Cine în jurul cui se învârte?

Sunt o fiinţă tare norocoasă. În primul rând, exist. Celebrez norocul de a fi chiar eu şi nici o alta. Celebrez norocul că m-am născut în acest secol, când ştiinţa îmi oferă şansa să trăiesc comod de două ori mai mult decât strămoşii mei, iar preţiosul timp câştigat să îl pot umple învăţând lucruri pe care ei nu şi le puteau imagina şi vizitând în deplină siguranţă locuri unde ei nu ar fi putut visa să meargă. Datorită evoluţiei sociale am dreptul de a vota, de a căpăta o educaţie, am dreptul la proprietate, la libertate de conştiinţă, am dreptul să muncesc sau nu, să am copii sau nu, să îmi exprim părerea în public. Şi cred că trăiesc în cea mai bună perioadă de până acum din punct de vedere moral, social şi ştiinţific. Dar....

S-a încheiat cu adevărat Evul Mediu? Am ieşit cu adevărat din epoca superstiţiei ridicate la rang de virtute? Am ajuns să ne uităm înapoi spre planeta noastră de pe orbita lui Saturn*, şi iată ce vedem acolo:

"Înţelegeţi că, după umila mea părere, asistăm la cea mai mare înşelare, la care a căzut pradă omenirea întreagă, pentru că la ora asta, cu excepţii de rigoare, poate şi ca mine, toată lumea e ferm convinsă că Pământul se roteşte în jurul Soarelui. E aproape o dogmă, adică nici nu ne imaginăm că ar fi altceva. " declară omul în sutană iar apoi pomeneşte nişte sfinţi "de la Moise încoace" care susţin geocentrismul (dar şi pământul plat).

Iată şi sfinţii:

Sfântul Ioan Gură de Aur(n. 347 în Antiohia – d. 407): „Căci cei nebuni îşi închipuie că nimic nu stă pe loc, dar aceasta li se pare nu din obiectele văzute, ci din ochii care văd. Deoarece ei sunt nestatornici şi buimaci, ei cred că Pământul se roteşte cu ei, dar el nu face asta ci stă nemişcat. Tulburarea este chiar starea lor, şi nu vreo schimbare a stihiei”

Eusebiu de Cezareea(aprox. 275 – 30 mai 339): „Pământului i-a păstrat locul de la mijloc, dându-i rostul unui centru şi înconjurându-1 cu apele oceanului, ca spre a-i spori frumuseţea prin albastrul straielor, iar mai apoi, făcându-l să fie vatra, maica şi manca tuturor vieţuitoarelor de pe cuprinsul lui, udându-l cu roura ploilor şi a susurelor de apă şi rost dându-i să rodească prin pădurile lui şi prin minunatele lui flori, întru sporirea bucuriei vieţii…”

Sfântul Atanasie cel Mare(n. 295 - †. 373): „Dar Pământul nu stă pe el însuşi, ci este întemeiat pe ape, şi iarăşi, este ţinut la locul său, fiind ţintuit în centrul cosmosului.” „…munţii se înalţă, marea se zbuciumă de valuri, vieţuitoarele ei cresc, iar pământul rămâne nemişcat…”

[sic]

Deci, ce e ciudat? Avem una bucată profesor universitar în rochie care crede ce spun nişte tipi care au murit înainte de invenţia potcoavei şi cu  douăsprezece secole înainte să se inventeze primul telescop. Ar fi bine dacă ar fi unul singur, rătăcit prin grădina maicii domnului, dar internetul abundă de fiinţe convinse de adevărul ipotezei geocentriste. Găsesc pe un forum ortodox:

Eu sunt pt geocentrism. Vă propun să vizionaţi şi emisiunea lui Rafael Udrişte, pe această temă.
1. În Scriptură scrie clar că "întru început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul". Soarele a fost creat în ziua a patra. Până în ziua a patra în jurul cui se rotea pământul? Dacă Scriptura minte din primul verset, ce ne facem mai departe?
2. Iosua a oprit soarele pe cer. Dacă s-ar fi oprit pământul şi nu soarele (pt a realiza acelaşi efect), vă daţi seama ce s-ar fi întâmplat? Imaginaţi-vă un corp, care se învârte cu o viteză de 1.600 km/h şi dintr-o dată se opreşte. Aţi auzit de inerţie? ;)
3. Trebuie să mai reţinem că astronauţii, atunci când decolează şi când aterizează în zborurile lor cosmice, iau pământul ca punct fix şi iar celelalte corpuri cereşti ca mişcătoare. Vedeţi că şi rachetele zboară direct în sus, nu sub unghi, cum ar fi logic în cazul heleocentrismului.


Heleocentrismul a venit mai mult ca o filosofie, decât ca o ştiinţă. Se dorea reînvierea cultului soarelui. Pământul însă, este şi centrul spiritual al Universului. Aici S-a întrupat, S-a răstignit şi a înviat Dumnezeu-Omul. Dacă am admite iluzoriu că există oameni şi pe alte planete (deşi aşa ceva nu există), mântuirea lor s-a realizat tot pe pământ!


Am scris repede ce ştiu. Poate cineva vine cu mai multe argumente.
Cu respect, ieromonah Petru Pruteanu

 Şi pentru că religia fără teorii conspiraţioniste e ca micii fără muştar.....

“Ei” se bazeaza pe pendulul lui Foucault si pe forta Coriolis. Gasesti informatii despre ele pe google. Vezi ca wikipedia nu e chiar exacta.
Totodata, “ei” fac publice filmari din satelit(pe care le poti realiza si tu cu un program 3d gen Maya sau 3DStudio) si vor sa ne convinga ca au ajuns pe Luna si au trecut de centurile Van Hallen.
Informatiile astea le au cei care controleaza NASA, ESA…deci n-o sa avem noi vreodata acces la ele.
Sunt niste evanghelisti prin state care au facut niste filme foarte bune pe aceste subiecte, insa nu stiu daca e bine sa ti le indic pentru ca mai contin si un pic de otrava protestanto-sectara prin ele.

Eh, câţiva dubioşi de pe internet, nimic îngrijorător. Dar după ultimul studiu acei "câţiva" sunt 42% dintre români. Iar pe mine asta mă îngrozeşte. Un sondaj condus de Gallup în 1999 spunea  că 18% dintre americani cred în ipoteza geocentrică. Dovezile? Unde altundeva decât într-o carte scrisă de sălbaticii nomazi ai deşertului cândva în epoca bronzului?

Iosua 10:12,13

12.	În ziua aceea în care Dumnezeu a dat pe Amorei în mâinile lui Israel şi când i-a bătut la Ghibeon şi au fost zdrobiţi înaintea feţei fiilor lui Israel, a strigat Iosua către Domnul şi a zis înaintea Israeliţilor: "Stai, soare, deasupra Ghibeonului, şi tu, lună, opreşte-te deasupra văii Aialon!"
13.	Şi s-a oprit soarele şi luna a stat până ce Dumnezeu a făcut izbândă asupra vrăjmaşilor lor. Oare nu de aceea se scrie în Cartea Dreptului: "Soarele a stat în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit către asfinţit aproape toată ziua".

I Cronici 16:30

30. Să tremure înaintea Lui tot pământul, că El a întemeiat lumea şi nu se va clătina.

 Iov 38: 5,6.

5. Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat?

6. În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului

13. Ca să apuce pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de pe pământ? 

Iov 9:6

6. El zguduie pământul din temelia lui, aşa încât stâlpii lui se clatină.

Matei 4:8

8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor

Dap, vorbim despre aceeaşi carte care numeşte liliacul pasăre, iepurele rumegătoare, recomandă sângele de porumbel ca leac pentru lepră şi igrasie şi menţionează inorogii. De mai multe ori. Şi este luată ca referinţă ştiinţifică, spre deosebire de munca a câteva mii de oameni de ştiinţă care o contrazic cu date şi măsurători, cu poze şi filmări. Oamenii de ştiinţă îşi petrec viaţa căutând să descopere, căutând să înţeleagă regulile după care e construit acest Univers minunat de complex în care am avut şansa să creştem şi să ne dezvoltăm.

Iată unul dintre ei, care explică frumos istoria geocentrismului şi a heliocentrismului:

Şi, în acest univers al nostru care e infinit de mare şi infinit de complex, anumite fiinţe limitate, pline de mândria prostească de a fi "buricul universului" sunt jignite profund de ideea că stelele şi planetele aflate prea departe pentru ca noi să le mai vedem nu au fost create de o figură paternă strict pentru uzul nostru. Există o categorie de oameni care au nevoie să se simtă "aleşi", să se simtă speciali, animalul de casă preferat al unui zeu. Dar uită că în nemărginirea spaţiului şi timpului toată civilizaţia noastră, toate realizările noastre, toate speranţele noastre sunt doar un fir de nisip intr-un deşert infinit. Această categorie de oameni trebuie să înveţe o virtute pe care însăşi religia lor o ridică în slăvi: umilinţa. Nu în sensul de a ţine capul în pământ şi a lăsa pe cei din jur să îşi bată joc de tine, ci în sensul de a nu-ţi atribui o valoare pe care nu o ai, de a fi conştient de locul tău în univers şi de a-l accepta cu demnitate.

Şi pentru că există preferinţa asta pentru opere literare mai degrabă decât pentru studii ştiinţifice, iată ce spune un poet ce era cât pe ce să capete o zi scrisă cu roşu în calendarul ortodox:

[...]
La-nceput pe cînd fiintã nu era nici nefiintã,
Pe cînd totul era lipsã de viatã si vointã,
Cînd nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns...
Cînd pãtruns de sine însusi odihnea cel nepãtruns.
Fu prãpastie? Genune? Fu noian întins de apã?
N-a fost lume priceputã si nici minte s-o priceapã,
Cãci era un întuneric ca o mare fãr-o razã,
Dar nici de vãzut nu fuse si nici ochiu care sã o vazã.
Umbra celor nefãcute nu-ncepuse-a se desface,
Si în sine împãcarea stãpînea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se miscã... cel întîi si singur. Iatã-l
Cum din chaos face mumã, iarã el devine Tatãl...
Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stãpînul fãrã margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternã se desface în fãsii,
De atunci rãsare lumea, lunã, soare si stihii...
De atunci si pînã astãzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure vãi de chaos pe cãrãri necunoscute
Si în roiuri luminoase izvorînd din infinit,
Sunt atrase în viatã de un dor nemãrginit.
Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pãmîntul nostru musunoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, osteni si învãtati
Ne succedem generatii si ne credem minunati;
Musti de-o zi pe-o lume micã de se mãsurã cu cotul,
în ãcea nemãrginire ne-nvîrtim uitînd cu totul
Cum ca lume asta-ntreagã e o clipa suspendatã,
Cã-ndãrãtu-i si-nainte întuneric se aratã.
Precum pulberea se joacã în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza înceteazã,
Astfel, într-a vecinciei noapte pururea adîncã,
Avem clipa, avem raza, care tot mai tine încã...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbrã-n întuneric,
Cãci e vis al nefiintii universul cel himeric...
[...]

*Şi iată unde suntem:


Pax vobiscum.

(Calendar:  Ieri a fost aniversarea procesului în care Galileo Galilei a fost acuzat de erezie.)