joi, 7 martie 2013

O mască pentru o familie.




“Nu îmi permit să fac asta acuma. Nu îmi pot permite o chirie de unul singur, am încă nevoie de ajutorul lui maică-mea. Ce mă fac dacă mă dă afară din casă? Cum mă descurc?”
Soarbe din vinul fiert, şi ochii îi par mai degrabă trişti decât revoltaţi.
“Nu crezi că te-ar înţelege? E totuşi maică-ta, te iubeşte…”
“Mama e religioasă, cred că îţi dai seama ce înseamnă asta. Nu vrei să îţi închipui ce înseamnă să stai la masă cu familia ta, să se facă bancuri pline de ură şi comentarii răutăcioase, să îi numească pe cei ca tine în toate felurile, iar tu să stai, să zâmbeşti şi să încerci să nu se vadă că îți vine să îi bagi cu capul prin perete. Să te considere propria ta familie un sub-om, un degenerat…”

Într-adevăr, nu îmi pot închipui. Nu îmi pot închipui ce înseamnă pentru un om să trebuiască să se prefacă permanent, să ţină o mască, să nu se manifeste niciodată ca el însuşi. Îmi este groază că poate am prieteni care nu se maifestă de faţă cu mine pentru că le este teamă să nu fie judecaţi şi respinşi, că aş putea fi una dintre sursele nefericirii lor.
Şi care este această nefericire, care este acest defect pentru care unui tânăr îi este frică să nu fie aruncat în stradă şi respins de către propria familie? Care este “păcatul” înfiorător despre care nu ar trebui să afle colegii de serviciu şi şeful? Mai ales şeful? Care este defectul care face să nu mai conteze că eşti un om inteligent, educat, plin de empatie şi atent cu cei din jur?
Da, probabil aţi ghicit. Amicul meu are îndrăzneala de a se fi născut cu o altă orientare sexuală. O orientare care în societatea noastră cea luminată poate însemna echivalentul unei condamnări pe viaţă. O condamnare la nefericire, discriminare şi abuz.


"Viața nu e tocmai roz sub curcubeu ..."
În crâşma miroase a vin fiert şi scrumieră stătută. Iar eu stau şi nu ştiu ce să îi spun omului din faţa mea.

14 comentarii:

  1. Masti purtam cu totii.Mai mici, mai mari, mai des sau doar ocazional... Dar tot le purtam. Le imbracam cand plecam dimineata la servici, cand ne intoarcem acasa, cu familia, cu prietenii, cu noua cucerire... este extrem de trist, si dezamagitor. Am invatat este ca moralitatea nu este negociabila. Iar prin moralitate ma refer la "traieste si lasa-i si pe altii sa traiasca". Am invatat ca adevarul este mereu doar unul. Si am invatat ca "daca voi nu ma vreti, nici eu nu va vreau".
    Eu i-as spune, asa cum imi spun si mie uneori: atata timp cat ma privesc in oglinda, sau privesc in urma la tot ce am facut/spus, si stiu ca am am fost o persoana care si-a pastrat integritatea, stiu ca pot dormi linistita noaptea, atunci nu sunt eu cea cu probleme... ceilalti sunt. Ceilalti care-mi pun fel de fel de etichete una mai colorata decat alta. Ei sunt cei care au nevoie de ajutor, nu eu. Ei sunt cei care trebuie adusi pe "calea cea buna(?)". Hai sa fac ceva in privinta asta! Voi incepe prin a-mi da masca jos, prin a-mi incuraja prietenii sa-mi urmeze exemplul... Pe termen scurt, s-ar putea sa-mi fie greu, sa inghit multe, sa ma lovesc de multe obstacole. Dar putinul optimism care mi-a ramas imi permite sa cred ca pe termen lung eu voi fi cea care are de castigat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Momentan încerc doar să fiu deschisă cu toată lumea, să fac ca oamenii să nu se teamă de mine. Nu toţi, desigur, dar prietenii mei ar trebui să ştie că nu o să îi arunc pe geam pentru că nu sunt identici mie. Poate dacă am face toţi asta doar penttru cei dragi, am trăi într-o lume mai frumoasă, nu?

      Ștergere
  2. Hmm...
    ... nu mi-au placut niciodata ideea ca un barbat poate fi homosexual. Recunosc, am momente in care sila e atat de mare incat gandesc ca mi-ar placea sa bat unul. Da, stiu, in mod sigur nu-i pe placul tau ce-am scris. Asta sunt.

    Dupa care imi amintesc ca omul in cauza nu mi-a gresit cu nimic. La urma urmei, daca e sa trag un om din fata unui tramvai, nu-l intreb inainte daca e homosexual.

