Ia-mi ochii şi îngroapă-i sub pietrele fântânii Mimir, ale cărei ape adună întelepciunea veacurilor. Cu ce mă ajuta ei, dacă văd doar lucrurile, dar nu şi substanţa lor? Dacă văd cojile, dar nu şi miezul? Ia-mi ochii, dar lasă-mă să văd.
Atârna-ma de trunchiul copacului Yggdrasill, cu capul în jos, suspendată între a fi şi a nu fi, pentru nouă zile şi nouă nopţi, cu trupul strapuns de propria-mi neştiinţă, cu sângele bubuindu-mi în timpane, dar pune-mă sub Runa Înţelepciunii. Leagă-ma, ca sa fiu liberă.
Mă auzi, tu, cea pe care o numesc "Eu"?
Atârna-ma de trunchiul copacului Yggdrasill, cu capul în jos, suspendată între a fi şi a nu fi, pentru nouă zile şi nouă nopţi, cu trupul strapuns de propria-mi neştiinţă, cu sângele bubuindu-mi în timpane, dar pune-mă sub Runa Înţelepciunii. Leagă-ma, ca sa fiu liberă.
Mă auzi, tu, cea pe care o numesc "Eu"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu