OMG !

În articolul anterior, s-a menţionat, foarte pe scurt, şi subiectul organismelor modificate genetic, sau OMG-urilor. Un alt bau-bau care pândeşte din farfuria celor nepreveniţi. Sunt otravă, dau cancer, produc modificări genetice celor ce le consumă. Sunt groaznice, sunt periculoase şi trebuie să ne ferim de ele. Sunt roşii cu gene de peşte, sau amestecuri de cartof şi bacterie. Reprezintă himere făcute de oameni care se joacă de-a dumnezeu şi creează viaţa fără să ştie ce fac. Cam astea sunt câteva din informaţiile pe care le-am reţinut citind câteva articole de pe net ( şi fireşte, comentariile aferente ).
Aşa că haideţi să luăm şi mutanţii ăştia la disecat, să vedem despre ce este vorba de fapt. Voi încerca să prezint cât mai puţine date tehnice, şi acelea vor fi explicate în detaliu.

Pentru început, ce este o genă ?

Dex:GÉNĂ s. f. unitate funcţională individuală a unui cromozom, care poartă caracterele eredităţii.

Wiki:"Genele sunt unităţi purtătoare ale eredităţii în organismele vii"

Traducere: Dacă codul genetic reprezintă "planul" de construcţie al unui organism, o genă este acea secvenţă a codului care determină o anumită caracteristică a organismului. Culoarea ochilor este determinată de o genă. Intoleranţa la lactoză a unor persoane este determinată de lipsa unei gene.
Alte trăsături mai complexe, sau modul în care e "construit" un organ în sine, sunt suma a multor gene care se manifestă concomitent.

Majoritatea mamiferelor au codul genetic în dublu exemplar in fiecare celulă.

Un mutant este, conform filmelor de la Hollywood, un monstru, un zombie, un... ceva rău de obicei, asta când nu este eroul pozitiv, în care caz "mutant" înseamnă cineva care are superputeri miraculoase.

Adevărul e mult mai prozaic: copierea genelor de la părinţi la copii nu se face perfect. Atunci când o genă e copiată greşit, se produce o mutaţie, adică o schimbare. În majoritatea cazurilor, această mutaţie "strică" gena. În mod normal nu este o problemă, ţinând cont de faptul că fiecare individ are două copii ale fiecărei gene. Un studiu estimează numărul de mutaţii al unei persoane faţă de părinţii ei la 120-130, adică fiecare ins are aproximativ 120 de gene diferite faţă de oricare din variantele existente la părinţi. Din acest punct de vedere, orice fiinta este un "organism modificat genetic", doar că nu în vreun laborator, ci de natură.

Totuşi, în alte cazuri ( rare ), schimbarea aceasta poate avea efecte bune asupra individului. Fie că o genă este copiată cu totul în altă parte şi lasă individul cu o copie suplimentară, fie se "strică" o genă care nu era benefică, fie varianta modificată este mai eficientă la îndeplinirea funcţiei.

Acest lucru a fost exploatat de zeci de mii de ani de fermieri; fără să cunoască cauzele, ei au observat că există variaţie în rândul plantelor sau animalelor pe care le creşteau: anumite spice aveau mai multe boabe, sau avea boabele mai mari. Unele vite produceau mai mult lapte, sau dezvoltau o masă musculară mai mare. Fiecare din aceste trăsături este determinată de mutaţiile care apar în genele plantei sau animalului.

Fireşte, pentru că mutaţiile sunt întâmplătoare, sunt necesare o grămadă de încercări până când o plantă de... Teosinte, de pildă, nimereşte exact acea mutaţie care să intervină în genele responsabile de dezvoltarea boabei, şi mai ales într-o direcţie dezirabilă pentru agricultor. Au trecut sute sau mii de ani în care s-au cultivat zeci milioane de plante, până când mutaţiile acumulate treptat au "transformat" bietul spic de Teosinte din stânga în atât de familiarul porumb:



Problema: atunci când obţii un singur specimen cu trăsăturile dorite, acesta poate avea şi caracteristici negative. Nu le poţi separa, şi în timp acestea se acumulează. Porumbul domestic e mai sensibil la boli, iar soiurile cu producţia cea mai mare sunt cele mai sensibile. Rasele de câini au fost obţinute de crescători care au lucrat cu populaţii mici şi au încrucişat la nesfârşit indivizi foarte înrudiţi. Caracterele pe care le-au selectat ca fiind cele dorite au venit împreună cu un bagaj impresionant de alte defecte genetice.

În prezent, ingineria genetică a ajuns suficient de avansată pentru a analiza fiecare genă din cele câteva zeci de mii ale unui organism. Genele pot fi izolate în laborator. Se fac studii pentru a determina ce acţiune are fiecare genă, şi asupra căror caracteristici intervine. Ceea ce a necesitat mii de ani şi milioane de experimente poate fi reprodus astăzi în decursul unei generaţii, folosind doar câteva plante sau animale.
Este echivalent cu a vă cere să ajungeţi la persoana X, legat la ochi, fără a putea cere indicaţii de la nimeni, şi fără a vă spune decât că "este în România", sau a vă cere acelaşi lucru, dar oferindu-vă o maşină, o hartă şi adresa persoanei.
Tot OMG-uri sunt şi bacteriile E.Coli, în care s-a introdus gena responsabilă de producerea insulinei. Iniţial, insulina necesară diabeticilor era extrasă din pancreasul de porc. În prezent, se folosesc bacterii care să o sintetizeze, după care insulina este extrasă si purificată din mediul de cultură. Din punct de vedere chimic, nu există nici o diferenţă între cele două.
Ceea ce era aproape imposibil de realizat, şi totuşi a fost făcut, acum a ajuns să fie ceva posibil, şi e limitat doar de fonduri şi numărul de oameni cu cunoştiinţele necesare. Şi e suficientă o singură echipă care să producă un hibrid cu caracteristicile potrivite, pentru a salva soarta a nenumăraţi oameni, altfel condamnaţi la moarte prin inaniţie. Norman Borlaug, neavând la dispoziţie tehnicile de modificare genetică existentă azi, a obţinut varietăţi de grâu rezistente la condiţii foarte dure, care au putut fi cultivate în zone în care alte plante de cultură nu ar fi rezistat. În prezent, Norman Borlaug este creditat cu salvarea de la moarte a unui miliard de oameni.

Singurele diferenţe între ceea ce e numit "Organism modificat genetic" şi un organism dintr-o specie domesticită şi modificată deja de om sunt cea a scării de timp necesară pentru a ajunge la rezultatul dorit, şi faptul că genele "bune" pot fi introduse în ceea ce va deveni OMG, fără riscul de a introduce şi gene defecte, sau cu efect negativ, ca în cazul metodei "încercare şi eşec". Genele noi nu sunt separate sau produse prin vrăji de magie neagră, nu este invocat vreun demon care să ducă ADN-ul până la nuclee. Nu este altceva decât ceea ce natura a făcut de miliarde de ani, doar că acum se poate face direct, nu aşteptând şi sperând că întâmplarea va oferi într-o bună zi o soluţie pentru problemele de azi.

Orice lucru implică nişte riscuri, dar a minimaliza sau chiar nega beneficiile şi a exagera sau inventa riscurile înseamnă a alege şi a lupta, activ, pentru a refuza îmbunătăţirea vieţii altora. Iată doar două exemple:
Se estimează că peste 100 milioane de oameni suferă de deficienţă de vitamina A ( DVA ). În anul 2000, s-a produs o varietate de orez, orezul auriu, bogat în beta-caroten ( precursor al vitaminei A ) exact pentru a asigura un remediu pentru victimele DVA din ţările din lumea a treia. Diverse organizaţii s-au împotrivit şi în continuare se opun folosirii acestuia din diverse motive... sau pretexte, asta în condiţiile în care sute de mii de copii orbesc sau mor anual datorită acestei deficienţe.
În Zambia, unde seceta face ravagii şi aproximativ 3 milioane de oameni sunt confruntaţi cu foametea, s-au trimis ajutoare umanitare sub forma de cateva mii de tone de porumb modificat genetic. Preşedintele Zambiei, Levy Mwanawasa, probabil speriat de tam-tamul presei occidentale, l-a declarat pur si simplu "otravă", şi l-a refuzat.
Merită comparate cele două exemple cu realizările lui Norman Borlaug, cel citat mai sus, care a oferit hrana necesară pentru a salva un miliard de oameni de la moarte.

Dintotdeauna, fie că a fost vorba de iluminatul public, de trenuri sau de altă inovaţie cu impact mai puternic, au fost grupări de oameni care, din interes propriu, din dorinţa de a face scandal, din reavoinţă sau influenţaţi de alţii, s-au opus şi mai ales, au încercat să influenţeze şi opinia publică, prin propagandă şi minciuni, să se împotrivească. Astăzi, motivele invocate par ridicole, dar atunci "vacile se vor speria de trenuri şi-şi vor pierde laptele !" a părut suficient de serios încât să ducă la proteste impotriva proiectului lui Stephenson pentru prima cale ferată.
Soluţia, la fel ca şi atunci, nu este să interzici, să tai, să opreşti, să înţepeneşti lumea în tiparul care ţi-este cel mai confortabil şi să respingi orice evoluţie, ci să analizezi obiectiv şi să ştii să faci deosebirea dintre pericolele reale şi cele înventate.