marți, 18 martie 2014

Vremurile bune de-odinioară

„Trăim în timpuri decadente. Tinerii nu-i mai respectă pe părinţi.
Sunt obraznici şi repeziţi, frecventează bodegi, şi nu au autocontrol.”

„Nu mai văd nici o speranţă pentru viitor, dacă vom ajunge să depindem
de tinerii uşuratici de astăzi, pentru că, cu siguranţă, toţi sunt nesăbuiţi
dincolo de orice închipuire… Când eu eram tânăr, eram învăţaţi să fim
modeşti şi respectuoşi cu cei bătrâni, dar tinerii de azi
sunt lipsiţi de respect şi nu admit nici o restricţie.”

„Ce se întâmplă cu tinerii noştri ? Nu-i respectă pe cei mai în vârstă,
nu-i ascultă pe părinţi. Ignoră legile, şi aleargă pe străzi aprinşi de idei nebuneşti.
Moralitatea lor decade tot mai mult. Ce se va alege de ei ?”

„Lumea trece prin vremuri tulburi. Tinerii din ziua de azi nu se gândesc
decât la ei înşişi. Nu au respect pentru părinţi sau pentru cei bătrâni.
Nu acceptă nici o interdicţie, vorbesc de parcă ştiu totul,
şi iau înţelepciunea noastră drept nebunie.”

      De câte ori n-aţi auzit asemenea replici ? Un număr impresionant de oameni, mai bine zis majoritatea oamenilor, priveşte cu nostalgie spre „zilele bune de-odinioară”, şi-şi exprimă foarte limpede dezaprobarea faţă de decăderea şi prăbuşirea societăţii din ziua de astăzi.
      Ceea ce nu este foarte evident este că această impresie a decăderii tot mai tragice a societăţii nu este ceva modern. Primul citat din motto este o inscripţie dintr-un mormânt egiptean de acum circa 6000 ani, următoarele două citate, în ordine, aparţin lui Hesiod ( sec. 8 ien ) şi lui Plato ( sec. 4 ien ), iar ultimul citat îi este atribuit lui Petru Pustnicul, care a trăit în sec. XI-XII.
      Aparent lumea se duce de râpă de mii de ani… şi totuşi, fiecare dintre cei ce se plâng de această prăbuşire vorbeşte de parcă totul ar fi fost perfect până foarte recent, de parcă generaţia lui a fost ultima care a fost „cum trebuie”.
      Şi unde anume greşesc „tinerii de azi” ? Pe primul loc pare a fi lipsa de respect faţă de cei mai în vârstă. Dar respectul se câştigă, nu se acordă automat o dată cu avansarea în ani - deşi sunt convins că asta nu le convine… tocmai celor care nu reuşesc a-şi câştiga altfel respectul pe care-l doresc. Ce anume ar trebui respectat la ceea ce par a fi nişte bătrâni depăşiţi de prezent, care se luptă să menţină sau chiar să tragă înapoi societatea la nivelul lor tocmai pentru că nu sunt în stare să se adapteze la schimbare ? Aroganţa cu care au calificat o întreagă generaţie drept „nesăbuită” şi „decăzută” ? Mai mult, nu desconsideră o generaţie oarecare, ci exact generaţia pe care au crescut-o chiar ei ! Şi, după cum vom vedea, aprecierile lor nu au fost doar arogante, ci complet opuse realităţii.
      Un alt reproş adus tinerilor este că nu mai respectă tradiţiile. Chiar aşa să fie ? Atunci, foarte bine fac ! Tradiţiile reprezintă obiceiuri din vechime, care ar trebui apreciate pentru că… sunt vechi ? doar atât ? Nu ar trebui analizate dacă mai au vreun sens în ziua de azi ? Dacă da, atunci vor fi oricum menţinute. Iar dacă nu, atunci pot să-şi ia locul în manualele de istorie, nu trebuie păstrate de dragul de-a le păstra. Nu tot ceea ce se practica în societatea de acum 200 ani este bun, util sau moral în societatea de astăzi. A pretinde respectarea orbească a unor tradiţii fără înţeles sau chiar negative astăzi doar pentru că erau practicate de strămoşi nu este decât un banal argument din vechime, în care se presupune că tot ceea ce se făcea în trecut este neapărat pozitiv. Societatea s-a schimbat enorm, şi multe din tradiţii sunt pur şi simplu incompatibile cu prezentul. Ce sens ar mai putea păstra pentru locuitorii de la oraş sărbătorirea Zilei Recoltei ? Acestă acuzaţie pare a fi dorinţa celor bătrâni de-a păstra punctele de reper familiare lor cu orice preţ, chiar dacă asta implică o stagnare a întregii societăţi. De altfel, dacă s-ar respecta cu stricteţe toate obiceiurile strămoşeşti, bărbaţii încă şi-ar cumpăra soţii… şi sclavi !
      Circulă pe net o memă aparent creată de un nostalgic, care enumeră jocuri practicate prin anii '80-'90, şi deplânge bieţii copii din ziua de azi, care nu mai ştiu să se joace. În primul rând, îl deplâng pe cel ce a creat mema, şi pe cei ce o distribuie mai departe cu melancolie: ei nu vor şti niciodată sentimentul pe care-l are un copil ( nu un om matur ) atunci când „bietul copil” îşi joacă jocurile de azi pe un PC, rezolvând puzzle-uri sau rulând un simulator de maşină sau de avion, având acces facil la ceea ce ei nici nu au visat că ar fi posibil. Ei nu înţeleg că lumea s-a schimbat, că interacţiunea cu computerul de la vârste cât mai fragede e esenţială pentru ca viitorul adult să poată face faţă în ziua de mâine.
      În al doilea rând, nostalgicul nostru ignoră cu seninătate sentimentele similare pe care le aveau cei mai în vârstă faţă de generaţia lui: „vai, copiii de azi ! au maşinuţe, biciclete, filme la TV ! vai ! pe vremea mea, ne făceam singuri păpuşi din cârpe, pistoale din soc, mergeam la gârlă să ne scăldăm, vai, câte mai făceam ! oh, săracii de ei, nu ştiu ei ce bine ne simţeam noi !”. Şi compătimirea aceasta probabil persistă şi poate fi urmărită în trecut de la o generaţie la alta, până la origini.
      Recent, am avut ocazia să aud o colegă explicând că „ea i-a luat laptop fiicei ei abia când a intrat la facultate ! ce, ea n-a avut toate astea, mobil, calculator, internet ! ce-i cu copiii ăştia ??!
      Nu m-am putut abţine să nu-i atrag atenţia că ea s-a născut cu un televizor şi telefon în casă, şi că probabil şi părinţii ei au gândit cam acelaşi lucru despre ea. Şi că, la rândul lor, bunicii ei au spus cam aceleaşi lucruri faţă de „răsfăţaţii” ei părinţi, care, ce chestie, mergeau la cinema în loc să meargă la şezători sau la hore în mijlocul satului, „ca pe vremuri !”. Că asta este consecinţa directă a progresului, şi că nu poate să crească astăzi un copil în mod identic cu modul în care a crescut ea, pentru că societatea s-a schimbat de atunci, şi toate eforturile ei de-a ignora asta se vor reflecta negativ asupra copiilor.
      Alt reproş este legat de aroganţa tinerilor care „se poartă de parcă le-ar şti pe toate”, şi aici e uşor de văzut că aroganţa aparţine într-o măsură chiar mai mare acuzatorilor. Am văzut deja că nu, ei nu ( mai ) ştiu mai bine decât tinerii, tocmai pentru că sunt prea ancoraţi de trecut, prezentul le întrece puterea de adaptare, şi, mai important, interesul lor primar pare a fi să forţeze noua generaţie să le asigure lor confortul prin „îngheţarea” societăţii.

