(I)moralitatea ateilor

Un "argument" prea des folosit pentru a combate ateismul este şi problema moralităţii. "Un om fără dumnezeu e un om periculos - mă refer strict la atei", a ţinut domnul deputat William Brânză să declare la TV. Mai nou, Daniel, conducătorul BOR, a oferit un comunicat oficial în care împarte românii în credincioşi şi răi.
O analiză mai îndetaliată a problemei moralităţii din punct de vedere teist comparativ cu cel ateist va arăta însă că, la fel ca şi în alte cazuri, religia a deturnat pur şi simplu ceea ce nu îi aparţine, ba chiar intră în contradicţie cu dogmele susţinute.
Morala poate fi definită ca "percepţie a comportamentului care diferenţiază intenţiile, deciziile şi acţiunile între cele bune (sau corecte) şi rele (sau greşite)".
Pentru un ateu, sau mai corect spus, pentru cineva care vede lumea prin prisma naturalism-materialismului, în care nu e loc pentru supranatural, lucrurile sunt destul de simple. Acţiunile "bune", ca interacţiuni între individ şi societate, sunt evident cele care au ca rezultat un beneficiul atât pentru individ, cât şi pentru societate, sau cel puţin nu aduc daune altora, iar cele rele sunt cele în care acţiunile individului aduc prejudicii altor membri ai societăţii.
O moralitate incipientă se poate observa cam la toate animalele care trăiesc în grup, şi nu numai. Pirahna sau furnicile trăiesc în grupuri care pot ataca şi ucide animale mult mai mari decât orice individ din grup, dar totuşi nu se atacă reciproc. Şerpii cu clopoţei nici măcar nu sunt animale gregare, dar totuşi când se luptă pentru femelă o fac folosind "dansuri" elaborate, în loc să-şi atace adversarul folosind veninul; deci sunt capabili să facă deosebirea între indivizii din propria specie şi o pradă oarecare, şi totodată au instinctul de a nu-şi ucide adversarii din aceeaşi specie.
La alte animale, cu creierul mai dezvoltat, cu capacităţi mult mai mari de procesare şi analiză, care funcţioneaza la un nivel mai avansat decât simplul instinct, această proto-moralitate evolueaza şi ea de la "nu ataca alţi indivizi din grupul tău" la forme mult mai evidente de altruism, ca ajutarea membrilor răniţi sau bătrâni, ajungând, la unele primate, chiar la exprimarea sentimentelor faţă de moartea unui prieten din ceată.
Este evident că moralitatea umană nu este altceva decât aceeaşi tendinţă de a contribui la binele întregului grup, "grefată" pe o capacitate de gândire mai ridicată decât în cazul altor specii, şi ajutată de o înţelegere mai bună a consecinţelor acţiunilor în viitor.
Iar una din marile dileme a fost şi este în continuare identificarea membrilor "grupului meu". Când recunoaşterea nu se face doar pe criterii generice, care să acopere toţi indivizii din specie, ci intră în joc şi alţi factori precum culoarea, sexul, naţionalitatea sau religia, atunci indivizilor care nu sunt recunoscuţi ca fiind parte din grup nu li se recunoaşte calitatea de aproape, faţă de care acţiunile negative să reverbereze ca fiind "rău"; toate tendinţele de domolire a agresivităţii rămân inactive, şi rezultatele pot fi de multe ori tragice pentru victimă ( aşa-numita tehnică Göring de manipulare ţinteşte exact acest punct slab al gândirii umane, delimitând un grup-ţintă şi redefinindu-l astfel încât nu doar să îl izoleze de grup, dar totodată să-l transforme în adversar al grupului majoritar, în acelaşi timp trezind şi instinctul de aparare, în locul celui moral ).
Pe măsură ce situaţia politică şi socială duce la o mărire tot mai mare a grupurilor, de la triburi la oraşe, de la regate la state şi apoi uniuni de state, tot mai mulţi indivizi, din ce în ce mai variaţi, sunt incluşi în categoria celor "apropiaţi" şi acceptaţi, iar moralitatea a evoluat enorm în ultimele 2-3000 ani: atunci, moralitatea, aplicată strict grupului propriu-zis, accepta şi chiar recomanda protecţia faţă de potenţialele pericole reprezentate de orice alt individ. Orice străin de grup putea fi alungat, jefuit sau omorât fără ca aceasta sa fie o încălcare a moralei, iar înfrângerea unui inamic însemna distrugerea totala a acestuia - arderea cetăţii, uciderea sau înrobirea tuturor membrilor grupului. În prezent, s-a ajuns la o situaţie de neimaginat în acea perioadă - reguli pentru purtarea războaielor sau interzicerea unor arme care pot vătăma noncombatanţii taberei adverse; soldaţii care torturează, violează sau jefuiesc într-un teritoriu cucerit pot fi pedepsiţi de chiar superiorii lor. Chiar dacă practic nu se întamplă aşa, simplul fapt ca există reguli care să interzică asemenea fapte arată că moralitatea s-a schimbat enorm.

Din punctul de vedere al unui teist, situaţia e cu totul alta. Un zeu a scris regulile moralităţii; cât timp oamenii cred în zeu îi urmeaza poruncile şi sunt buni şi morali, iar când n-o fac sunt răi, păcătoşi şi imorali. Punct.
Or, varianta aceasta este ciuruită de o multitudine de lipsuri.
Pentru început, deşi aceasta este doar un detaliu insignifiant pentru mulţi teişti, realitatea le contrazice complet povestea: de la statistici oficiale la banale evidenţe anecdotice indică acelaşi lucru: ateii comit mult mai rar infracţiuni, ajung mult mai rar în închisori, şi în cel mai rău caz sunt la egalitate cu teiştii în privinţa altor acte imorale.
Atunci când se discută de dumnezeu şi moralitate, dilema lui Eutifro ( "este ceea ce este bine moral cerut de dumnezeu pentru ca este bine moral, sau este bine pentru ca e cerut de dumnezeu ?" ) este, după mai bine de 2000 ani, o problemă încă spinoasă pentru teologi. Oricare ar fi răspunsul, implicaţiile dilemei pun fie dumnezeul, fie moralitatea, fie pe amândouă, într-o postură nouă, care contrazice direct celelalte pretenţii ale teologiei: dacă binele este cerut de dumnezeu pentru că e bine, atunci sursa moralităţii nu mai este dumnezeul, ci ceva superior lui, dumnezeul fiind supus acesteia, neavând de ales în această privinţă, şi fiind doar un mesager. Deci atributele divne de omnipotenţă, conducător suprem, şi sursă a moralităţii trebuie corectate - un pas dificil pentru teologi.
Pe de altă parte, dacă ceea ce este bine moral este aşa doar pentru ca dumnezeul o cere... asta transformă toată moralitatea "absolută" în nimic - un capriciu al zeului a decis ce este bine şi ce nu, şi un alt moft le poate inversa peste noapte. Varianta asta are cel puţin avantajul că explică cum poate zeul să comande sau să comită el însuşi crime şi totuşi să rămână şi el, şi ucigaşii în numele lui, "drepţi" şi "morali". Dar în cazul acesta, moralitatea nu mai e decât un set de reguli complet arbitrare, alese aproape la întâmplare, şi putând suferi oricând excepţii - chiar mai rău decât "relativismul moral" de care chiar teiştii îi acuză pe atei. În plus, daca zeul schimbă regulile după cum îi vine mai bine nu prea poate fi descris ca "onest" sau "corect".
"Sfânta" moralitate descrisă în biblie este moralitatea tribală, misogină, xenofobă a unui neam de nomazi aflaţi încă în epoca pietrei. "Aproapele" care trebuia iubit şi apreciat era doar barbatul din acelaşi neam şi, neapărat, venerând acelaşi zeu. Femeile erau respectate doar ca posesie a aproapelui. Primul lucru pe care l-a făcut Moise când a coborât cu tăbliţele pe care scria "să nu ucizi" a fost să ordone un măcel în care au murit 3000 insi, în numele dumnezeului. Capitole intregi din biblie vorbesc despre despre uciderea, inrobirea sau jefuirea altor triburi, despre cum să iţi marchezi sau să iţi baţi sclavii, fără ca undeva să se insinueze că vreuna din acţiuni ar fi imorală sau ar trezi mânia lui YHVH.
Astăzi orice creştin recunoaşte fără ezitare că principiile recomandate drept morale sunt de fapt greşite, şi de obicei le justifică ca "fiind legea veche, care a fost schimbată de cristos", deşi nicăieri în biblie cristosul nu susţine că ar dori să schimbe legea, şi nici nu există vreo listă care să indice exact care percepte morale din VT au fost abrogate sau modificate. Creştinul "simte" că uciderea cu pietre pentru adulter sau pentru victima unui viol, sau alte recomandări doar cu foarte puţin mai blânde nu sunt chiar compatibile cu morala. Oare de unde ? Exact în acelaşi mod în care ştie şi un ateu ce e moral şi ce nu. Din simţul moral natural, evoluat, dar aplicat de data aceasta în alt timp, în altă mentalitate, în altă lume decât cea a cruzilor nomazi, autorii manuscriselor "sfinte", şi cu o altă definiţie pentru membrii grupului.
Ironic e că acelaşi creştin, care ignoră fără probleme recomandările privind pedeapsa pentru copiii neascultători, sau în privinţa alimentaţiei, sau zecile de cazuri unde soluţia "morala" a bibliei este pedeapsa cu moartea, nu are nici o ezitare să invoce alte versete biblice care-i convin, din aceleaşi capitole, ca argument pentru a se opune homosexualităţii sau pentru a "dovedi" că biblia e necesară pentru a nu se ajunge la haos şi anarhie. "Cum ? dacă nu crezi în dumnezeu, ce te opreşte să omori ?" O asemenea exclamaţie venind din partea unui teist nu este deloc neobişnuită. Concluzia logică pare a fi că teistul nu are o morală proprie. El e drept şi moral doar de frica paznicului care îl supraveghează continuu. Domnule Branza, daca ateii vi se păreau "oameni periculoşi", cum aţi clasifica pe cineva care are nevoie de pază 24/7 ca să nu îl apuce amokul ?
De fapt, creştinul îsi foloseşte instinctul moral propriu pentru a stabili care reguli scrise sunt corecte şi care nu, doar ca nu realizează asta, şi face selecţie observaţională în legi, citând doar cele care încă sunt corecte, şi ignorând ceea ce e depăşit.
Cuiul final al variantei teiste constă în faptul că moralitatea NU înseamnă "ţi se zice ce ai voie şi ce n-ai voie, ce e bine şi ce e rău, şi tu trebuie să urmezi orbeşte poruncile primite!", ci să ÎNŢELEGI binele şi răul şi diferenţa dintre ele. Un set de legi, fie arbitrare, fie nu, absolute sau nu, înseamnă impunere, înseamnă orice dar nu înţelegerea şi alegerea benevolă a binelui în locul răului, de dragul binelui. A obliga pe cineva să facă ceva sub ameninţarea unei pedepse disproporţionat de mari, nu spune nimic despre moralitatea lui.

În ciuda pretenţiilor de exclusivitate a religiei asupra moralităţii, binele şi răul sunt incluse printre alte moşteniri primite de Homo Sapiens de la strămoşii animali. Singurul lucru pe care a reuşit religia sa îl facă a fost să pervertească şi să îngheţe în loc o moralitate în evoluţie, vreme de sute de ani, agăţându-se şi promovând o variantă primitivă şi depăşită.

Doar un gând...

YHVH este ireductibil de complex ?

Dacă nu, înseamnă că e foarte probabil să fi evoluat. Asta da ironie, entitatea necesară pentru a "demola" evoluţia să fie ea însăşi un rezultat al evoluţiei.
Dar dacă da, dacă este de o complexitate ireductibilă, atunci, aplicând exact principiile ID, rezultă ca YHVH necesită un creator.

Cu ocazia Sfintelor Sarbatori Pascale

Vă propun un mic joc:

Uneori ma rog si eu.....

Dear god, hope you get the letter and...
I pray you can make it better down here
I don't mean a big reduction in the price of beer
But all the people that you made in your image
See them starving in the street
'Cause they don't get enough to eat from god
I can't believe in you

Dear god, sorry to disturb you but...
I feel that I should be heard loud and clear
We all need a big reduction in amount of tears
And all the people that you made in your image
See them fighting in the street
'Cause they can't make opinions meet about god
I can't believe in you

Did you make disease and the diamond blue?
Did you make mankind after we made you?
And the devil too!

Dear god don't know if you noticed but...
Your name is on a lot of quotes in this book
And us crazy humans wrote it, you should take a look
And all the people that you made in your image
still believing that junk is true
Well I know it ain't, and so do you
Dear god
I can't believe in
I don't believe

I won't believe in heaven or hell
No saints, no sinners, no devil as well
No pearly gates, no thorny crown
You're always letting us humans down
The wars you bring, the babes you drown
Those lost at sea and never found
And it's the same the whole world 'round
The hurt I see helps to compound
That father, son and holy ghost
Is just somebody's unholy hoax
And if you're up there you'll perceive
That my heart's here upon my sleeve
If there's one thing I don't believe in

It's you
Dear god 

Maimuţele şi negarea realităţii.

"Bă, maimuţă e mă-ta!" strigă creaţionistul scărpinându-şi derriere-ul.

Energie şi credulitate.

Am fost orientată de Google (slăvit fie numele Său) către site-ul cercul prietenilor lui Bruno Groenings, unde, într-un albastru sclipitor, sunt informată:

Tămăduire pe calea spirituală prin învăţătura lui Bruno Groening dovedibilă din punct de vedere medical!

- Ceea ce o ştiau popoarele cu înaltă civilizaţie din antichitate

- De ceea ce s-au folosit medici renumiţi din epoca modernă (Paracelsus, Hahnemann şi alţii)

- ceea ce ştiinţa modernă a putut confirma în urma unor descoperi fundamentale

Există o putere superioară, care este baza a tot ceea ce trăieşte şi care poate da vindecare!

Bruno Groening a numit-o Heilstrom-ul divin sau puterea divină.

Asa. Noi citim:

Ipse dixit! (Fără semnul exclamării e inutil)

-Apel la vechime

-Apel la pseudo-autoritate. (Nu puteau bineînţeles alege decât un alchimist şi pe inventatorul homeopatiei.....)

Ipse dixit! (Fară caps şi fără semnul exclamării e inutil)

Dar cine e tipul?

Bruno Groening, născut în 1906 în Danzig şi refugiat după război în Germania de vest, era un muncitor simplu. El a trăit din prestarea difertelor munci, fiind dulgher, muncitor în fabrică şi în port, poştaş de telegrame şi electrician de curent slab.

