Noi suntem cei care hotărâm care e realitatea

Asta mi-a spus zilele astea un bărbat de o vârstă respectabilă. Fumul de la pipa lui de cireş parfuma încăperea. O figură vioaie, isteaţă, brăzdată de riduri, păr cenuşiu,  dar totuşi......Am încercat să îi explic că draga lui "credinţă" este irelevantă Universului, care nu îşi schimbă regulile pentru că aşa "crede" X sau Y. Am încercat să îi explic că un om care nu crede în Gravitaţie se va zdrobi de ciment exact la fel ca unul care crede. Am încercat. De la "înălţimea" celor 35 de ani diferenţă de vârstă, îmbrăcat cu mantia revelaţiei sale divine, cocoţat pe soclul biasului cognitiv lustruit zilnic cu ipocrizie şi piele de căprioară, Dan îmi spunea că el vindecă cancerul. Doar să crezi. Bineînţeles, daca crăpi nu e vina lui. N-ai crezut destul. E vina ta.

Când eram mică mama mi-a spu să îi respect pe cei mai în vârstă. Experienţa înseamnă înţelepciune. Oare e asta adevărat? Experienţa personală îmi spune că nu. Poţi acumula ani de înţelepciune, de informaţie, de interacţiuni pozitive cu cei din jur. Dar poţi de asemenea acumula ani de bigotism, de autoamăgire, de ipocrizie, de minciuni pe care ţi le îngâni seara ca să poţi dormi liniştit. Liniştit că nu ai ucis pe nimeni azi.....