      Decăderea moralităţii este o altă imputare adusă noii generaţii de către cea veche. Iar aici subiectul trebuie discutat mai pe larg, de la începutul istoriei, pentru că dacă analizăm datele obiective, se constată un trend opus. Speranţa de viaţă, bunăstarea, progresul tehnologic sunt în continuă creştere. Surprinzător, criminalitatea este în scădere. Ah, da, imaginea uzuală este alta, dar acum e vorba de informaţiile obiective, nu de impresii formate datorită mass-mediei mereu dornice de senzaţional: ziarele şi televiziunile se străduie să prezinte caz după caz după caz de crime, cu cât mai brutale cu-atât mai bine. Dar ajunge să comparăm statistici realizate pe populaţiile de acum câteva mii sau sute de ani, pentru a vedea care este tendinţa generală reală.
      Bazându-se pe proporţia de răni letale identificate pe scheletele din perioada tribală, de acum câteva mii de ani, arheologii au estimat că aproximativ 15% din populaţie a avut parte de o moarte brutală.
      De asemenea, cei care nu mureau decapitaţi, ciuruiţi de săgeţi sau cu capetele sfărâmate de securile sau spadele inamice aveau parte de o viaţă extrem de grea, murind de diverse boli, de infecţii, datorită foametei, sau din nenumărate alte cauze; proporţia de copii morţi la naştere era înspăimântătoare; astfel, în această perioadă, speranţa de viaţă nu depăşea 20-25 ani, ajungând la 28-30 în situaţiile cele mai favorabile, de pildă în „Pax Romana”, „pacea romană” de care s-a bucurat Europa în perioada în care Imperiul Roman controla cea mai mare parte a continentului, şi războaiele dintre diversele regiuni până atunci independente şi adversare s-au redus.
      Cifrele devin mai blânde în perioada Evului Mediu, deşi viaţa a rămas în continuare extrem de brutală comparativ cu standardele din prezent. Tortura, mutilarea şi execuţia publică oficială, prin decapitare, sfârtecare, tragere pe roată sau ardere pe rug, totul autorizat şi realizat de autorităţi, este ceva de neimaginat astăzi, dar era o procedură standard în Evul Mediu. Duelurile erau la ordinea zilei. Tâlharii şi haiducii transformau orice călătorie între două oraşe într-o ruletă rusească. Pe baza înregistrărilor cauzelor de deces din actele din această perioadă, se estimează rata omuciderilor era în jurul valorii de aproximativ 35 la 100.000 locuitori.
      Războaiele erau frecvente: principalele puteri europene erau într-un război aproape permanent, cu alianţe create şi desfăcute, cu veşnice raiduri ale soldaţilor unui imperiu atacând graniţele celuilalt, totul pe fondul invaziilor diverselor triburi migratoare în căutare de pradă. Speranţa de viaţă se menţine în jurul valorii de 30 ani.
      În afara violenţei umane, foametea şi epidemiile făceau la rândul lor ravagii: ciuma, holera şi tifosul au secerat milioane de victime. Opere din această perioadă, fie ele piese de teatru, autobiografii sau chiar basme, repetă acelaşi laitmotiv: mortalitatea infantilă depăşea orice imaginaţie: se estimează că în anul 1600, două treimi din copii mureau înainte de a ajunge la vârsta de 4 ani; multe din basmele scrise în aceste vremuri includ ca premiză moartea mamei la naşterea unui copil, pentru că asta era situaţia până spre secolul XIX.
      Abia în epoca modernă, de după 1800, asistăm la începutul unei perioade mult mai paşnice decât a existat vreodată în istorie. O dată cu avansul medicinei şi al agriculturii, bolile şi foametea au început să aibă un impact mult mai redus. Războaiele s-au redus ca număr şi totodată ca număr de victime. Al doilea război mondial a implicat moartea câtorva zeci de milioane de oameni; Blitzkrieg-ul nazist s-a împrăştiat în întreaga Europă, şi expansiunea forţelor naziste a însemnat uciderea a nenumăraţi civili din teritoriile ocupate. Dar chiar şi aici, în cea mai sângeroasă încleştare din secolul XX, se poate remarca un evident progres al moralităţii. Ajunge să facem o comparaţie cu alte războaie purtate în trecut, când cucerirea unei aşezări inamice implica automat executarea locuitorilor, violarea şi înrobirea sau uciderea femeilor, urmată de jefuirea şi nimicirea întregii aşezări, eventual alături de înrobirea copiilor. Ideea de a executa doar câţiva săteni dintr-o localitate cucerită ar fi fost străină pentru un război din secolul XI.
      De altfel, numeroşi istorici au calculat că, dacă Al Doilea Război Mondial ar fi fost purtat „ca pe vremuri”, după „regulile” din secolele anterioare, numărul de victime ar fi fost de aproximativ zece ori mai mare !
      Numărul imens de victime a fost datorat în primul rând numărului imens de soldaţi implicaţi, dar proporţia victimelor la numărul de combatanţi a fost foarte scăzută comparativ cu alte războaie, atât datorită îmbunătăţirii sistemului medical, dar şi datorită introducerii legilor războiului, legi care să limiteze şi să protejeze civilii, non-combatanţii, prizonierii sau personalul medical. Chiar dacă aceste legi au fost încălcate în lupte, simpla lor existenţă a reprezentat un alt mare avans faţă de trecut. O societate care încriminează furtul, de pildă, este mult mai avansată moral decât una care nu o face. Legile respective nu vor opri furtul, dar este mai important că acţiunea este catalogată drept greşită.
      În prezent, speranţa de viaţă a crescut de mai mult de două ori comparativ cu Evul Mediu, fiind de ~67 ani (faţă de ~30 ani). în mare parte şi din cauza reducerii mortalităţii infantile în urma îmbunătăţirii igienei şi a dezvoltării medicinei, ambele mult superioare faţă de perioada anterioară.
      În ţările civilizate, rata violenţei a atins o valoare extrem mică comparativ cu trecutul, media pentru secolul 20 oscilând în jurul valorii de 2 omucideri la 100.000 locuitori.
      „Ah, dar astăzi sunt mult mai multe cazuri de cancer şi de boli de inimă !”, ar putea spune cineva. Şi ar avea dreptate… dar asta nu înseamnă decât că, fără să-şi dea seama, recunoaşte că a avut loc o schimbare în bine. Fiecare om care se naşte trebuie să moară, asta e evident, şi fiecare deces trebuie să aibă o cauză. Dacă există o sută de cauze diferite, fiecare acţionând în voie, este mult mai probabil ca cineva să moară mai devreme datorită uneia din zeci de potenţiale cauze. Dar dacă aproape toate pericolele dispar, atunci cele câteva cauze rămase vor provoca majoritatea deceselor. Da, astăzi mor mai mulţi oameni de cancer tocmai pentru că nu mai mor de o sută de alte cauze înainte de-a face cancerul respectiv !
      Cei ce mor astăzi de cancer (de regulă, la vârste înaintate, 40 de ani sau mai mult ) au ajuns la 40 ani sau mai mult tocmai pentru că nu au murit când s-au născut datorită unei infecţii cu streptococ, nici la 3 ani de tetanos pentru că s-au julit la picior, nici la 5 ani datorită foametei, nici la 10 ani de variolă, nici la 14 ani de mâna unor bandiţi, nici la 16 ani datorită unei naşteri dificile ( la 15-16 ani, o „femeie” era deja mamă; Julieta din opera lui Shakespeare e descrisă ca având 13 ani !), nici la 19 ani din cauza carenţelor alimentare, nici la 22 de ani de tuberculoză, nici la 25 de tifos, nici la… şi lista poate continua.
      Instituţia sclaviei, care a însoţit specia umană de la începutul istoriei, a fost respinsă şi desfiinţată de pe aproape întreg mapamondul tot prin secolul XVIII. Fără îndoială, există sclavi şi în ziua de astăzi, dar, din nou, este o diferenţă majoră între un număr mic de sclavi abuzaţi în câteva ţări înapoiate, şi sclavia recunoscută oficial, practicată deschis şi chiar încurajată de majoritatea statelor.
      Recunoaşterea egalităţii sexelor a fost tot un succes al secolelor XIX-XX. Înainte de acest moment, de-a lungul întregii istorii, femeia a fost dependentă total, din toate punctele de vedere, de proprietar - tatăl, apoi soţul ei. Asta în sine a reprezentat o formă de sclavie, în care jumătate din populaţie era discriminată de la naştere până la moarte.
      Toleranţa faţă de alte orientări sexuale sau faţă de alte religii sunt, la rândul lor, apariţii foarte noi în istorie. Până nu demult, legea cerea uciderea sau în cel mai fericit caz întemniţarea homosexualilor şi a ateilor; iar istoria e construită într-o proporţie mult prea mare de cruciade şi de nesfârşite lupte dintre diferitele denominaţii religioase care au însângerat atât Europa, cât şi restul lumii, vreme de sute de ani..
      Peisajul istoriei devine mult mai sumbru când este analizat în mod realist, şi nu prin evocările unor visători care evocă o imagine a „vremurilor bune de-odinioară” idealizată, în care oamenii trăiau natural, aproape de pământ, şi duceau un trai simplu şi cinstit, nu ca acum, când viaţa a devenit prea complicată, artificială şi dependentă de tehnologie. În realitate, oamenii trăiau puţin şi duceau o viaţă extraordinar de dificilă; marea majoritate a populaţiei nu ştia să scrie sau să citească; bolile şi mortalitatea infantilă depăşeau imaginaţia; complexitatea tehnologiei a însemnat eliberarea majorităţii populaţiei de o eternă luptă cu clima, cu slujbaşii propriului conducător trimişi să acapareze zeciuieli şi biruri, cu ghinionul şi cu invadatorii, pentru a nu muri de foame. Literalmente.
      Iar cei ce deplâng „decăderea” de astăzi o fac exploatând toate beneficiile aduse de progresul şi ştiinţa pe care le blamează, de la hrana de zi cu zi la comunicaţii şi mijloace de transport moderne, de la sănătatea asigurată de medicina modernă la drepturile şi libertăţile care au venit o dată cu avansul întregii societăţi.

      Plato, Petre Pustnicul, dar şi nostalgicii care au impresia că „pe vremea lor” totul era mai grozav, şi că acum moralitatea societăţii s-a dus naibii, fac pur şi simplu selecţie observaţională printre amintiri.
      Pentru un copil de 10 ani, ştirile şi ziarele care mustesc de tragedii sunt complet irelevante; din perspectiva lui, crima există doar la televizor, programul de desene animate este mai atractiv decât ştirile, iar adulţii evită subiectele brutale când sunt copii în jur. Mai târziu, când începe să acorde atenţie ştirilor, va trece în extrema cealaltă, şi va avea impresia că în ultima vreme sunt tot mai multe relatări despre violenţă. Este doar o impresie: crime şi războaie s-au produs dintotdeauna, doar că atunci când aţi fost foarte mici n-aţi fost atenţi la ele !
      Şi acelaşi lucru e valabil şi pentru sexualitate: situaţia este şi acum cam aceeaşi ca atunci când eraţi copil. Doar că ceea ce pentru un copil de câţiva ani este doar o persoană pur şi simplu, luată ca atare, va fi interpretată diferit de un adult, care va judeca vestimentaţia, gesturile şi vorbirea, şi va declara ferm: „vai, ce e cu fetele astea ! uite cum se-mbracă ! pe vremea mea nu se pomenea aşa ceva ! of, cum a decăzut moralitatea !
      Astăzi trăim în perioada cea mai paşnică şi mai favorabilă din întreaga istorie. E necesar să ne informăm obiectiv despre trecutul istoric şi trecutul nostru personal, pentru a înţelege toate dezavantajele care au existat şi pentru a şti cum să facem următorul pas înainte, în loc să deplângem şi să regretăm o imagine distorsionată a unui trecut idealizat.

26 de comentarii:

  1. "Speranţa de viaţă, bunăstarea, progresul tehnologic sunt în continuă creştere."
    De fapt fluctueaza.

    "Războaiele erau frecvente"
    Da, dar mult mai reduse ca numar de combatanti. De la al doilea razboi punic, urmatorul razboi cu un milion de combatanti a fost in secolul XVI.

    "în cea mai sângeroasă încleştare din secolul XX, se poate remarca un evident progres al moralităţii."
    Nu. De exemplu, codul de razboi al lui Salladin era legendar prin disciplina si mila oferita adversarilor, incat pana si calugarii si cronicarii europeni care ii urau pe musulmani, il considerau un "pagan nobil".

    "Instituţia sclaviei, care a însoţit specia umană de la începutul istoriei, a fost respinsă şi desfiinţată de pe aproape întreg mapamondul tot prin secolul XVIII."
    Existau oameni care erau anti-sclavie in Grecia Antica, iar sclavia asa cum o intelegem noi a aparut datorita expansiunii economice a Europei, nu?
    Pe de alta parte, au existat multe culturi in care nu era sclavie deloc.

    "Recunoaşterea egalităţii sexelor a fost tot un succes al secolelor XIX-XX.
    Înainte de acest moment, de-a lungul întregii istorii, femeia a fost dependentă total, din toate punctele de vedere, de proprietar - tatăl, apoi soţul ei."
    Aiurea, din nou a fluctuat. Nu au existat si hangite, adica femei independente economic? In Imperiul Roman, de altfel foarte misogin, unele femei faceau comert international si aveau mici imperii economice. Au existat capitane de vase de pirati temute si faimoase.
    Iar in secolul V I.Hr.(!), femeile din Imperiul Achaeminid beneficiau de drepturi si egalitate de facto la care feministele din Vest inca viseaza(stiu, ciudat ca Orientul Mijlociu sa fie un model pentru drepturile femeilor. Istoria nu e lipsita de ironii).

    "Toleranţa faţă de alte orientări sexuale sau faţă de alte religii sunt, la rândul lor, apariţii foarte noi în istorie."
    Spunele asta persanilor sau mongolilor.
    Iar in privinta sexualitatii, amerindienii.

