luni, 28 ianuarie 2013

Nu îmi pasă de România.

Nu îmi pasă de România.
Nu îmi pasă unde îi sunt granițele.
Nu îmi pasă care îi este limba națională.
Nu îmi pasă care îi sunt sărbătorile laice sau religioase.
Nu îmi pasă care îi este religia.
Nu îmi pasă care îi este istoria.

Îmi pasă, în schimb, de români.

Nu pentru că ar fi așa sau pe dincolo, pentru că s-au născut poeți sau pentru că sunt urmașii celor mai viteji și mai drepți dintre traci.
Nu pentru că ar fi pus coada la prună sau pentru că sunt frați buni cu râul și ramul.
Nu pentru că sunt unici în patruzeci de feluri sau pentru că nu există echivalent pentru cuvăntul "dor" în alte limbi, cum am învățat la orele de îndoctrinare naționalistă Literatură Română.

Îmi pasă de români pentru că, absolut accidental și fără merit propriu, soarta mea este legată de a lor. Familia mea locuiește pe aceste meleaguri, prietenii mei trăiesc între aceste granițe hotărâte după interesele politice și financiare ale altora, aproape toți oamenii care îmi influențează viața se află între aceste granițe fizice, politice și economice cărora le spunem România.

Spun mereu: "Nu sunt româncă, sunt om!" Visez la o lume unde granițele să fie trasate cu cretă colorată pe caldarâm, nu în mințile și sufletele oamenilor, în care limba ta să fie limba familiei tale, și nu un motiv de război, în care naționalitatea ta să nu intereseze pe nimeni. Conceptul pare greu de digerat pentru mulți oameni crescuți cu ideea că este ceva nobil în tribalism și segregare, în "noi versus ei", în dezumanizarea celor ce "nu sunt ca noi".

Deși prea puțin îmi pasă de conceptul de "România", de ideea de "România", de "naționalism" și "patriotism", găsesc că am sentimente pentru acest spațiu dintr-un singur motiv: este populat de oameni de care depind și care depind la rândul lor de acțiunile mele.

Îmi este important să avem legi corecte, care să ne trateze egal și care să ne respecte ca indivizi și ca grup.
Îmi este important să avem cu toții acces la educație decentă și la informație verificată.
Îmi este important să avem cu toții acces la un stil de viață decent, fără teama zilei de mâine.
Îmi este important să păstrăm o bucată de pădure verde și pentru nepoții nostrii, ca să nu vadă așa ceva doar în filme vechi și poze îngălbenite.
Cum facem asta? Nu plângându-ne, nu fugind, nu prefacându-ne că defapt este bine pentru că "se poate și mai rău", ci acționând.

Patriot nu este cel care abordează un steag în culori primare și ascultă "Deșteaptă-te române" la playerul din mașină.
Patriot nu este cel care înjură ungurii și se oferă să castreze țigani.
Patriot este cel care se oferă voluntar și contribuie la replantarea pădurilor care au fost defrișate.
Patriot este cel care urechează pe stradă pe cei care aruncă gunoaie pe jos.
Patriot este cel care se străduiește să educe pe cei din jur, informându-i și punându-le la dispoziție materiale spre învățare.
Patriot este cel care militează pentru legi corecte sau pentru a atrage atenția autorităților asupra unor nereguli.
Patriot este cel care crează lucruri de valoare pentru umanitate, fie că este artist, filozof sau om de știință.
Patriot este cel care îi ajută pe cei mai puțini norocoși să crească și să se dezvolte.

Da, aș vrea să văd întâi acest spațiu prins între limite care pentru mine sunt arbitrare că înflorește, își atinge potențialul și se dezvoltă frumos. Dar nu pentru că mă leagă ceva de conceptul "România". Ci pentru că singură nu pot face nimic. Avem nevoie să colaborăm cât mai mulți, nu pentru "gloria" spațiului carpato-danubiano-pontic, ci pentru ca noi, Terranii, să trăim cu toții mai bine.

3 comentarii:

  1. Exista cuvantul "dor" si in engleza (longing, hankering, si un nativ cred ca ar putea gasi si altele)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Marius - da, există şi în engleză, precum şi în multe alte limbi. Cred că mitul cu cuvântul "dor" care există doar în limba română a pornit de la faptul că în celelalte limbi cuvântul ori derivă de la alt cuvânt (cum e calui lui "longing", care e "long" + "ing") ori are sens unic în limba noastră (de exemplu "brama", în italiană, văd că înseamnă şi "dor", şi "dorinţă"). Dar în ambele cazuri nu văd de ce "dor" ar fi o excepţie - mai sunt şi alte cuvinte care s-ar încadra în acest tipar.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Nu îmi pasă de România.
    Nu îmi pasă unde îi sunt granițele.
    Nu îmi pasă care îi este limba națională.
    Nu îmi pasă care îi este istoria.

    Îmi pasă, în schimb, de români."

    Cum ai defini un roman? dar un german? exista asemănări și diferențe? cum pot fi ele expuse fără a fi "tribale și segregaționiste?

    "între aceste granițe hotărâte după interesele politice și financiare ale altora"

    Nu sunt de acord cu afirmația aceasta, dacă ar fi fost adevărata, capitala pentru mine ar fii fost Budapesta.

    "Nu sunt româncă, sunt om!"

    De ce nu poți fi amândouă?

    "Îmi este important să avem cu toții acces la un stil de viață decent, fără teama zilei de mâine."

    Acest lucru is doresc toti, poate fi mai usor realiat in europa decat in africa? in america de nord deacat in asia? de ce?

    "limite care pentru mine sunt arbitrare"

    Exista o alta metoda pentru a delimita granițele statelor? Cele mici se supun vointei celor mari, învinșii se supun învingătorilor.

    RăspundețiȘtergere