Un adevărat Ghitză bun la toate, nu? Mai ştim noi un dulgher care făcea minuni. Pe ăla l-au bătut în cuie, pe Bruno doar l-au dat în judecată. Partea cu "electricianul de curent slab" e cea mai relevantă pentru articol, desigur. De ce?

Învăţătura lui Bruno Groening pleacă de la influenţa forţelor spirituale asupra oamenilor. Influenţa acestor forţe este mai mare, decât au crezut cei mai mulţi oameni.

Bruno Groening compară pe om cu o baterie. În viaţa de zi cu zi fiecare consumă energie. Însă energia de viaţă necesară nu mai este înregistrată în mod suficient.

Aşa. Forţă spirituală, energie, baterie...Suntem pe rol.

Pentru a înregistra curentul de vindecare, cel ce caută ajutor stă aşezat cu mâinile desfăcute. Braţele şi picioarele nu trebuie să fie încrucişate, pentru ca scurgerea curentului de vindecare să nu fie întreruptă.

(...)

Când curentul de vindecare se scurge prin corp, se loveşte de organe care sunt atacate de boală şi începe să-şi exercite acolo acţiunea sa curăţitoare. În acest timp pot apare dureri, care sunt un semn al curăţirii corpului. Deoarece boala în provenienţa ei nu este voită de Dumnezeu, va fi încet, încet îndepărtată.

Bun. Hai să luăm un termen pe care prostanul de rând nu îl pricepe. De exemplu "energie". (Ignorăm total că energia produsă de mitocondrii e obţinută oxidând subprodusele glucozei. Hrană, tăticule....) Apoi punem la un loc două cuvinte aproape aleatorii, unul din zona ştiinţei, unul din zona medicinei. Obţinem "curent de vindecare". (Ce voltaj are, vă rog frumos?)

Apoi dăm o explicaţie care să dea dureri de cap oricărui om care a priceput vreodată ce e curentul. Sau energia. Şi cu ocazia asta explicăm oamenilor că dacă nu se tratează e normal să îi doară. Apoi îi alegem pe cei cu sistem imunitar mai puternic sau care pur şi simplu au o baftă porcească şi le luăm o declaraţie. Periem afară referirile la tratamente alopate. Voila!

Ştirea despre vindecările lui minunate s-a răspândit în toată lumea. Din toate ţările veneau bolnavi, scrisori de rugăminţi şi oferte. Zeci de mii de căutători de ajutor se perindau spre locurile lui de activitate. Începea o revoluţie în medicină.

Asemănătoare cu revoluţia în medicină a lui Hahneman, oare?

Vindecările sunt înregistrate într-un număr mare după modelul anamnezei clinice. Grupul de specialitate medico-stiintific (MWF) în cadrul cercului de prieteni Bruno Groening, un for cuprinzând câteva mii de medici şi alte cadre sanitare care verifică relatările după conţinut şi - dacă este posibil -elaborează documentaţii cu comentarii medicale pe baza unor certificate medicale eliberate de medici independenţi.

Fiecare este liber să meargă pe lângă calea tămăduirii spirituale şi cea a tratamentelor medicale. Bruno Groening saluta la vremea lui o colaborare cu medicii- În cercul prietenilor lui Bruno Groening nu au loc conform pildei lui Bruno Groening nici consultaţii şi nici controale medicale sau tratamente.

Anamneză clinică - Totalitatea informatiilor pe care medicul le ia de la bolnav si insotitorii acestuia pentru a le utiliza in vederea stabilirii diagnosticului. Anamneza este prima etapa in cadrul examinarii clinice a bolnavului. (Prima, dragi medici, nu ultima, nu singura)

Adică avem noşte wacos de fitoterapeuţi şi homeopaţi care citesc relatările unor "martori" şi strigă în cor:" Minune!!"

Desigur, trebuie să se îndepărteze omul de sistemul medical corporatist alopat, Huooooo!

Avem bineînţeles şi o secţiune de Vindecări, care conţine un număr aproape impresionant de mărturii ale credincioşilor. (Şi, desigur, nici un studiu clinic) Şi aş vrea şi eu o listă cu medicii ăia, că pe nenea Matthias Kamp nu l-am găsit decât pe Facebook. Descopăr în altă secţiune componenţa grupului:

Pentru medici, naturopaţi şi alţi tămăduitori există grupul de specialitate medico-ştiinţific (MWF) şi comunităţile de medici.

Cât despre "documentaţiile medicale" de negăsit şi bazate pe relatările unor pacienţi imaginaţi sau plini de imaginaţie, permiteţi-mi să mă exprim muzical:

La la, la la very very muuuuuch....

Revenim:

După exemplul lui Bruno Groening în Cercul de prieteni nu se pun diagnosticuri, nu se fac terapii, nu se fac consultaţii şi nu se fac tratamente. De asemenea nu se prescriu şi nici nu sunt recomandate sau oferite medicamente. La fel de puţin sunt interzise vizitele medicale, luarea de medicamente, terapiile sau intervenţiile chirurgicale. După Groening, orice vindecare este un act milostiv al lui Dumenzeu. Ca urmare în Cercul de prieteni nu se promite vindecarea.

