"Fiecare primeste în viaţă ceea ce merită." "Fiecăruia după puteri.", " Primeşti înapoi de la viată doar ceea ce dai.", "E Kharma.".
Q: Ce a dat un copil de 3 ani celor din jur ca să merite să moară de cancer sau leucemie?
"El nu, dar plăteşte pentru păcatele părinţilor."
Nu pot închipui o altă construcţie gramaticală care să îmi dea starea asta de revoltă îngreţoşată, senzaţia fizică de vomă iminentă. Cum poate un om care se consideră "bun" şi "sănătos", un "stâlp al societăţii" să spună aşa ceva? Să creadă aşa ceva?
Să o luăm de la capăt:
În religia lor aberantă, oricare ar fi aceasta, aceşti oameni cred cu toată convingerea că dacă un om păţeşte ceva (o boală, fie ea şi genetică, un accident, un nenoroc, un dezastru natural) atunci e vina lui. Pentru că e un om rău, păcătos, care a fost pedepsit, nu? Nu contează că nu l-a văzut nimeni făcând vreodată ceva rău: era desigur rău, altfel de ce ar fi fost pedepsit? Cât de tipic religios este să dai vina pe victimă.... Şi presupunând că un adult "şi-a meritat-o", să îmi explice careva dintre monştrii aştia ce vină are un copil, cum se aplică gândirea lor celor care abia au deschis ochii în lumea asta nepasătoare. Desigur, există un răspuns standardizat.
"Păcatele părinţilor". Cel mai monstruos concept din colecţia de concepte monstruoase ale monstruoaselor cărţi religioase. Conceptul că noi plătim pentru ceva ce un strămoş mai apropiat sau mai îndepărtat a comis. Şi baza creştinismului. Dacă străbunicul tău a omorât un om şi nu a fost prins sau, ca în justiţia americană, a fost condamnat la 140 de ani şi a stat în închisoare 50, până a murit, înseamnă că părinţii tăi şi tu trebuie să intraţi în închisoare şi să ispăşiţi restul pedepsei. Dacă un copil moare de leucemie este pentru ca mă-sa a intrat în biserică in timp ce se afla la ciclu sau a făcut sex premarital. Nu că ar fi văzut-o careva, dar sigur a făcut ceva dacă i s-a îmbolnăvit copilul, nu? E vina ei, curva nenorocită! Iar dacă un uragan rade o jumătate de ţară asta este desigur pentru că acolo există homosexuali. Vreo 8 cupluri. Dacă o femeie coastă a mâncat un măr la îndemnul unui şarpe vorbitor toţi urmaşii ei vor arde în Iad o eternitate. Logic şi de bun-simţ. Cu adevărat creştineşte: un om pedepsit e desigur unul vinovat, măcar prin moştenire, dacă nu altfel. Dovada vinii sale e însăşi pedeapsa.
Meanwhile, in my plane litle life:
Am fost acuzată că sunt pesimistă atunci când am spus că Universului nu îi pasă, că nu este benevolent sau malvolent, ci doar indiferent. Că lucrurile se întâmplă fără vreun scop final. Mi s-a spus că sunt crudă şi că e groaznic să mă gândesc la un Univers fără scop înalt, fără conştiinţă, fără design, fără creator. Că lucrurile nu se pot întâmpla fără să fie planificate de o minte dreaptă şi binevoitoare. Iată dreptatea binevoitorului tău zeu, designerul acestui univers drept, corect şi strălucitor: ucide cu cruzime fiinţe nevinovate. De fapt omida şi-a căutat-o singură, sigur a fost o omidă rea şi merita să plătească pentru păcatele sale.
Şi pentru că unele lucruri se tratează cu umor......(Desi e usor Non Sequitur....)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu