuviţă de păr negru/castaniu/bălai s-a răzvrătit împotriva ordinii frizurii şi alunecă neglijent pe frunte. Ochii sar mereu de la un zâmbet jucăuş la o lungă şi melancolică seriozitate. Vorbeşte prelung, mereu despre ceva interesant, ceva ce nu poţi vorbi aşa cu altcineva. Şi simţi că îţi este indispensabilă compania lui. Cunosc vreo cinci. Au capacitatea incredibilă de a pleca de-acasă cu doi lei în buzunar şi totuşi să nu le lipsească nimic. Cunosc pe toată lumea. Îţi sunt plăcuţi, deci le oferi orice îţi e în putinţă. Nu-i vorbă, eşti răsplătit. Rar o aşa companie, rar te simţi aşa pe lânga un om. Îi recunosc. Îi caut.
Ne avertizăm discret una pe alta: "E demon". Traducere? "Te va goli de resurse, te va folosi, distracţie plăcută, nu te ataşa." Caracterizarea invariabilă, din gura tuturor cunoştinţelor:" E băiat bun, frumos, deştept, şi aşa de frumos se poartă cu toată lumea... ." Da, e băiat bun. Rar găsesc un Demon umplut de răutate, iar atunci il cataloghez ca "Măgar", nu ca Demon.
Îl priveşti cum devine serios. Şti că urmează o cerere. Şti ca o vei împlini.

S-a servit gulaş şi Haggard.

În 13-15 august s-au întâmplat destule pentru 5-6-7 zile. Vineri, 13 august a fost şi ziua unui amic, a început şi festivalul de la Bistriţa, mi-am redescoperit problemele cu stomacul, am facut insolaţie, m-am reîntâlnit cu o flebeţe cu coama neagra, mi-am revazut prietenii din trupele medievale, am contaminat câteva fete cu dragostea-de-foc, am dansat cu foc, am cunoscut oameni interesanţi şi pe care intenţionez sa îi păstrez.
Sambata am suferit, am facut autostopul, am aşteptat în fata unui supermarket lânga frumosul cu coama neagra care cânta melodii pe care nu le suport, am cunoscut o vrăjitoare care purta şlapi, am mancat un iaurt, am vorbit despre istorie, naţionalism şi mitologie nordică într-o engleză aproximativă şi maghiarizată, am decis că mărgelele de sticlă albastră de Murano arată genial pe un războinic, am convins un om că lumea percepută e vibraţie şi că universul nu există făra receptor, am adormit la prima melodie Haggard, ghemotoc în faţa scenei, am dansat cu foc si am renunţat pe vecie la coama neagra. Am dormit 3 ore ca o piatră.
Duminica m-am relaxat. Am povestit. Am primit o poreclă nouă. Am câştigat o sticlă de vin. Am baut-o.
Ce înseamnă un festival? La mine se lasă cu poze tip "film cu vrăjitoare", bataturi, arsuri, vânătai şi câteva persoane interesante cu care să schimb o vorbă. Deci win, win, win. Chiar şi atunci când concertul Trooper suna a karaoke şi se nimereşte să am crampe.
Ce e interesant la aceste festivale este că mi se schimbă masca. Fata serioasă, cu un zâmbet un pic melancolic devine un demon care râde cu capul lăsat pe spate. Adio timiditate. Adio limite . Implicăm aici şi limitele fizice. Acasă aş fi stat în pat şi aş fi plâns pâna primeam ceva medicamente. Acolo mi-am pus ghiarele de foc şi m-am aruncat în scenă cu totă energia pe care o mai aveam în corp. Acasă m-aş fi ferit dezgustată de gesturile de "apreciere" ale bărbaţilor. Acolo am jucat rolul, am atras, am respins. Acasă m-aş fi uitat la un film. Singură. Acolo căutam permanent un om nou, o discuţie nouă, un subiect nou. Îmi place masca mea de festival.

Lista de posturi restante

1: Festivalul medieval din jurul concertului Haggard (sau Cum se adoarme in punctul culminant)
2: Relatii interumane (sau De ce nu cu toporul? )
3: Cum sa iti nenorocesti cunostintele de engleza
4:Arde
5:Alte relatii interumane (sau De ce neaparat cu toporul!)
6: Pietre