Max Bănuş - Cei care m-au ucis.

Jurnalist în perioada 1948-1958, MAX BĂNUŞ  a fost arestat în 1958 şi condamnat la opt ani de închisoare. Eliberat după patru ani, de către o organizaţie americană de binefacere, a lucrat ca jurnalist în Statele Unite ale Americii. Din 1966 publică revista de comunicaţie ON AIR, care promovează dezvoltarea relaţiilor cu ţările din Europa de est; a fost premiată cu medalia de aur la Festivalul publicaţiilor de radio-comunicare. Revenit în România în 1990, Bănuş a înfiinţat în aprilie 1990 „Tinerama”, care a devenit unul dintre ziarele de impact ale vremii.
A încetat din viaţă la data de 6 februarie 2008, la Spitalul Sfântul Pantelimon din Bucureşti, în urma unui stop cardiac.
După Revoluţie, Max Bănuş a publicat cartea "Cei care m-au ucis" un volum de amintiri şi întâmplări la care a asistat pe perioada detenţiei.

Am "prins" cartea aseară şi nu am putut-o lăsa din mână. Întâmplările par de un absurd demn de un "comedie noire" şi încerci vină când bufneşti în râs. Fraza care ţi se învârte prin minte pe parcursul întregii cărţi e: "Nu se poate aşa ceva!". De la motivele ridicole ale arestării la felul în care decurg procesele, de la comportamentul gardienilor şi medicilor la ritualul transportului deţinuţilor, totul pare o farsă. Aştepţi mereu un "şi atunci m-am trezit din vis".

Iată câteva fragmente care mi-au rămas înscrise în portretul comunismului:

"Înainte  de a porni, unul îmi dă o pereche de ochelari negri. Îi iau. Îmi scot ochelarii mei. Îmi pun aceşti ochelari negri. Auzisem de ei. Între colegi ne blestemam în glumă:

"Vedea-te-aş cu ochelari negri pe ochi!"

Sînt un fel de ochelari de motociclist. În loc de sticlă au tablă. Astfel eşti redus la incapacitatea unui orb. Maşina porneşte. Lin. E o limuzină grozavă." 

"Dar ce caut eu aici?

Pentru ce m-au arestat? De ce?

Încerc să fac o recapitulare. Ce s-ar fi putul întîmpla? 

[...]

Dar nu cumva cerşetorii din Yalta? Cum ne-am dat jos de pe vas, am vrut să vizităm o biserică armenească, situată foarte aproape de port. Eram un grup de patru, printre care şi un activist din Comitetul Central. Eu, bineînţeles, cu aparatul de fotografiat după mine. La primul colţ sîntem înconjuraţi de o groază de copii cu mîna întinsă strigînd:

"Kopeika... Kopeika!"

Ne este drumul barat. Mă uit întrebător la unul din grup.

"Copii ăştia cerşesc?"

Activistul de partid se uită cu o privire tăioasă la mine.

"Ce vorbeşti ? Sunt colecţionari de monede străine!"

Da? Nu am mai aşteptat vreo confirmare, am fugit la trei-patru metri de grup şi am început să le fac fotografii. Ceilalţi împărţeau monede româneşti copiilor.Trei-patru le-au luat, le-au examinat cu atenţie, apoi le-au aruncat furioşi. Mîinile s-au întins din nou agresive.

"Kopeika...Kopeika!"

[...]

Dar am avut grijă, cînd am ajuns in Bucureşti, să distrug filmele respective."

" În aseastă a douazeci şi şaptea zi am  făcut cunoştinţă cu anchetatorul meu. [...]

Am fost dus cu acelaşi ritual. Ochelari negri. Suie şapte trepte. Coboară cinci. Ia-o la dreapta. Mergi la sînga. Intră în cameră. Scoate-ţi ochelarii. Aşează-te. [...]

"Deci te cheamă Max Bănuş. Eşti ziarist....adică ai fost, acum nu mai eşti nimic!"

[...]

"Erai conducătorul revistei Stadion?"

Îi răspund afirmativ din cap. Un gînd lăturalnic începe să îmi pătrundă spre frunte.

"La ultimul număr a apărut un sportiv, săritorul cu prăjina Ladislau Szabo, chiar pe coperta revistei."

Din nou răspund afirmativ. 

"Ei bine, cred ca ştii acum. Sportivul avea pe piept tricolorul naţional. Dar tricolorul a apărut numai în două culori. De ce nu ai folosit şi a treia culoare?"

(Presa la care se tiparea revista Stadion avea posibilitatea de a tipari doar în două culori, roşu şi albastru, şi textul negru. Restul culorilor erau sugerate prin haşuri. Atunci când a reuşit să explice  procesul tehnic şi să se disculpe, câţiva prieteni ai lui Max Bănuş au fost ameninţaţi şi obligaţi să semneze declaraţii cum că a insultat conducerea statului, că se face vinovat de denigrarea valorilor naţionale şi proslăvirea occidentului. La proces a fost condamnat la cinci ani închisoare. La apel i s-a ridicat pedeapsa la opt.)