Asa, deci nu vă tratăm, nu vă interzicem vizitele la medic, medicamentele, dar dacă mergeţi, ori vă vindecaţi şi ne asumăm vindecarea, ori nu vă vindecaţi, şi asta înseamnă că nu aţi avut credinţă. Look into my eyes, there is no sickness! Şi vă lăsăm în mila Domnului. No guarantees. Nu promitem vindecarea. Doar interzicem tratamentul.

Măi, fiinţelor.....Râdem, glumim, dar există nişte limite. Nu ne jucăm cu sănătatea şi cu viaţa noastră şi a copiilor nostri. Dacă vă veţi uita la "mărturiile" de pe site veţi observa câteva migrene, ceva alergii, ceva gastrite, o remisie spontană. Câţi s-au vindecat fără să facă nimic? Câţi oare au murit aşteptând vindecarea? Acum 60 de ani se murea din te miri ce. Medicina a avansat, tratamentele s-au schimbat, speranţa de viaţă a crescut cu 10 ani, de la 68 la 78. 10 ani, in 60 de ani de dezvoltare şiinţifică. Iar până in 2050 ne aşteptăm să mai crescă cu 5 ani. Şi în vremea noastră, când trăim de 2 ori mai mult decât strămoşii noştri medievali, în vremea noastră, când avem acces la medici zi şi noapte, în vremea noastră, când marile boli se apropie de a fi înfrânte, în vremea noastră mergem la vraci care se laudă că folosesc metodele unor alchimişti din vechime. Vă recomand, ca de fiecare dată, să aruncaţi o privire aici.

Cum am fost gasita.

Google e o unealtă extraordinară. Atunci când nu îşi bate joc de tine ca un spiriduş malefic fumător de etnobotanice. Aşa că uneori spiriduşul Google direcţionează spre mine oameni care.....nu mă caută. Sau care ar fi fost mai fericiţi să nu mă găsească. Sau care sunt complet retarzi şi caută tâmpenii absolute. Câteva exemple de căutări dubioase:

homeopatia si cugetarile ei   Aualeu, muică. pe lângă faptul că are memorie, apa mai şi cugetă! Poi asta nu înseamnă că fac vreun litru jumate de crimă prin deglutiţie pe zi?

pisica reala cu degete opozabile Asta mi-a plăcut atât de mult încât m-am documentat şi am lipit şi un articol.

metoda calendarului pacat   No, cred că pe tanti am traumatizat-o. (Zic "tanti" pentru că dacă a căutat vreun tip chestia asta, apăi nu îşi merită Y-ul....) Ideea e că a nimerit peste unul dintre articolele despre avort şi contracepţie. Probabil apoi s-a dus să aprindă lumânări...

prietenii bruno groening romania sibiu    Nu credeam că avem grupul ăsta de descreieraţi şi în Sibiu....Veşti triste îmi aduce Google. Apropo, nu am scris în vecii vecilor amin despre ei.

efectele piatrei onix     Efectul de dorit al "patrei" onix este că, dacă e destul de mare şi destul de grea şi loveşte fix unde trebuie, poate îmbunătăţi gramatica purtătorului.....(Ironic, cartea mea de New Age bullshit spune că  "Tonifică inima, tratează afecţiuni neurologice".)

homeopatia ptr diarrea la pisici   Şi aşa a apucat o iubitoare de pisici să ne vadă sinucigându-ne.

eu sint poietul pietrei   Ieu nu.

ce zice urania despre japonia   Chiar, oare ce va zice Urania despre Japonia? This will be rich....

zei ai pietrei..    N-am. Serios. Piatra e atee.

daca iei ketonal frecvent dauneaza cu ceva organismului (Puts glasses on.) Intâi cauţi prospectul. Apoi îţi închipui că  nu iei un preparat homeopat ca să nu aibă nici efecte adverse, nici de vreun alt fel. Apoi găseşti un articol foarte interesant. Apoi iei dracului doza recomandată, că de aia mergi la doctor, nu ca să fi tu mai deştept.

cugetarile zeilor    Măcar ăştia nu sunt pietre.

canis lupus familiaris de vanzare    Ok, şi eu cer acetilcisteină şi acid acetilsalicilic la farmacie, dar fac asta de trol ce sunt, nu când caut ceva pe net......Daca viitoare încearcă C-Â-I-N-E.

antiteza cocos banana    No comment. Sunt în silenţio stampa, ca Becali.

inainte era mai usor sa ne aparam de tigri decat astazi de noi insine    Am imaginea unui băiat de 16 ani cu părul vopsit negru tras  peste faţă ca să îi acopere coşurile. Intr-un tricou în dungi. Lama e pe noptieră.

