În credinţa creştină, dar şi în cea iudaică se credea că Moise e cel care a scris primele 5 cărţi ale Vechiului Testament, cărţi cunoscute ca Pentateuh sau Torra. Totuşi, în ultimele secole s-a propus o altă variantă. Ipoteza surselor multiple e acum acceptată de mai toţi teologii, fie ei creştini sau evrei., exceptând fundamentaliştii.
Totul a început în secolul 11 când Isaac ibn Yashush , medicul de curte evreu al unui conducător din Spania musulmană, a sugerat că lista regilor Edomiţi din Geneza 36 a fost adaugată de un necunoscut după moartea lui Moise.
In secolul 15 episcopul Tostatus sugerează că anumite pasaje au fost scrise de unul dintre profeţi, nu de către Moise.
In secolul 16 Andreas van Maes, învăţat Catolic Flamand, sugerează că un editor ar fi putut adăuga material adiţional la scrierile lui Moise.
In secolul 17 Thomas Hobbes , filozof englez care a pus bazele filozofiei politice occidentale, selecteaza o serie de pasaje care par să îl nege pe Moise ca autor.
In secolul 18 trei investigatori ( Henning Bernhard Witter, Jean Astruc si Johann Gottfried Eichhorn) ajung independent la concluzia ca dubletele din Torah au fost scrise de 2 autori diferiţi. Un dublet e o poveste descrisă de 2 ori, de exemplu:
Două povestiri ale Genezei;
Două relatări ale potopului;
Două povestiri ale relaţiei dintre Dumnezeu şi Abraham;
Două relatari ale numirii lui Isaac;
Două povestiri ale rebotezării lui Jacob;
Două versiuni ale celor zece porunci;
Două povestiri despre Moise lovind piatra de la Meribah.
Dubletele se contrazic în detalii..
În secolul 19 exegetii au identificat câteva triplete în Pentateuh. Asta indică existenta unui al treilea autor. Apoi au determinat ca Deuteronomul e scris într-un alt stil lingvistic decât celelalte. Pâna la urmă, la sfârşitul secolului 19 s-a ajuns la consensul ca 4 autori şi un editor au fost implicaţi.
In secolul 20 s-a făcut împărţirea versetelor pe autori şi s-a căutat identificarea acestora. In 1943 Papa Pius XII a eliberat bula Divino Afflante Spiritu în care cerea exegeţilor să studieze textele biblice.
Factorii care susţin ipoteza sunt:
- Anacronisme, ca cel al regilor Edomiti
- Pasajele duplicate şi triplicate
- Pasaje care îl descriu pe Dumnezeu în moduri diferite
- Povestea diluviului care pare a fi amestecul a doua poveşti diferite
Acesti factori au dus la concluzia că Pentateuhul e un document hibrid scris la multă vreme după moartea lui Moise.
Sursele Pentateuhului:
Numele lui Dumnezeu este YHVH. Zeul e antropomorfizat, e descris ca păşind alături de oameni si vorbind cu ei. (J) se concentrează pe umanitate şi se presupune că ar fi putut fi o femeie deoarece arată mai multa sensibilitate în ce priveşte femeile decât celelalte surse. Se presupune că a trăit în Regatul de Sud al lui Judah într-o perioadă a istoriei Israeliene când se urma o religie a naturii şi fertilitaţii. Textul a fost scris între 848 şi 722 îen.
Îl numeşte pe Dumnezeu Elohim şi e preocupat de problemele religioase şi de morală. (E) a trăit în Regatul de Nord al Israelului. A scris o istorie a israeliţilor din perspectiva regatului de nord şi o versiune a celor 10 porunci, cea din Exod 20. Se crede că a fost un preot din Shiloh. Textul a fost scris între 922 si 722 îen. In 722 este unit cu (J) în documentul (JE)
A trăit dupa (J) si (E) şi era familiar cu istoria mai recentă a Israelienilor. A scris aproape toată cartea Deuteronomului, Joshua, Judecatorii şi 1si 2 Împăraţi. Un al doilea scriitor a editat textul după distrugerea Ierusalimului de către babilonieni la 587 îen. El a adăugat 2 capitole la 2 Împăraţi şi a mai adăugat pasaje ici-colo care vorbesc despre schimbările survenite după atacul babilonian. (D) a trăit probabil în Ierusalim şi era preot. În 622 documentul a fost unit cu (JE)
S-a concentrat pe relaţia cu divinitatea. Discută viaţa preoţească, ritualurile, cronologiile, genealogiile, legile. Era probabil un preot ce se considera urmaş al lui Aaron. Zeul este văzut ca distant şi abstract şi de multe ori dur şi necruţător. (J) respinge ideile de îngeri, vise si animale vorbitoare ce apar în (J) şi (E) şi consideră că doar descendenţii lui Aaron pot fi preoţi. A scris înainte de 587 îen, înainte de distrugerea Ierusalimului.
Era un preot din semintia lui Aaraon şi a alipit scrierile (J), (E), (D) si (P) în ceea ce e acum cunoscut ca Pentateuhul.Friedmann suspectează că Ezra a fost redactorul.
Deuteronomul 34:
5. Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului;
6. Şi a fost îngropat în vale, în pământul Moabului, în faţa Bet-Peorului, dar nimeni nu ştie mormântul lui nici până în ziua de astăzi.
[...]
10. De atunci nu s-a mai ridicat în Israel prooroc asemenea lui Moise pe care Dumnezeu să-l fi cunoscut fată către faţă, nici să săvârşească toate semnele şi minunile cu care Domnul l-a trimis în pământul Egiptului asupra lui Faraon şi asupra tuturor dregătorilor lui şi asupra a tot pământul lui; nici să facă cu mână tare şi cu mari înfricoşări ceea ce a făcut Moise înaintea ochilor a tot Israelul.
Cine imi explică şi mie de ce într-o carte scrisa de cineva s-ar presupune că respectivul a scris despre propria lui moarte?
Referinţe:
R.E. Friedman, "Who Wrote the Bible?" Harper Collins, San Francisco, CA, (1997).
Ibid, Page 79
Ibid, Page 87-88
P.C. Craigie, "The Old Testament: Its Background, Growth & Content," Welch Publ. Co, Burlington ON Canada, Page 121.
Ken Collins, "The Torah in modern scholarship," at: http://www.kencollins.com/
The New Jerome Biblical Commentary.
McKenzies Dictionary of the Bible.
The Catholic Study Bible, 2nd edition, by Scott Hahn.
"Faith Facts", Catholics United for The Faith (CUF).
Office for Catechesis of the Catholic Archdiocese of Chicago, Chicago Catholic Scripture School.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu