Ce religie aveţi ?

Am purtat recent o discuţie destul de lungă cu o persoană care iniţial s-a declarat "creştin ortodox". Pe măsură ce s-a intrat în detalii, am descoperit că ( deloc surprinzător ) omul nu doar că nu era ortodox, dar avea nişte mici rezerve până şi-n privinţa cristosului - deci, nici măcar creştin. Cazul nu e singular - peste 80% din români se declară ortodocşi, pentru că aşa au fost botezaţi şi pentru că se adună de două ori pe an în faţa unei biserici ortodoxe. Iar în ceea ce priveşte ce chiar cred… aici deja este un amestec de superstiţie, speranţă şi un creştinism bazat superficial pe cel clasic, dar cu suficiente modificări personale încât "bunii ortodocşi" pot fi consideraţi eretici.
Deşi mulţi sunt surprinşi iniţial, dacă sunt puşi să analizeze cu atenţie ideea, sunt de acord cu faptul că un ritual în care un bărbos în rochie a mormăit cateva fraze şi-apoi a încercat să înece un copil de cateva luni nu influenţează cu mai nimic convingerile religioase ale copilului peste 20, 30 sau 50 de ani. Şi cu toate acestea, încă se agaţă de botezul propriu pentru a se autointitula ortodocşi.
Dar întâi să vedem în cate categorii se pot împărţi convingerile religioase ale cuiva:

Agnosticismul [a, fără, + gnosis, cunoaştere ] defineşte, în uzul curent, o poziţie intermediară între ateism şi teism. Totuşi, adevăratul sens al cuvantului se referă la convingerea ca este imposibil să cunoşti ceva despre deitate. Un agnostic consideră nu doar că nu ştie, dar ca nici nu se poate şti dacă există vreun dumnezeu, sau ce proprietăţi are acesta. Opusul agnosticului este

gnosticistul, care consideră că se poate cunoaşte ( şi că cunoaşte ) adevărul despre existenţa divinităţii. În acest grup intră mai multe subcategorii:

Ateismul ( a, fără + theos, zeu ) este pur şi simplu lipsa credinţei în vreo divinitate¹
• - Ateismul slab: lipsa convingerii că există o anumită divinitate. A nu avea un zeu favorit, a nu considera că zeul [X] chiar există, încadrează persoana aici. Dacă v-aţi considerat agnostic pentru că nu stiţi sigur că vreun zeu există, daca nu consideraţi că zeul [X], oricare ar fi acel X, exista, chiar dacă nu sunteţi ferm convins că nu există nici un zeu... de fapt sunteţi ateu.
• - Ateismul tare este convingerea că nu există zei. Spre deosebire de ateismul slab ( în care nici un zeu nu este acceptat, dar... doar atat ), această formă de ateism nu doar că nu acceptă, dar respinge direct existenţa zeilor. Diferenţa dintre cele două forme e cea între "nu cred ca există" si "cred ca nu există".

-Satanismul laveyan este intermediar între ateism şi deism-teism; reprezintă respingerea unei divinităţi supranaturale, propunând în schimb ca fiecare om să se considere propriul "zeu" - un zeu non-atotputernic, non-omniscient, muritor, şi totuşi un "zeu" demn de autoveneraţie. Denumirea de "satanism" nu se referă la venerarea Satanei, ci la adoptarea personajului ca simbol.

Panteismul este convingerea că divinitatea coincide cu Universul, fie că i se atribuie conştiinţă sau nu.

Deismul este concepţia conform căreia creatorul Universului nu interferează cu acesta - fie nu mai există, fie nu poate, sau nu doreşte. În deism, divinitatea e indiferentă faţă de umanitate, sau chiar nu este conştientă de existenţa acesteia.

Teismul este credinţa într-un zeu personal, conştient, un zeu care urmăreşte viaţa indivizilor, şi intervine activ în realitate, încălcând legile naturale prin miracole.

În teism, printre alte religii, este inclus şi creştinismul. Iar o subramură a creştinismului este ortodoxia. Şi, când e vorba de religie, nu există alegere. Fie iei tot pachetul care ţi se oferă, fie nu primeşti nimic. Mai precis, pentru ca cineva să fie un creştin ortodox cu adevărat ( şi nu deist cu influenţe creştine, creştin fără afiliere cu vreo denominaţie oficială, sau altă variantă eretică de creştinism "DYI" ) e necesar să accepte, pe langă convingerea că un zeu ( generic ) supraveghează şi se joacă cu muritorii, şi alte câteva dogme, cum ar fi că acel zeu care conduce lumea este chiar YHVH, zeul biblic. Că acesta este de fapt compus din trei zei dar care sunt unul dar sunt trei dar.... ( fabulosul concept al trinităţii, care nici nu apare în biblie ), să considere ca adevarată povestea tâmplarului evreu de acum doua mii de ani, născut din virgină, care a murit şi apoi a înviat; că respectivul tâmplar nu era doar un om, ci a fost chiar zeul în persoană, care s-a sacrificat lui însuşi ca să poată ierta nefericita alegere a unei femei-coaste de acum ~6000 ani ( BOR, deşi nu a prezentat un punct de vedere oficial, neoficial acceptă şi promovează creaţionismul pământului tânăr, şi.... geocentrismul ! ). A respinge vreuna dintre aceste învăţături înseamnă a respinge ortodoxia.
Atunci când cineva vă întreabă "ce religie aveţi ?", vă întreabă "Ce religie aveti ?", nu în ce clădire vi s-a turnat apă în cap acum câteva zeci de ani. Analizaţi-vă cu atenţie convingerile personale. Comparaţi-le cu ce vă ofera religia de care credeţi că aparţineţi. Dacă cele două variante nu se suprapun, în cazul de faţă, dacă daca nu sunteti convinşi ca un mega-uber-nene ( sau trei, nu unul ? sau... uhm... ) vă priveşte clipă de clipă, dacă nu credeţi că tâmplarii, fie ei evrei sau de altă naţie, pot învia după ce mor, dacă nu credeţi că o bucăţică de paine devine ( la propriu ! ) carne de om-zeu după ce un bărbos face o incantaţie magică asupra ei, nu sunteţi creştin-ortodox. Iar dacă consideraţi că cristosul a fost doar un om, dacă nu îl vedeţi ca pe salvatorul dvs. personal, care a murit pentru dvs. şi vă va duce în rai ( sau iad ) după ce muriţi... nu vă calificaţi nici măcar pentru "creştin".

Aşadar... ce religie aveţi ?

------------
¹ Editare ulterioară: asta e definiţia ateului - "lipsa credinţei în vreo divinitate". Atât. Nu implică nici comunism, nici fascism, nici satanism, nici măcar vreo poziţie faţă de vreo teorie ştiintifică... sau faţă de ştiinţă în general. Toate astea pot face parte din convingerile unui ateu sau ale unui teist... sau nu. Dar singurul lucru care e obligatoriu şi necesar pentru ateism e doar lipsa credinţei în divinităţi.