ce culoare au ochii lui zeus   A...Aurii. De unde ştiu? Tot de acolo de unde ştiu şi că Yahve e brunet. Şi creţ.

poze cu gandaci ce traiesc sub pietri,    Opţiunea "Imagini" din google e ceva nou în unele sate...

poze cu gandaci ce traiesc sub pietri cu12 picioare      Dar măcar aflu că există pietre cu 12 picioare. Pentru că insectele sunt hexapode. Bineînţeles, când fac sex au 12 picioare....Ioi, nebunaticule, căutai porno cu coleoptere.....

ce inseamna tanti  DEX-ul ar putea fi util. 

provocare avort cu mina de fix    Mă doare tâmpla stângă. Tare. Oare să iau Ketonal?

diaconul ionita apostolache de la mitropolia olteniei   Never heard of the guy.

jocuri de sarit peste pietri cu picioarele     Capra? Neagră?

poze cu figura lui diaconul ionita apostolache de la mitropolia olteniei    OK,Ok, o să scriu despre tip....gosh.....

decalogul rabdarii    Nu cu mine. Vreodată. Decalogul local mai plin de nerăbdare decât cel iudeu. 

traumeel pastile     Cum e oare să iei nişte pastile. să le cauţi pe net şi să dai de articolul ăsta?

ceas de fete cu pietri      Fete cu pietri. De preferinţă de la ţară. Fetele. Piertrile sunt bune şi de la oraşi. Din pavaj.

am glume morbide     Da, am.....

islam-o gluma      De exemplu asta.....

liviu gelea      Who is this guy? (Googles)A, ioi, ceau Liviu. Şi eu o urăsc pe vita de Turcaniţă! Vezi că te gugăleşte lumea.

blog parohie capela postelnicu     Toată lumea are blog. Asta nu intră la "lumeşti"?

expresii de simpatie ptr catei    Încă un utilizator nemulţumit. A fost trimisă aici. Sau aici? Sper că i-au plăcut pozele cu Ştefan.

No, iată ce face spiriduşul malefic pe etnobotanice. Dar are Google şi părţi bune:

(Ignoraţi reclama.)

Deci, kidz, google it!

O glumă morbidă.

Începând cu 1 Aprilie bannerul de pe blogul meu nu a mai fost valabil. Ca o glumă morbidă a autorităţilor, de la 1 Aprilie s-a început închiderea spitalelor despre care vorbeam în acest articol.

Dintre cele 435 de unităţi sanitare cu paturi din sistemul public de sănătate, 182 unităţi sunt propuse să rămână fără personalitate juridică şi să se reorganizeze în secţii exteriore ale altor spitale. 

Dintre cele 182 de spitale, un număr de 111 unităţi sanitare vor fi comasate, iar restul de 71 sunt unităţi care se vor reprofila în cămine pentru persoane vârstnice sau centre de permanenţă.

Rezultatul? Ia hai să frunzărim un pic Mediafax:

Un bebeluş de un an şi jumătate, „uitat” într-un spital desfiinţat. „Dacă îl atingi, băieţelul se infectează. Şi hainele îi fac rău”

 Înainte ca Ministerul Sănătăţii să hotărască să-l transforme în azil, spitalul a fost singura şansă de supravieţuire a 20 de copii care suferă de boli cumplite şi locul în care erau trataţi peste 120 de adulţi, povesteşte managerul Delia Asultanei.

Zece dintre copii au fost trimişi, zilele acestea, la casele lor sau la Direcţia de Protecţie a Copilului, urmând ca medicii de familie să se ocupe de acum de ei. Alţi trei au fost mutaţi ieri, iar şapte sunt încă în unitatea sanitară din Tutova, aşteptând să îşi găsească locul la un alt spital.

Gandul spune mai departe:

"În secţia de recuperare pediatrică avem un băieţel bolnav de epidermoliză buloasă, o afecţiune cumplită. Dacă l-ai atins, ca să-l închei la haină, nu ca să-l smuceşti, pe locul respectiv apare o bulă cu lichid care trebuie pansată imediat, că, dacă nu, se infectează. Şi cusăturile hainelor îi fac rau, trebuie să le îmbrace pe dos ", descrie Delia Asultanei, medic primar pediatru, soarta tristă a lui Raul, un băieţel de 1 an şi jumătate. Ca să trăiască, are nevoie de condiţii aseptice şi de personal medical care să îl panseze şi să îl trateze ori de câte ori pe pielea lui apare o bulă de lichid. "Ne-a ajutat mult o organizaţie umanitară americană, Global Volunteers, care ne-a dat pansamente şi unguente de sute de dolari", spune, pentru gândul, managerul spitalului.

Ca şi alţi copii rămaşi acolo, băiatul va fi mutat la spitalul de copii din Bârlad, care nu are însă secţie de bolnavi cronici şi care n-ar putea, cel puţin teoretic, să îl ţină internat mai mult de 10-12 zile. În disperare de cauză, directoarea susţine că va face tot ce-i stă în putere ca să-l trimită la tratament în America. "Băieţelul a mai avut un frate, care a murit de aceeaşi boală. Părinţii ne-au zis să îl îngrijim noi, pentru că nu îl pot îngriji acasă. Au mai îngrijit aşa unul şi a murit", spune Delia Asultanei. 

Un alt copil extrem de bolnav de la spitalul din Tutova este Cleopatra, o fetiţă de doi ani, născută cu hidrocefalie. "Au adus-o la noi ca să moară şi uite că a împlinit deja doi ani. Mănâncă, întoarce capul spre tine când o strigi şi îţi zâmbeşte. Nu ştiu cu ce face asta, pentru că nu are creier în cap, ci doar apă. Are circumferinţa capului de 75 de centimetri", explică managerul spitalului, adăugând că fata trebuie să stea pe o pernă specială. "Avem copii cu boli grave: malformaţii congenitale de cord, displazie pulmonară, dependentă de oxigeno-terapie. Cei de la Protecţia Copilului, unde au ajuns unii dintre ei, nu au personal medical specializat. Spitalul de Copii din Bârlad, unde se duc alţii, nu are secţie de boli cronice", adaugă directoarea. Cei 120 de adulţi internaţi în unitatea sanitară din Tutova au fost deja externaţi, la fel şi cei 60 de copii care sufereau de boli acute. "Le-am spus adulţilor că au două posibilităţi, să meargă acasă sau la un alt spital. Toţi au preferat să meargă acasă. Sunt oameni foarte săraci", continua directoarea.

 Ministerul Sănătăţii: Nu sunt probleme

Prof. dr. Geza Molnar, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, spune că tuturor pacienţilor din spitalele desfiinţate li se va găsi un loc în alte unităţi sanitare. "Luni a fost o teleconferinţă cu toate direcţiile de sănătate publică din ţară care au răspuns că nu există probleme. Niciun bolnav nu a fost abandonat, niciun bolnav nu a fost nerezolvat. Li s-a găsit un loc pe o rază de trei judeţe", spune Geza Molnar.

Cât tupeu pe acest secretar de stat să mintă cu neruşinarea tipica.... Oamenii au fost trimişi acasă, pentru că nu îşi permit să fie internaţi "pe rază de trei judeţe". Câtă lipsă de coloană vertebrală trebuie să ai pentru o asemenea declaraţie?

Un alt spital inchis a fost cel din Bălceşti, care a ajuns şi el în ziare

Un bărbat a murit în faţa unui spital închis la 1 aprilie de Ministerul Sănătăţii 

Şi parcă nu ar fi fost suficient, Bolnavii de cancer reclamă accesul blocat la tratamente injectabile în farmacii 

Desteapta-te, române! Trăim într-o ţară în care oamenii sunt trimişi să moară acasă ori mor în faţa spitalului desfiinţat pentru că unica ambulanţă e ocupată. Trăim într-o ţară unde nu se dau ajutoare de stat pentru copiii care sunt prea săraci ca să meargă la şcoală, unde guvernul refuză să ajute proprii cetăţeni refugiaţi din Japonia, unde economia e în cădre liberă. Şi există o categorie de oameni (împărţită în două curente la fel de nesimţite) care vociferează să se construiască biserici şi adăposturi pentru câini. Trezirea, dragi  rupţi de realitate! Trezirea! 

Later Edit: Se cer rapoarte.

  

Ia hai să ne lămurim poziţia.

Dintre toate acuzaţiile dubioase primite vreodată (că aş fi imorală dacă nu cred in zei, că sunt cinică, nepatriotică şi alte asemeni) cea mai drăguţă şi nevinovată am căpătat-o astăzi. Am fost acuzată (ţineţi-va de ceva să nu cădeţi) de Specism, care e în viziunea acuzatorului, un fel de....rasism. Şi cam la fel de raţional. Pentru că, dacă am evoluat acelaşi număr de ani si ne tragem cu toţii din LUCA (Last  Universal Comon Ancestor), apăi se cheamă că suntem egali, nu? Şi omul, şi câinele, şi râma, şi banana trebuie să aibă celeaşi drepturi, pentru că altfel vorbim de inechitate socială, echivalentă cu interzicerea intrării negrilor în mall.

Imi pare rău, dragi susţinători ai echităţii sociale: animalele nu sunt egale cu oamenii tot aşa cum oamenii nu sunt egali între ei. Iar animalele nu sunt egale nici între ele. Încercaţi să îi explicaţi unui leu că e politicaly correct să tolereze hiene pe teritoriul familiei sale şi să le permită să îi muşte puii. Explicaţi aceluiaşi leu că o impala e egală cu el. Veţi simţi instant cam cât de egali în forţă fizică sunteţi. Şi cam cât de egali în capacitatea de înţelegere a conceptelor. 

