Postul

Ce este postul, şi care este scopul lui ?
În decursul timpului, diverse religii şi credinţe au recomandat postirea în anumite momente, fie posturi parţiale ( restricţii doar la anumite alimente ), fie totale ( interzicând orice mâncare, uneori şi băutul ). Scopul postului variază, dar ca regulă generală, perioadele de post sunt însoţite de o detaşare de toate cele pământeşti, abţinerea de la mancare fiind insoţită de meditaţie, de rugăciuni, de reculegere spirituală.
Pentru unele triburi de amerindieni postul total, alături de rugăciuni şi ( uneori ) de folosirea unor substanţe halucinogene, era un mod de a ajunge la viziuni ( halucinaţii ), ca parte a unui ritual de trecere de la copilărie la maturitate, în timp ce pentru calugării budişti abţinerea de la masa de cină este considerată un ajutor la meditaţie.
În sfârşit, în biblie postul este menţionat în multe situaţii, de la Moise care a postit 40 de zile şi 40 de nopţi pe muntele Sinai ¹, la Paul/Saul, după viziunea de pe drumul spre Damasc sau chiar la plecarea cristosului ² în deşert înainte de a începe propovăduirea. În aceste cazuri, postul negru este prezentat ca un mod de purificare fizică, alături de rugăciuni intense, pentru un moment crucial din viaţa personajelor.
În alte cazuri ( Iona 3:5, 2 Samuel 12:16, Judecatori 20:26 ), postul este un mod de manifestare al durerii, al smereniei sau al regretului, sau o implorare a ajutorului/milei divinităţii în situaţii extreme.
În prezent, o dată cu apropierea paştelui, toţi creştinii din jur se laudă că "ţin post". O căutare pe câteva site-uri ortodoxe lămureşte mai bine cu ce se mănâncă postul:
"Postul este infranarea de toate mancarurile, sau, la caz de boala, numai de unele, de asemenea si de bauturi si de toate cele lumesti si de toate poftele cele rele, pentru ca sa poata crestinul sa isi faca rugaciunea lui mai cu inlesnire"
Deci nu abţinerea de la anumite mâncăruri e cea importantă, ci abţinerea de la "toate cele lumeşti", purificarea gândurilor şi reuniunea cu spiritualul. Postul este aici o şi o îndepărtare a unei posibile distrageri. Să nu mănânci carne dar să îţi continui viaţa fix ca înainte, cu aceleaşi preocupări mărunte, cu griji, certuri sau înjurături, nu e "postire".
Să continuăm:
"Posteau de asemenea Sfintii Apostoli si ucenicii lor ( Fapte 13:2-3, 2 Cor.6,5 )"
Într-adevăr. Doar că ei nu posteau doar aşa, fără să ştie de ce. În 2 Corinteni, postul este menţionat ca una dintre multele situaţii în care s-au aflat apostolii, altele fiind "în bătăi, în teminţă" sau "în tulburări". Deci iarăşi momente dificile, în care se căuta o comunicare cu dumnezeul.
"este o jertfa, adica o renuntare de buna voie la ceva care ne este ingaduit"
Uhm... pare ciudat. Este de bună voie, când preoţii apar la altar şi la TV să anunţe creştinii ca "de azi, gata cu mâncatul cum vreţi voi, de-acum începe postul!!!" ?
Şi cât de "renunţare" este, când bunii creştini îşi cumpără pateu vegetal sau "cozonaci de post" şi continuă să se îmbuibe din "cele lumesti" ? la ce anume au renunţat ei mai exact ?
"Biserica Ortodoxă de Răsărit a rânduit pentru dreptcredinciosii crestini anumite posturi"
şi
"[Sfintii Apostoli] au si randuit postul pentru toti crestinii. Sfintii Parinti lauda si recomanda postul cu staruinta"
Hopa... şi aşa aflăm cum anume a inceput moda cu postirea. Biserica a rânduit, vorbind în numele apostolilor. Ei nu îl recomandă, nu în forma în care se practică acum; eventual îl aplică când consideră ei necesar. Dar nu ar fi prima dată când li se pun vorbe-n gura - de fapt, o mulţime din rânduielile facute de biserica şi preoţi sunt de-a dreptul împotriva recomandărilor apostolilor, sau a cristosului.
Deci până la urmă nu porunci de-ale dumnezeului, nu nişte instrucţiuni din cartea sfantă, ci doar hotărâri ale bisericii sunt cele pe care se bazează posturile la dată fixă.
Cum rămâne însa cu postitul in situaţiile prezentate prin biblie, ca modalitate de a marca un moment important, sau ca pregatire pentru ceva important, nu în zilele stabilite de altii ? Sunt date explicaţii si pentru asta:
"Postul acesta de buna voie nu are insa valoare decat atunci cand pazim si zilele de post oranduite de Biserica"
Vai, dar se pare că mulţi dintre cei ce sunt prezentaţi prin biblie ca pioşi şi buni făceau degeaba ceea ce făceau, făra o biserică care să îi controleze şi să le dicteze. De pilda apostolii nu posteau, ba mai mult, chiar încălcau restricţiile rigide şi dogmatice, stabilite de alţii.
Practic, s-a ajuns la o întoarcere cu 180º, sau mai corect, o deturnare, de la ceea ce se voia un set de instrucţiuni pentru a înlesni un avans spiritual, s-a ajuns la un mod de controlare cât mai strictă a maselor.
Ironia suprema: prin biblie sunt alte versete, în care profeţii, cristosul sau apostolii au avertizat exact împotriva celor ce vor a se pretinde intermediari divini prin asemenea rânduieli:

Ieremia 8:
8. Iar poporul Meu nu cunoaşte hotărârea Domnului. Cum puteţi voi să ziceţi: "Suntem înţelepţi şi avem legea Domnului?" Căci iată, pana cea mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o în minciună.

Deci, "atenţie, credincioşi, câteodată ce spun popii nu e chiar ce-ar trebui ! Chiar dacă biserica vă stabileşte zile de post, asta nu înseamnă ca zeul a cerut-o !"

Matei 15:
9. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor...
15. Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.

Coloseni 2:
16. Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete
20 Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea:
21 „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”?
22 Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti

Oare din versetele astea s-au inspirat cei ce "au rânduit pentru dreptcredincioşii creştini" zilele de post ?

I Timotei 4:
2. Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor.
3. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul

Cam cine ar putea fi aceşti "făţarnici, mincinoşi, înfieraţi" care se vor depărta de la credinţă" şi "învăţă învăţături ce sunt porunci ale oamenilor" ?
Şi, în final, însuşi YHVH în persoana ( sau persoane ? ) îl instruieşte pe Isaia în privinţa postului:

Isaia 58:
5. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
6. Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;
7. împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.

Aşadar, dragii mei creştini, continuaţi să vă lăudaţi că ţineţi post, mâncaţi în continuare toate produsele "de post", care nu conţin ceea ce par a conţine după gust ( felicitări pentru "înfrânarea" de care daţi dovadă ! ) şi continuaţi să vă înfuriaţi zeul ( noroc că nu există ! ) ignorând în continuare esenţa şi respectând doar aspectele cele mai superficiale ale religiei !

Note:
1) Când mă refer la urcarea lui Moise pe munte, la cristos in deşert, sau la YHVH, mă refer la acţiunea din contextul cărţii; a nu se interpreta ca acceptare a existenţei reale a tuturor personajelor/situaţiilor.
2) "Cristos" este un titlu şi nu un nume, nu consider necesară majuscula.