Improvizatorul

Nea Nae se trezi în întuneric. Undeva, nu foarte aproape, tanti Aşerah trântea oale şi bodogănea. "Dormi, dormire-ai dus! Gunoiul nu l-ai scos. Lumea n-ai creat-o. Amar de mine, ce bărbat mi-am luat!". Ridicat în capul oaselor, nea Nae îşi căuta păpucii. "Ce bine ar prinde să fie lumină..."
Şi se făcu lumină. În cadrul uşii larg deschise, Aşerah bodoganea în legea ei. "Vezi că iar s-a stricat bateria de la ghiuvetă, de mi se amestecă. Nu pot face nici rece, nici clocotită. Cheamă pe careva să repare!" "Repar eu...", oftă nea Nae. Trase cutia de scule din debara, opri apa de la robinetul principal şi se puse pe moşmondit prelung şi tacticos, cu banda de izolat, ciocanul şi un tub de silicon. Tot ca data trecută. Doar a ţinut câteva zile.....Nevastă-sa nu mai trântea oale. Plictisită, îşi pornise o telenovelă. Era clar că mocăitului îi va lua toată ziua.
Uf! În sfârşit, reuşise. Lumea asta părea să cadă pe el. Luni peticise instalaţia electrică şi pornise lumina, marti reparase bateria de la ghiuvetă, miercuri scosese apa din curte, că nu i se mai vedeau straturile, și a obținut pământ arabil. Azi era vorba că pune răsaduri. Aşa că a pus mâna şi le-a făcut el, de la zero, din hârtie creponată şi lipici. Pe unele a pus şi un pic de zahăr. Nu îi prea ieşiseră toate. Unele erau fragile rău, pe altele trebuia să pună lumină puternică, altele preferau umbra, iar unele nici nu puteau să trăiască singure, aşa că le-a agăţat de alte plante, ca să se hrănească din rădăcina lor. Răsuflă adânc aerul oxigenat dar se înecă. Raflessia proaspăt construită din papier mache puţea înfiorător. "A expirat lipiciul...".
Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață:
Nea Nae şi-ar fi dorit să fi fost mai puţin mândru şi să cheme o echipă de specialişti, dar încă nu existau specialiști, așa că nu avea de unde. Azi trebuia să pună obiectele de iluminat şi, după ce improvizaţii făcuse luni, parcă îi era un pic teamă să încarce sistemul cu două reflectoare şi o grămadă de beculeţe. Dar nu ar fi zis vreodată că nu se pricepe. Adică....frumoasa lui Aşerah l-a luat tocmai pentru că impresionase cu larga lui specializare, nu? I-a promis că îi pune lumea la picioare. Şi întârziase. După ce i-a cedat sistemul de două ori şi apoi a trebuit să îl refacă, pentru că a stins scânteile cu apă, nea Nae a reuşit în sfârşit să monteze luminătorii. Deja era seară. "Of, Aşerah, Aşerah, evreică mi-a trebuit mie...."
Dis de dimineață, cu reflectorul cel mare arzându-i creștetul capului, nea Nae se apucă de piscicultură. S-a apucat să lipească bucățele de sticlă colorată pe fâșii de metal și să le dea o formă mai mult sau mai puțin potrivită pentru a înota cu viteză. "Așa, astăzi populez apele și cerul. Poate dacă le fac peștilor ăstora aripi mai mari și le fac solzii mai ușori, hai să zicem din hârtie chinezească de orez, îmi și iese." Așerah îl privea de la geam cum împăturește diferite materiale, face "avionașe" și le lansează. "Ofof, bietul meu bărbat și-a pierdut în sfârșit mințile. Poate ar trebui să îi cer să facă rost de ceva mână de lucru, un grădinar, o bucătăreasă, și să ne luăm și noi duminica liber, să mergem la ștrand. O să îi spun mâine."