Colivii aurite şi fond de ten.

Papa şi-a anunţat, “spre marea surpriză a tuturor”, demisia din postura de ales al lui Dumnezeu pe Pământ şi linie directă de comunicare cu Inefabilul. Prilej de tristeţe pentru cei care îl cred vocea perfecta a lui Dumnezeu, motiv de bucurie pentru cei care îl cred Antichristul , motiv de stupoare pentru cei care nu cred placa cu “grija pentru sănătate” şi motiv de glume pentru toţi cei cărora le-a ajuns până peste cap povestea cu pedofilii protejaţi de către prea smeritul Papă.

Prima întrebare care s-a aprins ca un beculeţ în mintea mea a fost :“De ce?”

Cei care îl simpatizează au ajuns la concluzia că bunul şi cucernicul papă şi-a dat seama că Biserica Catolică, cu scandalurile ei cu tentă sexuală, îi “pătează sufletul”. Eu aş crede exact opusul: este posibil ca pentru prima data să avem de-a face cu concedierea unui papa fără utilizarea arsenicului.

Simpaticul nostru Natzi Jugend cu procese internaţionale intentate împotriva lui, pe cale să devină mult mai multe dacă nu va mai avea imunitatea conferită de faptul că este şef de stat, deci se bucură de imunitate “parlamentară”, cu mai multe comicsuri dedicate decât Profetul Mahomed (pacea fie asupra sa), şi cu o imagine mai proastă decât Kim Jong-il, este un dezastru media pentru Biserica Catolică. S-a ajuns chiar la concluzia că, după demisie, va rămâne în Vatican pentru “a fi protejat”. Acum, că vor să îl protejeze de dragostea pelerinilor, de eventualele încercări de asasinat sau de cei care vor să îl servească cu actele de judecată, asta încă mai este un subiect disputat.

Concluzia mea: Papa merge la închisoare, începând cu 28 Februarie. Fie că se închide pentru totdeauna în Vatican, fie că păşeşte afară pentru a fi judecat (probabil în stare de libertate), bătrânelul va plăti scump erorile sale de judecată din tinereţe.
O închisoare cu bare aurite este tot o închisoare, iar a fi privit ca un criminal scârbos care a permis ca nenumăraţi copii să fie agresaţi sexual nu este cu nimic mai “glamorous” dacă stai pe un fotoliu moale.

Între timp, Biserica Catolică trebuie să se spele pe faţă, să pună o altă mască şi să spere că oamenii mai pot fi păcăliţi înca vreo câţiva ani. Următorul papa va trebui să pedepsească grav 4-5 popi pedofili, va trebui să caterisească nişte oameni implicaţi în acest scandal şi să repare imaginea distrusă promovând toleranţa fată de homosexuali, metode contraceptive şi , desigur, susţinând acceptarea ştiinţei ca metodă de cunoaştere a oamenilor oneşti. Asta, desigur, dacă Biserica Catolică nu este formată din cretini.