"Am zărit lumină pe pământ......"

"Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănatoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?"
M-a prins dimineaţa. Ca într-o poezie siropoasă, am un tei în faţa geamului. E fără soţ. E doar el. Doar el şi lumina difuză a dimineţii. "La luz usada deja polvo de mariposa entre los dedos." Nu. Asta se referă la seară. Dar tot aceeaşi consistenţă prăfoasă.
Poate o piatră să fie tei? Să legene prigorile dimineaţa? Să aibă rădăcini?
Poate un tei să fie piatră? Să fie şlefuit? (Da, poate să fie pietrificat şi numit generic "Agată".)
Dar poate o piatră să fie pasăre? Să îşi cânte trilul chiar şi când plouă? Mie dimineaţa nu îmi arde de cântat. Dimineaţa îmi arde să mă tolănesc şi să ma bucur de lumină. În linişte.