    Suntem diferiti, asta e sigur.
    ... 7 miliarde de universuri mici si diferite, fiecare cautand linia cea mai potrivita dintre viata si moarte, in trupuri pe care le iubim, sau nu; in care ne simtim noi... sau nu.
    Poate gresesc, poate nu... insa daca m-ai intreba pe mine... ti-as spune ca pentru a trai intr-o lume care-ti este potrivnica e nevoie de cateva lucruri: sa ai o mare incredere in tine, lucrurile intime sa ramana... intime, iar acolo unde in mod normal te-ai simti lovit/jignit/ranit... sa tratezi problemele cu relaxarea cu care spui aproape in soapta "mai da-va ma in p*** mea de fraieri" atunci cand vezi o reclama de 2 bani la TV.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmm...
      ... nu mi-au placut niciodata ideea ca un barbat poate fi homosexual.


      De ce? Orice barbat homosexual care exista inseamna o femeie in plus pentru tine, pe scurt, cu cat mai multi barbati homosexuali cu atat mai multe femei disponibile pentru alegerea ta.

      Ștergere
    2. De ce? E ceva ce vine firesc, nu din educatie, nu din religia pe care n-am inghitit-o, ci pur si simplu.
      Cat despre femei, da, sunt "mai multe". Insa putine's de soi, vorba cuiva...

      Ștergere
    3. @ Torden, înţeleg într-o măsură de ce ar putea să "nu îţi placă ideea" că un bărbat ar putea fi interesat de alţi bărbaţi, deci implicit de tine, dar nu îi dau mai multă importantă decât ideii că te-ar putea deranja ca o grasă urâtă să fie interesată de tine. E pur şi simplu vorba de un partener indezirabil pentru tine. În momentul în care îţi dai seama, însă, că ~10% din cunoscuţii tăi sunt gay şi nu te-a violat nimeni, te linişteşti brusc. :))
      "ti-as spune ca pentru a trai intr-o lume care-ti este potrivnica e nevoie de cateva lucruri: sa ai o mare incredere in tine, lucrurile intime sa ramana... intime, iar acolo unde in mod normal te-ai simti lovit/jignit/ranit... sa tratezi problemele cu relaxarea cu care spui aproape in soapta "mai da-va ma in p*** mea de fraieri" atunci cand vezi o reclama de 2 bani la TV. "
      Ar fi bine să putem fi miserupişti, nu? :)

      Ștergere
    4. E vorba de situatia in sine, nu neaparat de implicarea persoanei mele in situatie. Imi displace ideea din orice unghi as privi.
      Cat despre grasa urata, da, as fugi si calare, numai sa scap, dracu :)).
      Da, sa stii ca o doza de "miserupism" e buna... :)

      Ștergere
  3. Oh, şi cât despre femeile "de soi" care sun rare, nu-i bai. Şi bărbaţii "de soi" sunt greu de găsit, trebuie 3 diplome în vânătoare şi arme grele ca să afli pe unde dracu' îşi fac cuib. Thank dog for the internetz.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)
      cat despre barbati "da' soi"... stiu, si aia-s putini.

      Ștergere
  4. Nu-mi plac homosexualii, ca niciodata macar unul nu m-a invitat si pe mine la un restaurant sau ceva.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nici macar nu-mi dau seama daca cineva e homosexual (doar daca vrea cu tot dinadinsul sa o arate). Dar cred ca singura situatie care mi se parea stanjenitoare e daca unul ar incerca sa `ma agate`. Apoi mi-am dat seama ca femeilor li se fac tot timpul propuneri in tot felul si de catre tot felul de indivizi si evident, in 99% din cazuri (poate sunt optimist, o fi 99.9999%) nu simt nici o dorinta sa le dea curs :) (indiferent ca propunerea e facuta de cineva de acelasi sex sau nu). Astfel incat nu mi s-a mai parut asa stanjenitoare sau revoltatoare sau cum or mai vrea unii sa creada ca e situatia, ci doar una din cele care ti se pot intampla in viata si pe care poti s-o tratezi pur si simplu cu umor, indiferenta etc, dupa cata prezenta de spirit ai in acel moment. Parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt complet de-acord. Pur şi simplu, poti să tratezi asta ca ceea ce este: o persoană care nu te atrage a încercat să te "agaţe" şi a dat greş. Poate că dacă femeile ar participa şi ar începe să "agaţe" şi ele, iar activitatea nu ar mai fi una atribuită exclusiv bărbatului, oamenii nu ar mai fi atât de şocaţi. :)

      Ștergere
    2. Ti-ar fi frica sa mai iesi pe strada, ca nu stii cine te fluiera in dimineata asta :)

      Ștergere