De la descrierea închisorilor şi a lagarelor de muncă pâna la poveştile de viaţă ale colegilor de suferinţă, cartea "Cei care m-au ucis" e o colecţie de imagini absurde pentru imaginaţia noastră. Uşor de citit, pasionată, cartea descrie climatul de teroare al unei epoci care nu trebuie reînviată, ale carei fapte şi situaţii nu trebuie să se mai repete. 

Vaticanul e Hogwarts

Am gasit un articol pe blogul Bezbojnicului care m-a distrat la culme. Asa ca dau link spre el, sa mai zambeasca si altii.
Vaticanul e Hogwarts

Surpriza, Muritorule!

Am gasit doua reportaje extraordinare, unul despre complexitatea deplasarii bacteriei si unul despre complexitatea celulei. Cu adevarat impresionante. Cel de-al doilea spune despre Darwin ca nu avea suficiente date, iar noile descoperiri ii infirma teoria. Descrie cum s-a dezvoltat aceasta teorie si cum s-au adaugat concepte. Apoi scapa scurt in Intelligent Design. Nu cunosc destula biologie (B. , ma ajuti?), dar argumentatiile lor imi par mai mult erori logice.

Unde am gasit filmuletele? Pe Stiinta Azi? Nu. Pe un site cre(s)tin care le folosea ca sa infirme evolutionismul.

ATENTIE! Sunt documentare ANTIEVOLUTIONISTE. Cuvintele de baza sunt "cred', "mi-a venit relevatia", "se poate sugera" . In tot documentarul nu gasesti nici macar expresia "am demonstrat" sau "am infirmat", daramite vreo demonstratie.. Doar "mi se pare improbabil" "pare imposibil", "nu cred". Mirarile unor oameni dezinformati si superstitiosi, dar cu microscop.

Urmariti imaginile, e destul de hipnotic.

Si, atentie, filmarea impotriva Teoriei Darwiniste a Evolutiei.

Si acum, fragmente din comentariile care erau macar la subiect si nu invitatii la pocainta si rugaciune sau injuraturi adresate unul altuia. (Toti comentatorii sunt crestini, nu se cearta cu atei, ci ei intre ei. Scuzati monorima.) Zonele ingrosate sunt din vina mea, dar majusculele apartin autorilor.

Articolul:

"De ce credeti ca ELITELE au promovat darwinismul? In primul rand deoarece, pentru a-si putea construi NOUA ORDINE MONDIALA, era necesar ca oamenii sa se indeparteze de Dumnezeu. Si atunci au promovat tot soiul de teorii. Un alt motiv pentru care au promovat evolutionismul este acela ca masele trebuie sa creada ca si ceea ce se petrece in jurul lor este un proces firesc, evolutiv. Economia, politicul, sistemul bancar, politica corecta despre homosexualitate, instaurarea GUVERNULUI MONDIAL, etc., ar fi prin urmare un proces evolutiv al umanitatii si nu o facatura a ELITELOR … Simplu."

 (Un alt teoretician al conspiratiei, dar macar asta e cu Elitele, nu cu Balaurienii. Iar s-a schimbat D.E.X.-ul? de cand are cuvantul Elita sens peiorativ? )

Comentarii:

#1: Un motor organic ( incredibil ) care are stator , rotor , rulmenti , baterie interna ( extrem de avansat tehnologic ) parti de echilibrare si de transfer , bobine . Fata motoarele si alternatoarele din ziua de azi care au o vechime de peste o suta de ani este extrem de avansat si performant . Acum vine intrebarea cine putea sa proiecteze asa motor si mai ales la asa scara de marime . Evolutionismul ? ma indoiesc deoareceeste asa de complicat iar niste permutari simple niciodata nu pot aduce la o asa complexitate . Cum ai spune ca 1+2 -> etc la cicluri de miliarde de ani = inginerie . Sau cum ai spune ca dintr-un spectru de frecvente aleatori s-ar putea produce o partitura muzicala . Frecventele s-ar repeta la infinit intr-o ordine haotica neputanduse sincroniza intr-o regula simpla daramite intr-o regula complexa .

P.S. Si daca evolutionismul acesta este asa de inginer si asa de creator ca cica a creat lumea , de ce nu si-a creat o modalitate de a comunica cu noi ? poate o fi asa de timid sau nu se pricepe la limbaje . Pana una alta vedem ca doar Dumnezeu ne vorbeste indirect prin vocea profetilor vechiului testament si direct prin Iisus el insusi Dumnezeu .

(Daca inainte sa se inventeze roata venea careva cu un BMV ultimul racnet, era un miracol...daca aceste organisme pur si simplu sareau din piatra, cu complexitatea lor....de BMV alb, era un miracol. Dar intai a fost roata, apoi carutul, apoi caruta, apoi surubul si rotorul..... si, asa, incet, caruta lui nea' Gheorghe devine masina lu' Pustiu'. N-a dat zeul Evolutionism cu bata in piatra, sa sara viata din ea.

Da' Gravitatia, daca ne tine cu picioarele pe Pamant, ea de ce nu merge la OTV sa vorbeasca? Asa cum merge Dumnezeu?)

#2: Mulțumesc ******* pentru articol. E foarte informativ și util pentru a mai trezi din oamenii încuiați la minte sau, cum spui tu, dați cu șmirghelul pe creier.

(Pe mine m-a trezit de la scepticism moderat la ateism convins. Rasul pana te doare diafragma are acest efect.)

#3:Principiile de baza ale stiintei, dovedesc imposibilitatea aparitiei viului, adica a informatiei.

Principiul al 2 lea al termodinamicii spune ca toate procesele se desfasoara spontan in sensul cresterii dezordinii sistemului respectiv. Adica totul se degradeaza. Nici macar nu se mentine la fel. Aceasta este “stricaciunea” din Biblie care a aparut cind Adam si Eva au pacatuit. Exista si principiul general al skimburilor de energie – transformarile spontane de energie se realizeaza de la potential mare la potential mic. Apa curge de la deal la vale, deplasarea electronilor, de la potential electric mare la mic, reactiile kimice de la potential kimic mare la mic, informatia se transmite de la “destept” la “prost”. (Cit de dezvoltat e creierul uman, bebelusul daca nu este invatat de cineva, nu poate invata nimic singur). Iar toate astea in procesul de transmisie mai sufera si pierderi, de informatie, energie…. Pai cum poate sa apara informatie (in ADN) din nimic? Si apoi sa se dezvolte, sa creasca in complexitate pina la nivelul de creier, oki, om.

De retinut ca flagella e un organism unicelular, care printre altele cind isi construieste flagelul il face exact de o anumita dimensiune. Are mecanism bucla inkisa de verificare a lungimii cind il construieste. nici mai lung nici mai scurt. O singura celula. Iar in cazul telomerilor, mi se pare si o problema de “filozofie”. Telomerul, e contorul vietii, la propriu si de maniera cea mai mecanicista. Sa zicem ca apare viul din bolovani, soare…Ma gaindesc ca daca tot a aparut, scopul viului e sa traiasca, nu sa moara, ca altfel dc scopul lui ar fi fost moartea, nu ar mai fi aparut. Deci, apare viul si prima lui grija e sa-si puna, singur, contor. Ca sa fie sigur ca moare. Cind telomerul ajunge la o anumita dimensiune – se scurteaza, celula nu se mai divide. Si asa se moare. La soareci telomerul e mai scurt, la cal mai lung, la om si mai lung.

Ce sa mai zicem de structura interna a pamintului, miez solid, apoi zona likida, si iar solid, cimp magnetic, dimensiunea Lunii… Si atita apa in stare likida. Toate astea din praf si bolovani si ghiata din spatiu, care au venit in contact, s-au atras….? Un astrofizician a zis ca daca Luna nu era asa mare, viata pe pamint nu ar fi fost posibila. Luna are rol de a stabiliza miscarea axei pamintului, raspunzatoare de anotimpuri. Fara luna, aceasta axa s-ar fi miscat haotic.

Cu cit stii mai mult iti dai seama ca nu stii nimic si ca evolutionismul este imposibil. 

(Ce sa mai comentezi? La ce scoala a invatat asta fizica? Eu la Arte. Multumesc doamnei profesoare ca nu ne-a spus ca principiul skimburilor de energie inseamna ca apa curge in jos, cum i-a spus cineva omului astuia. Dupa aia te miri ca sunt profesorii platiti prost. Pai daca numai atat isi invata elevii, incat sa considere metafora un procedeu de studiu al fizicii.....)

#4: Lucrez intr-un institut francez de cercetare in microsisteme si imi este evident ca astfel de “evolutii” cum este bacteria flagellum sunt imposibile dpdv pur naturalist.

(Lasa-ma sa ghicesc. La institutul francez [sic] de cercetare  in microsisteme , ce lucrezi? Portar? Iarasi cer ajutor: microsistemul nu e ceva creat de om? Om care se lauda cu creatii nici macar atat de complexe ca o bacterie, dar mari cat casa? )

Si iata si reteta documentarul creationist: A se aduna "oameni de stiinta" dispusi sa infirme teoria evolutiei, adica un biolog si un chimist cu carente de educatie si trei "filosofi" (pastori si preoti) in aceeasi camera. Ce obtii? Un grup de oameni care declara ca Universul e prea complex ca sa fi evoluat pas cu pas, ca ei "se indoiesc" de veridicitatea teoriei, ca "nu se poate" sa nu existe un.......ati ghicit? Design Inteligent. Ignorand aberatiile celor care vorbesc, imaginile sunt grozave. Mecanismele sunt explicate pe intelesul tuturor (doar e un documentar pentru oameni cu 7 clase care cred in Mega-Mosi) si....mi-au reconfirmat parerea ca ei nu stiu despre ce vorbesc si Dumnezeu nu exista....asa te impinge un documentar evolutionist din scepticism moderat in ateism puternic.

