Jocurile copilariei

Mai ţineţi minte şotronul, şhenkelul şi "Flori fete şi băieţi", fetelor?
Fotbal, prinselea, ascunselea, improvizaţia de piaţă unde plăteam cu frunze, oala furată de la bunica în care făceam "ciorbă" din diverse....chestii găsite prin curte, cântatul de "Melc melc cotobelc", săpatul după comori, îngropatul de comori, prefăcutul că e ziua noastră, tatuatul păpuşii cu carioca, îmbrăcatul pisicii, bătutul cu apă.....

Dar lumea se schimbă.

Iată cum se joaca copiii în Afganistan:

Oameni buni, copiii imită. Copiii vă văd, ei sunt cea mai fidelă oglindă pe care o aveţi.

Mă sperie când aud părinţi chicotind atunci când copilul lor de 3 ani vine şi spune "Bai pulă!" sau răspunzând mamei cu "Nu, tu ploasto!". Îi încurajează să continue, li se pare amuzant....pentru o vreme. Am auzit de curând o mamă foarte supărată pe copilul ei neascultător: "Nu ştiu ce să mă mai fac, aşa de urât vorbeşte..." Aceeaşi femeie care cu vre-un sfert de ceas înainte îşi înjura subordonatul şi îi vorbea pe un ton de sfântă superioritate.

Mă sperie când puştani de liceu intră pe forumuri şi declară că pământul are 6000 de ani.

Mă sperie să vorbesc cu adolescenţi care vor să "elimine ameninţarea maghiară/sionistă/sectară".

Şi mă înfurie până la maxim să aud o cucoană comentând despre "tineretul din ziua de azi" care este "needucat şi mitocan". Mă trezesc urlând: 

"Cucoană, acest tineret e educat de voi, de generaţia voastră! Fiecare mitocănie a lor e vina dumneavoastră. Fiecare gumă aruncată pe jos este ratarea voastră în a educa. Fiecare cuvânt pe care îl rostesc îl ştiu de la voi, fiecare gest e oglinda educaţiei date de voi! Priviţi-vă în oglindă!"