Coca Cola, creştinii şi bebeluşii morţi

“Eu nu le mai las pe fetele mele să bea sucuri din comerţ!” se laudă colega mea trecută bine de 50 de ani. “Fetele ei”, nişte femei-copil la 30 de ani, sunt servite cu ceaiuri şi siropuri presate la rece, în casă. O idee bună, îmi zic zâmbind.
“Nu le mai las de când am citit pe internet că Coca Cola se face din bebeluşi avortaţi.”
Mi se întunecă vederea.
“Poftim?!”
“Da, da, ăsta este ingredientul secret, de asta provoacă Coca Cola dependenţă şi de aia ni se pare aşa de bună. Se bat companiile la uşa clinicilor de avorturi ca să prindă cadavrele de bebeluşi.”
Îmi închipui un camion de la Coca Cola plin până la refuz cu zigoţi, blastule şi fetuşi de până la şapte săptămâni.

“Care este diferenţa dintre un camion cu Coca Cola şi unul cu bebeluşi morţi?
Pe unul dintre ele nu îl poţi descărca cu furca.”

Îi spun să nu mai creadă tot ce citeşte pe net şi îi recomand să nu se mai atingă de blogurile lui Saccsiv şi Roncea. Cealaltă colegă, o ortodoxă clasică, cu fustă, la 35 de ani şi probabil cu tot atâţia neuroni neînglodaţi încă de religie, se aruncă şi ea în aberaţii legate de păcatul avortului, Iad şi Judecata de Apoi. Îmi înfig castile în urechi şi sper că Manu Chao are destul gaz în plămâni (a se citi “energie în baterie”) ca să le acopere conversaţia însufleţită despre lumea care se va salva doar prin ortodoxie.

“Ce este mai tragic decât un bebeluş mort într-un tomberon?
Un bebeluş mort în două tomberoane.”

Ajunsă acasă, primul loc unde am “călcat”, încă încălţată şi cu haina pe mine, a fost Snopes, de unde aflu următoarele:
Mai multe ramuri ale ştiinţei folosesc  ceva numit “culturi celulare”.
O “cultură celulară” este procesul complex prin care nişte celule animale sunt crescute şi înmulţite în condiţii de laborator.  Adică se pun într-o “farfurioară”, li se oferă nutrienţii şi condiţiile necesare şi sunt lăsate să se dezvolte, pentru a fi folosite ulterior în anumite experimente, sau pentru a produce, de pildă, anumite tratamente de care avem nevoie.
Câteva exemple de tehnologii şi aplicaţii în care se folosesc culturile celulare ar fi: producerea vaccinurilor, diagnosticarea bolilor infecţioase, producerea insulinei, şi multe alte aplicaţii în microbiologie, agricultură, genetică. Un loc special îl au aici culturile de celule Stem care promit în viitorul apropiat să poată ajuta victimele unor boli grave sau ale unor amputări, oferind organe sau bucăţi de organe compatibile, care să le redea o viaţă normală. De asemenea, astfel de culturi  se folosesc intens în studiul cancerului, iar fără ele am fi neajutoraţi cu totul în faţa lui. Există chiar şi un caz de om care s-a vindecat de HIV datorită tratamentului cu Stem.

Firma Senomyx este una dintre firmele de la care compania Pepsi cumpără îndulcitori şi arome pentru băuturile sale. Această firmă conducea acum câţiva ani experimente pentru a produce îndulcitori şi arome mult mai puţin toxice pentru om, iar asta ar fi permis ca produsele “junk”, cum ar fi sucurile carbogazoase să fie mai sănătoase pentru noi. În acest scop a testat aceşti compuşi pe  o cultură celulară numită HEK 293. Ce este atât de special la această cultură este faptul că ea provine de la o celulă de tip Stem, extrasă în 1973 din ficatul unui fetus. Celula respectivă a fost înmulţită, modificată în laborator iar acum îi datorăm  o bună parte din tratamentele salvatoare de vieţi cu care ne-am obişnuit. Poate că vreţi să citiţi mai mult despre ea.

Deci, nici urmă de avortoni  în Coca Cola, sau în Pepsi, doar o firmă care foloseşte un procedeu ştiinţific binecunoscut şi sigur pentru a testa nişte produse concepute pentru sănătatea noastră (pe care probabil Pepsi nu le va cumpăra, pentru că cele nu aşa de sănătoase sunt mai ieftine.)

Ziua următoare mă prezint la lucru cu o foaie de notiţe şi cu bucuria de a “face lumină” în problemă. Încerc să le explic celor două întunecate despre ce este vorba, ce este o cultură celulară, ce înseamnă a testa ceva cu ajutorul ei, ce înseamnă de fapt o celulă Stem. Încerc chiar să fac apel la autoritatea biochimistei de maică-mea, pe care toată figura o distrase teribil. Nimic. Într-un glas, cele două întăresc imaginea companiilor care se bat pe fetuşi avortaţi ca să îi pună în suc. Ca să creeze dependenţă.

Ce e rumen şi sare în sus după două minute? 

Un bebeluş în prăjitorul de pâine...

Ce bine ar fi fost ca nivelul ăsta de ignoranţă să fie apanajul exclusiv a două muieri poluate de religie, dar iată că senatorul Ralph Shortey încearcă să introducă în America o lege prin care să se interzică comercializarea sau producerea oricărui produs pentru consum uman care foloseşte ca ingredient fetuşi umani, sau pentru care s-au folosit fetuşi avortaţi  în cercetare sau în producerea oricărui dintre ingrediente.
http://abcnews.go.com/blogs/health/2012/01/26/bill-would-ban-aborted-fetuses-in-food/
Unul dintre argumente este faptul că cercetarea Stem "distruge embrioni, care sunt primul stadiu al vieţii". Ceea ce uită aceste superbe maşini de negândit este că respectivele celule vin din embrioni deja avortaţi şi din culturi celulare deja existente. Adică nu fuge nimeni după gravide cu penseta ca să le fure fetuşii din uter. În cel mai "extrem" caz se pot extrage câteva celule nediferenţiate fără a face rău fetusului, cu o seringă. Asta este însă irelevant pentru religioizi.

Pentru că, desigur, trebuie să permitem moartea unei mari grămezi de bolnavi şi trebuie să permitem oprirea în loc a unei tehnologii care are nişte aplicaţii extraordinare pentru a proteja sensibilităţile unor religioizi cărora li se pare “păcat” să foloseşti celule umane, fie ele chiar şi extrase dintr-un organism deja mort, pentru a salva oameni.

Care este diferenţa dintre un bebeluş mort şi un politician creştin?
Unul dintre ei este benefic pentru umanitate.