P.S.: Citat: "conform evolutionistilor chiar si un organ complex cum e ochiul poate fi creat in pasi mici succesivi" Da! Ai vazut musca fara ochi? Nu.  Dar fara cristalin si iris? Auuuuuuuuuu............

P.P.S.:Intrebare de om prost: toti crestinii fundamentalisti au probleme grave de gramatica si intelegere a limbii Romane? Sau doar cei cu acces la internet?

P.P.P.S.: gasit pe undeva pe acelasi blog postare cu titlul:

"ATENŢIE, ÎNCEPE VACCINAREA ANTIPOLIO! Vaccinul contine VIRUS poliomielitic cultivat pe celule care provin DIN RINICHI DE MAIMUTE AFRICANE VERZI (maimutele de la care s-a raspandit SIDA?)"  Dar cum sa faca vaccinul? Din aghiasma si pana de coada de Sfant Duh? Si precizarea, luata din prospect: "conţine trei tipuri de virus poliomielitic inactivat, (slab....doar trei?)cultivat pe celule vero (celule care provin din rinichi de maimuţe africane verzi)".A....da. Elementar, dragul meu Watson.

"Cel mai grav însă e faptul că vaccinarea se face FĂRĂ A SE CERE ACORDUL părinţilor, care de multe ori află de vaccinare după ce aceasta a avut loc". Parintii care nu sunt ori beti, ori sub altar stiu programul vaccinarilor. Iar daca e vaccinare obligatorie, nu se cere acordul nimanui. Se face.Daca nu sunteti macar curiosi sa intrebati care e programul vaccinarilor si ce se obliga Sistemul National de Sanatate sa faca pentru voi moca, atunci poate ar trebui sa ii dati spre adoptie pe prunci si sa cresteti porumbei.. La mai mare!

Draga Mos Craciun,

Desi am fost o fetita doar 'aproape' cuminte anul acesta, te rog sa imi ierti nazbatiile. Mi-as dori, daca se poate, sa imi aduci o manastire de maici atee. Sau un cromozom Y. Dar daca e prea complicat ma multumesc si cu cativa prieteni care sa iasa cu mine pentru ca sunt o persoana deosebita si interesanta, nu o femeie deosebita si interesanta. Sau ia-mi creierul si da-mi tate.

 De ce trebie obligatoriu sa fie atat de complicat sa ies la o bere si sa am o discutie interesanta si relevanta cu 1 pana la 5 barbati (si niste fete) ? Dupa o saptamana de insingurare am avut pofa de oameni si am facut gestul de a-i chema eu in oras. O seara inceputa excelent, discutii interesante in contradictoriu... . Si ZBAM. Se directioneaza discutia catre relatii umane. Catre relatiile mele umane. Declar taboo. Daca vreau sa vorbesc despre baieti, ies cu fete. Taboo-ul nu imi este acceptat. 

Mintea mea putina intelelege pana la urma singurul lucru logic ce poate reiesi din forma discutiei, pe care nu am de gand sa o repet. Nu se iese cu mine in oras pentru ca sunt o companie placuta, ci pentru ca sunt o companie feminina placuta. Si pentru prima data in 27 de ani imi doresc sa fiu barbat.

P. S. :  De pe la vreo 3 jumate fredonez Nicu Alifantis. "Umbra". Nu ii pot suporta nici pe Alifantis, nici pe Paunescu. E 7.40. 

THE RULES OF FIGHT CLUB

#1: The first rule of Fight Club is, you don't talk about Fight Club.
#2: The second rule of Fight Club is, you DO NOT talk about Fight Club.
#3: If someone says stop, goes limp, taps out, the fight is over.
#4: Two guys to a fight.
#5: One fight at a time.
#6: No shirts, no shoes.
#7: Fights will go on as long as they have to.
#8: If it's your first night at the Fight Club, you have to fight.

Despre preoti.

Dupa ce o saptamana de zile am gasit tot imagini cu preoti tampiti, violenti, ignoranti, fundamentalisti si , in general, urland cat ii tineau bojocii, am avut placuta surpriza de a gasi acest interviu (via www.gandeste-rational.blogspot.com ) in care Richard Dawkins ii pune intrebari lui George Coyne.

Richard Dawkins este un cunoscut om de stiinta britanic, biolog, etolog si teoretician evolutionist care a scris in 1976 cartea "Gena egoista"(care e inca "pe noptiera").

George Coyne este nu doar un preot catolic, ci si astronom, sef al Observatorului Astronomic al Vaticanului pana in 2006, seful grupului de cercetare al acestui observator la Universitatea Tucson, licentiat in matematica si filosofie.