Suntem în acest moment vârful piramidei trofice şi am ajuns acolo datorită adaptării mari la mediu şi datorită adaptării mediului la noi prin forţe proprii. Iar ca vârf al piramidei trofice, refuzăm să ne lăsăm vânaţi de animale pe teritoriul nostru. Dacă un idiot e mâncat de crocodili într-o rezervaţie, e vina lui. Dacă un crocodil s-ar plimba prin cartier hăpăind oameni, întâi s-ar trage, apoi s-ar pune şi întrebări. Dacă intri pe teritoriul Canis Lupus cu un buchet de flori şi o batistă, te numeşti cină. Dar pe teritoriul Homo Sapiens numit generic "oraş" stropitul czu urină pe obiecte nu te împroprietăreşte. Nu este teritoriul de vânătoare al lui Canis Lupus Familiaris Vagabondus iar oamenii nu sunt resursele lor de hrană.

Acest "specism" de care m-a acuzat simpaticul meu comentator e motivul pentru care orice specie care există acum a rezistat îndelungul timpului: ne apărăm pe noi înşine, ne apărăm progeniturile, apropiaţii şi propria specie în primul rând, înainte de a ne gândi la alte specii. Şi când spun "noi", mă refer la faptul ca asta fac toate speciile din încrengătura  Chordata  şi nu numai. 

Simultan mă surprinde de fiecare dată cum de vajnicii apărători ai echităţii sociale care spun de exemplu despre câini ca "e şi ei oameni" nu se găsesc să apere drepturile gândacilor de bucătărie. Sau a şoarecilor, care sunt, la urma urmei, verişorii simpaticilor noştri prieteni din terariu. De ce oare?

Păi dacă tot m-aţi adus pe linia evoluţiei, trebuie cu regret să vă  informez că sunteţi  victimele .... evoluţiei. Aceeaşi evoluţie care ne-a jucat trucurile murdare care ne-au dus la religie ne-a direcţionat frumos pentru a apăra căţeluşii şi pisicuţele în timp ce fugim ca apucaţii de şerpi, păienjeni, peşti şi alte asemeni. Pentru a putea avea grijă de puii nostrii, care se nasc incomplet dezvoltaţi şi extrem de fragili s-a dezvoltat un mecanism care ne cere să avem grijă de orice e mic, pufos, cu ochii mari şi scânceşte. În special femeile cad pradă acestui instinct "matern" care a rezultat ulterior în selectarea anumitor caracteristici la animalele "de casă" ce se reunesc sub denumirea de neotenie. Adică menţinerea caracteristicilor juvenile la adulţi.

Desigur, când omul selecta Canis Lupus pentru a obţine Canis Familiaris selecţia a funcţionat şi pe principiul "Vaaaaaaaai, ce drăgălaş e, pe ăsta îl păstrăm!" lucru accelerat în ultimele sute de ani, de când câinele nu mai e "de apărare" , "de luptă", "de oi", ci mai degrabă copilul celor fara copii, partenerul celor fără partener şi jucăria celor "la modă".

Apărăm câinii, găştile de câini agresive. Pentru că "Toată lumea poate fi de acord că problema câinilor vagabonzi este vina oamenilor". Şi la comunism am ajuns tot din vina oamenilor. Şi ţin minte ca s-a făcut omletă şi s-au spart nişte ouă. Iar acele ouă erau familia noastră. Dar am acţionat. Pentru că Gică aruncă căţeii în stradă iar Gherghina le dă mâncare de la geamul blocului, ei nu sunt pedepsiţi. E pedepsit Stefan. (nu daţi clic dacă nu aveţi stomac puternic) Acum nu vrem să spargem ouă. Vrem să tăiem ceva ouă pentru că, bineînţeles, haitele de câini vor să ne violeze, nu să ne muşte.

Dacă tot sunt la subiect, ia hai să îmi fac odată şi pentru totdeauna limpede poziţia:

Am câine, am pisici, ţin la animale în general şi îi condamn pe cei care le ucid inutil sau le torturează. Sunt deacord că natura, câtă mai e ea, trebuie protejată. Că anume habitate şi specii trebuie salvate de la dispariţie. Dar niciodată nu voi pune un animal sau un milion de animale mai presus de viaţa unui om. 

Animalele nu au ce căuta libere pe teritoriul uman, iar oamenii care părăsesc animale ca să îşi târâie zilele în frig, năpădite de  pureci şi căpuşe, cu diverse boli, flămânzi şi loviţi sunt demni de pedeapsă. O dată pentru tortură, o dată pentru punerea în pericol a semenilor lor. Cei care adună câinii vagabonzi pe lângă blocuri "să apere" ar trebui şi ei sancţionaţi. Iar câinii ar trebui să dispară. Cu condiţia să se aplice legile deja existente iar câinii care umblă acum să fie adunaţi şi...fie adoptaţi de vocalii adoratori de haite, fie eutanasiaţi, lucrurile ar putea arăta normal. Pentru ambele specii.

Totuşi, dacă teritoriul uman ar fi năpădit de alte animale, mai puţin pufoase, gen şobolani sau şerpi, nu aţi mai vocifera nici unul, dragi victime ale propriei evoluţii.....