Avand in vedere personajele implicate, promite sa fie interesant, nu?

Recomand as intrati pe youtube sa le vedeti si pe celelalte, sau , pentru varianta intreaga si subtitrata, pe care nu am putut sa o pun pe site mergeti la http://video.google.com/videoplay?docid=6040910609337909557&hl=ro#

Ce ti-e draga, cu mitologiile astea....

Pe la 1220, un calugar islandez pe numele lui Snorri Sturluson a decis ca i-ar prii sa noteze pe undeva intre sfaturile lui pentru tinerii poeti de curte si povestile mitologiei nordice, care se pare ca faceau deliciul petrecerilor curtii regale crestinate.  Asa a obtinut el un text extraordinar, numit Edda Prozaica. Va ofer un fragment, in biata mea traducere defectuasa (v-am spus ca urasc Engleza veche si tendinta de a scrie cu arhaisme dupa arhaisme?).

"La inceput Dumnezeu a creat Cerul si Pamantul si pe toate care vietuiesc pe ele si la sfarsit fiinta umana, pe Adam si pe Eva, din care au descins neamurile. Si urmasii lor s-au inmultit si s-au imprastiat pe Pamant. Dar cu timpul rasele de oameni nu au mai fost asemeni, unii erau buni si credeau in ceea ce este drept, dar altii au cedat dorintelor omenesti si s-au indepartat de Dumnezeu si de legile lui. De aceea Dumnezeu a inecat pamanturile cu umflarea marilor si dintre toate vietuitoarele le-a salvat doar pe cele care erau in Arca lui Noe. Dupa diluviu opt oameni au ramas vii, au repopulat pamantul si rasele descind din ei. Si era iar ca inainte cand popoarele locuiau pamantul si multi oameni au inceput sa iubeasca lacomia, bogatia si onorurile umane, dar neglijau dragostea de Dumnezeu. Au ajuns atat de rau incat nu il mai numeau pe Dumnezeu si nimeni nu mai spunea fiilor lor despre minunile Lui. Si asa ei au pierdut numele lui Dumnezeu si peste tot largul Pamant nu se mai gasea om care sa stie de Creatorul sau. Dar Dumnezeu le-a dat in continuare darurile pamantului, bogatie si fericire, intru bucurarea lor in lume. Si de asemenea le-a crescut intelepciunea, ca sa stie ce e pamantesc si orice vor fi vazut in aer sau pe cer."

Am doar eu iluzia, sau Snorri vorbeste despre doua persoane diferite? Intai distruge omenirea cu un gest al mainii, pentru nesupunere,  iar apoi, pentru acelasi pacat le da de toate, dar mai ales intelepciune.....Ei bine, de aici incepe partea interesanta a povestii. Snorri descrie nasterea credintei, dupa ce s-a pus la adapost de criticii vremii cu aceasta introducere biblica:

"Un lucru de care s-au mirat si asupra caruia au chibzuit era acela ca Pamantul , animalele si pasarile se aseamana in anume privinte dar sunt diferite in ceea ce priveste viata. In asta le era natura asemanatoare: ca Pamantul era adunat in varfuri de munte, dar apa tot tasnea si nu trebuia sa sapi mai mult decat in vaile adanci si de asemenea la animale si pasari , aceeasi distanta este pana la sange ori la cap, ori la picioare. Alta calitate a Pamantului e ca in fiecare an iarba si florile cresc pe Pamant si in acelasi an tot ce creste se pierde si se ofileste si la fel la animale si la pasari blana si penele cresc si cad in fiecare an. [...] Bolovanii si pietrele le-au asemuit oaselor si dintilor fiintelor vii. Si au inteles ca Pamantul avea viata intr-un fel anume si ca aceasta viata era veche si puternica si ca ea hranea tot ce traieste si lua la sine tot ce moare. Si i-au dat un nume, si au numarat generatiile de la ea. Si au invatat de la cei batrani si multe sute de ani au numarat de cand Pamantul era, si Soarele si Stelele asemeni, dar cursul lor era inegal, unele cu curs mai lung ori mai scurt.

De la asemenea lucruri gandul s-a nascut in ei ca exista un Stapan al stelelor si cerului, care le hotaraste cursurile dupa voia sa si ca trebuie sa fie foarte puternic. [ In continuare se vorbeste o vreme despre acest stapan al cerului, pe care eu il identific macar partial cu Freyr] Asa ca nu doar pentru a le numi potrivit, dar si pentru a le pastra in memorie au dat nume tuturor lucrurilor din mintea lor[...]"

Asta a fost, partial, prima parte a Introducerii lui Snorri Strulson la Edda Prozaica.

Ce intelege bucatica asta neslefuita de om? Din prima parte inteleg ca vroia sa se "puna bine" cu seful, fie el cel direct, adica vre-un cap uracios de biserica, fie cu Divinul. Un pic mai tarziu foloseste un procedeu literar ingenios, pentru a evita comentariile: spune povestea unui om care, ajuns intr-o mare sala cu acoperisul placat cu scuturi de aur (Valhalla, dupa descriere) asculta povestea creatiei si panteonului nordic de la trei regi, denumiti generic Primul, Cel Inalt si Cel mai inalt. Deduc de aici ca am de-a face cu un om intelept, care a evitat sa fie ars pe un rug alimentat cu insusi manuscrisul sau: "Eu ce sa fac, asa a zis cutare ca a zis cutarescu, eu doar spun povestea cum am auzit-o". Si da-i si cauta Valhalla, sa acuzi zeii de erezie....

Povestea despre cum omul a inventat Zeii este insa cea care mi-a atras atentia. Nu pentru "dovezile" care acum par absurde, desi, pe atunci, erau niste observatii valide, ci pentru sugestia ca Dumnezeu a dat oamenilor minte pentru a cerceta si pentru a cunoaste.

Cum pot oare sa adun "Pariul lui Pascal", dictonul "Crede si nu cerceta" si altele asemene cu realitatea evidenta: ne-au fost date inteligenta si curiozitate. Fie ca le intelegeti ca dar divin sau ca rezultat al selectiei naturale, ele sunt si trebuie folosite. Cerceteaza. Intreaba. Aduna dovezi. Acum, daca vrei sa sti cum arata Pamantul sau de ce au stelele anume trasee e suficient sa il intrebi pe amicul Gogule sau pe dragalasa Wiki. Cerceteaza. Iar apoi, daca asa iti face placere, crede in unicorni roz invizibili, in batrani artagosi care sunt si fiul lor, si pasare, in zeite-elefant care mananca prunci sau in serpilieni masoni. DAR CERCETEAZA!

Antisocial

Dupa o cearta cu una din persoanele relevante din viata mea am intrat intr-o pasa de...izolare.  Ce inseamna asta? Jucat Jewel of Atlantis ( pentru ca intr-un acces de "detoxifiere" mi-am sters folderul "Games" din Windows). Uitat la filme, printre care "How to train your dragon" (de 3 ori) macar ca il mai vazusem si inainte (de alte 4 ori). Scris pagini de miorlaituri in jurnalul personal, improvizat dintr-o "carte" legata cu propriile manute in stil medieval, careia ii lipisem copertile gresite (negre in loc de verzi). Citit bloguri ateiste si sceptice, ras cu lacrimi de prostia umana, aproape busit in plans la ideea ca totusi, idiotii sunt majoritari.  Pictat bestii  heraldice albastre (stiati ca inorogul are trup de cal, picioare de antilopa, corn in frunte si coada si colti de leu?). Asa ca dupa inorogi, wiverni, grifoni si lei cu 2 cozi...si o supradoza de portocale...

Better now? Indeed.

Piatra aici de fata sta insa si cugeta... ce Papuc m-a pornit pe mine sa stau aproape o saptamana cuc in camera mea portocalie? Sa evit subiecte pot si live. Sa mint, chiar si pe mine, pot si live. Si atunci de unde starea asta de oboseala si sacaiala cand, fiinta frivola si superficiala, caut de fapt cu ardoare prezenta oamenilor? Singura pedepsita tot eu am fost...

Si-acum?

Imi trebuie o carte.

M-a trezit apocalipsa?

Nu am adormit. Zorile şi alarma de "deşteptare" m-au prins spunându-mi poezii să adorm.

Nu mi-a spus nimeni cât de elegantă poate fi o bestie acţionată hidraulic. Drumarii mi-au adus sub geam un amestec de tanc, dragon şi ciocănitoare. Trupul cu roţi uriaşe se sprijină pe 4 labe, gâtul lung se îndoaie ca ciocul să sfâşie terenul : "RATATATATA HR HR HR POC FST" Rana pământului (eu ce să fac dacă îmi place Rebreanu? ) se lărgeşte, în ciuda protestelor unui omuleţ trezit pesemne din somnul dulce al dimineţii. Ajung la mine fragmente de conversaţie: " Nu...RATATATATA...dimineaţa...HR HR...program...HR POC...doua zile FST RATATATATA supraveghetor HR HR HR POC FST VJJJJJ ". Cuminte, bestia îşi aşează ciocul pe pământ. A câştigat omuleţul? Nu. Îmblânzitorul coboară şi leagă mai strâns unul dintre cordoanele ce atârnă pe lungul gât. RATATATATA VJT PIU Un CAT micuţ stă pregătit să adune ceea ce scot din groapă furnicile albastre. Au blocat drumul. Măcar claxoane nu voi mai auzi în această dimineaţă.

RATATATATA VJT POC PIU HR HR POC

Ia-mi ochii.

Ia-mi ochii şi îngroapă-i sub pietrele fântânii Mimir, ale cărei ape adună întelepciunea veacurilor. Cu ce mă ajuta ei, dacă văd doar lucrurile, dar nu şi substanţa lor? Dacă văd cojile, dar nu şi miezul? Ia-mi ochii, dar lasă-mă să văd.
Atârna-ma de trunchiul copacului Yggdrasill, cu capul în jos, suspendată între a fi şi a nu fi, pentru nouă zile şi nouă nopţi, cu trupul strapuns de propria-mi neştiinţă, cu sângele bubuindu-mi în timpane, dar pune-mă sub Runa Înţelepciunii. Leagă-ma, ca sa fiu liberă.
Mă auzi, tu, cea pe care o numesc "Eu"?

Arde.

http://www.youtube.com/watch?v=pm_aut6RDAY
Mă înţelege cineva dacă spun că o melodie ori alta are flamă?

Astăzi se face vorbire despre demoni.

Nu cred în Rai, Iad, Marile Plaiuri ale Vânătorii, Valhala, Helhaimr ori alte tărâmuri de răsplată ori pedeapsă. Ca rezultat nu cred nici în îngeri, arhangheli, demoni ori draci. Sunt doar ţapi ispăşitori inventaţi ca să nu ne asumăm acţiunile noastre. Dar în dicţionarul comun pe care îl folosim eu şi V. există termenul Demon.

E frumooooooooooos. O şuviţă de păr negru/castaniu/bălai s-a răzvrătit împotriva ordinii frizurii şi alunecă neglijent pe frunte. Ochii sar mereu de la un zâmbet jucăuş la o lungă şi melancolică seriozitate. Vorbeşte prelung, mereu despre ceva interesant, ceva ce nu poţi vorbi aşa cu altcineva. Şi simţi că îţi este indispensabilă compania lui. Cunosc vreo cinci. Au capacitatea incredibilă de a pleca de-acasă cu doi lei în buzunar şi totuşi să nu le lipsească nimic. Cunosc pe toată lumea. Îţi sunt plăcuţi, deci le oferi orice îţi e în putinţă. Nu-i vorbă, eşti răsplătit. Rar o aşa companie, rar te simţi aşa pe lânga un om. Îi recunosc. Îi caut.
Ne avertizăm discret una pe alta: "E demon". Traducere? "Te va goli de resurse, te va folosi, distracţie plăcută, nu te ataşa." Caracterizarea invariabilă, din gura tuturor cunoştinţelor:" E băiat bun, frumos, deştept, şi aşa de frumos se poartă cu toată lumea... ." Da, e băiat bun. Rar găsesc un Demon umplut de răutate, iar atunci il cataloghez ca "Măgar", nu ca Demon.
Îl priveşti cum devine serios. Şti că urmează o cerere. Şti ca o vei împlini.

S-a servit gulaş şi Haggard.

În 13-15 august s-au întâmplat destule pentru 5-6-7 zile. Vineri, 13 august a fost şi ziua unui amic, a început şi festivalul de la Bistriţa, mi-am redescoperit problemele cu stomacul, am facut insolaţie, m-am reîntâlnit cu o flebeţe cu coama neagra, mi-am revazut prietenii din trupele medievale, am contaminat câteva fete cu dragostea-de-foc, am dansat cu foc, am cunoscut oameni interesanţi şi pe care intenţionez sa îi păstrez.
Sambata am suferit, am facut autostopul, am aşteptat în fata unui supermarket lânga frumosul cu coama neagra care cânta melodii pe care nu le suport, am cunoscut o vrăjitoare care purta şlapi, am mancat un iaurt, am vorbit despre istorie, naţionalism şi mitologie nordică într-o engleză aproximativă şi maghiarizată, am decis că mărgelele de sticlă albastră de Murano arată genial pe un războinic, am convins un om că lumea percepută e vibraţie şi că universul nu există făra receptor, am adormit la prima melodie Haggard, ghemotoc în faţa scenei, am dansat cu foc si am renunţat pe vecie la coama neagra. Am dormit 3 ore ca o piatră.
Duminica m-am relaxat. Am povestit. Am primit o poreclă nouă. Am câştigat o sticlă de vin. Am baut-o.
Ce înseamnă un festival? La mine se lasă cu poze tip "film cu vrăjitoare", bataturi, arsuri, vânătai şi câteva persoane interesante cu care să schimb o vorbă. Deci win, win, win. Chiar şi atunci când concertul Trooper suna a karaoke şi se nimereşte să am crampe.
Ce e interesant la aceste festivale este că mi se schimbă masca. Fata serioasă, cu un zâmbet un pic melancolic devine un demon care râde cu capul lăsat pe spate. Adio timiditate. Adio limite . Implicăm aici şi limitele fizice. Acasă aş fi stat în pat şi aş fi plâns pâna primeam ceva medicamente. Acolo mi-am pus ghiarele de foc şi m-am aruncat în scenă cu totă energia pe care o mai aveam în corp. Acasă m-aş fi ferit dezgustată de gesturile de "apreciere" ale bărbaţilor. Acolo am jucat rolul, am atras, am respins. Acasă m-aş fi uitat la un film. Singură. Acolo căutam permanent un om nou, o discuţie nouă, un subiect nou. Îmi place masca mea de festival.

Lista de posturi restante

1: Festivalul medieval din jurul concertului Haggard (sau Cum se adoarme in punctul culminant)
2: Relatii interumane (sau De ce nu cu toporul? )
3: Cum sa iti nenorocesti cunostintele de engleza
4:Arde
5:Alte relatii interumane (sau De ce neaparat cu toporul!)
6: Pietre

Micile ferestre.

sau: "De ce să cauţi prin cotloane când piatra e pe masă"

M-am trezit obosită. Îmi sună ceasul. Am promis că mă trezesc şi fac gimnastică. Am minţit. Opresct alarma. Întinsă în pat, mă simt deja vinovată. Lenevesc.

Telefonul. Vocea lui Vi. Aţipesc la loc. Telefonul. Aceeasi voce. Curând sunt pe centru, cu un frappe cu paie colorate în faţa ochilor. Vorbim. Despre ei. Despre Ei. Despre frumos. Despre frică.

"Salut." Clatite, papanaşi şi planuri. În engleză. Şi frappe. Sunt pe drum spre Muzeul Satului, cu haltă la Zoo.

De ce mergem la Zoo? Vrem să ştim despre animale? Putem afla de pe internet. Dar pe internet nu le putem chema să se uite la noi. Cuşti. Exponate. Nu ştiam că babuinii seamăna aşa de mult cu oamenii. De asemenea nu ştiam că le place să urineze de la 3m înălţime. Cats rock!

Podelele de lemn scaţâie sonor. Pocnesc. Troznesc. Tuşesc. Ferestrele sunt mici. Mici, din câte 4 ochiuri. Cei care au locuit în această casa au privit lumea prin crucea ferestrei, în fiecare zi. Au pândit mândrul sau mândra. Au urmărit botezuri şi înmormântări. Acum noi privim înăuntru. Laiţa. Straiele. Pledurile. Cuptiorul. Privim pe geam, un pic vinovaţi şi un pic entuziasmaţi. E un act de voieurism. De grindă e agăţat un leagăn pentru un prunc. Oare unde va fi acum? Oare e bătrân? Oare a murit? Mă strecor în fiecare cotlon în care mi se permite, parcă aş căuta ceva. Caut ceva. Pe cineva care să strige: "Calcaţi doar pe partea carosabilă a sufletului meu! Barbarilor!" Dar nimeni nu zice nimic. Simt nevoia să mă explic. Ştiinţific. Între timp mă uit înăuntru prin crucea ferestrei, în sensul invers. Scaunele vorbitoare nu sunt pereche. Nu e Feng Shui.

"Am zărit lumină pe pământ......"

"Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănatoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?"
M-a prins dimineaţa. Ca într-o poezie siropoasă, am un tei în faţa geamului. E fără soţ. E doar el. Doar el şi lumina difuză a dimineţii. "La luz usada deja polvo de mariposa entre los dedos." Nu. Asta se referă la seară. Dar tot aceeaşi consistenţă prăfoasă.
Poate o piatră să fie tei? Să legene prigorile dimineaţa? Să aibă rădăcini?
Poate un tei să fie piatră? Să fie şlefuit? (Da, poate să fie pietrificat şi numit generic "Agată".)
Dar poate o piatră să fie pasăre? Să îşi cânte trilul chiar şi când plouă? Mie dimineaţa nu îmi arde de cântat. Dimineaţa îmi arde să mă tolănesc şi să ma bucur de lumină. În linişte.

Ce face o piatră?

Stă?
Se rostogoleşte?
Se încălzeşte la soare?
O piatră este.
Devine munte, albie de râu, temelie de casă, operă de artă în muzeu, topor preistoric, armă, instrument de pedeapsă....sau bijuterie.
Îţi dai seama că a trecut timpul peste tine atunci când Gramatica Limbii Române s-a schimbat de 2 ori in timpul vieţii tale şi nu mai eşti sigur dacă se scrie "nici o" sau "nicio". Îţi dai seama că acelaşi timp a trecut un pic altfel decât credeai acum 10 ani atunci când colegii de liceu încep să îţi vorbească despre nunţi şi botezuri. Ale lor. Iar tu vrei să vorbeşti despre artă. Despre frumos. Despre minunile firii. Ca acum 5 ani.
Ce devine piatra asta? Piatra asta care sunt? Un munte? O casă? O piatră de moara?
Uneori sper ca piatra care sunt să îşi ia locul undeva în istorie. Ca operă de artă. Ca piesă preţioasă într-o colecţie de bijuterii. Iată-mă şi în seara asta, aşezată între sidefurile si pietrele mele preţioase, exersând confesiunea.