    Faza cu "vremurile bune" e o prostie, dar hai sa nu cadem in extrema cealalta, si sa credem ca suntem cei mai tari din istorie, si ca pana la noi toata umanitatea a fost formata doar din barbari nespalati si violenti care mancau de pe jos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. As vrea sa mai adaug aztecii(educatie obligatorie si gratuita pentru toti copii), inca o data mongolii la capitolul feminism(da, cotropeau si violau popoare straine, dar acasa,femeile lor aveau multe drepturi(divort, sa detina proprietate, chiar sa se alature armatei. Mama lui Genghis Khan era consiliera lui, iar nevestele l-au ajutat sa isi aleaga sucesorul).
      Si akkadieni aveau un imperiu multicultural pe bune(din nou, in Orientul Mijlocul).

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    3. "De fapt fluctueaza."
      Aşa este, însă media e în creştere... E simplu, compară speranţa de viaţă de acum câteva sute de ani cu ce e astăzi şi mai ales cu ce ar putea fi astăzi, dacă nu s-ar pune de-amboulea în contră tot felul de curente.

      "mai reduse ca numar de combatanti."
      Fă raportul procentual, poate prinzi ideea!

      "codul de razboi al lui Salladin"
      Interesant, nu ştiam de el! Dar din nou, cred că autoarea vorbeşte de o privire la modul general, procente şi medii, nu neapărat la excepţii, chiar lăudabile fiind!

      "In Imperiul Roman, de altfel foarte misogin, unele femei"...
      Tocmai evidenţiezi că e vorba de excepţii din nou! Regula era alta!

      "hai sa nu cadem in extrema cealalta... ca pana la noi toata umanitatea a fost formata doar din barbari nespalati si violenti care mancau de pe jos"
      În principiu, sunt de acord cu această abordare, însă e clar că lucrurile nu numai că nu mai stau aşa cum au stat cândva, că există o diferenţă importantă, o evoluţie extrem de masivă, în special dpdv tehnologic.
      Ce mai vreau eu este să văd o revoluţie din temelii a moralităţii!

      Ștergere
    4. `compară speranţa de viaţă de acum câteva sute de ani cu ce e astăzi`
      Selectie observationala!
      Comic e ca mai departe chiar tu zici `mai ales cu ce ar putea fi astăzi`.
      Apoi tocmai de aici izvoraste diferenta: daca tinerii de astazi ar fi intelepti precum ar fi batranii de ieri daca ar fi fost in locul lor!

      `Fă raportul procentual, poate prinzi ideea!`
      E absolut imoral sa se stabileasca ca un razboi este mai moral pt ca statisticile privind victimele sale sunt mai bune decat ale altuia.
      Simpla existenta a razboiului indica ca societatea respectiva este una barbara, nu civilizata.
      Aratand cu degetul ca se poate si mai rau... nu te face mai bun decat esti!
      Dimpotriva, te face mai iresponsabil si mincinos.

      revoluţie din temelii a moralităţii se poate doar cand oamenii invata cu intelepciune din experienta omenirii (i.e. traditie). Tehnologia nu face decat sa izoleze ideologic individul de repozitarul intelepciunii experientei omenirii (e.g. daca ai prieteni virtuali pe iPhone... nu mai trebuie sa fii moral cu oamenii din jurul tau)

      Ștergere
    5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    6. "Aşa este, însă media e în creştere"
      Momentan. Ca avem norocul ca un ultima perioada istorica sa nu ne trezim cu chestie de colaps civilizational. Ca daca te trazneste una d-aia, se duce toata statistica si ramai doar inca o inregistrare in cartea de istorie in lista mare de civilizatii rapuse din diverse cauze, langa maiasi, romani, etc..
      "şi mai ales cu ce ar putea fi astăzi"
      Asta cu "oare cum ar fii astazi daca..." tine de istoria alternativa, care e desconsiderata din start in orice conversatie serioasa, pt ca sunt multe variabile care influenteaza societatea. Put si simplu nu poti sa stii cum ar fii fost.

      "Tocmai evidenţiezi că e vorba de excepţii din nou! Regula era alta!"
      Nu, de fapt arat ca pe langa existenta societatilor mai dezvoltate din acest punct de vedere, pana si in alea opresive nu era Aghiuta atat de negru.

      Ștergere
  2. Autoarea acestui "articol" sigura a fumat ceva naspa....

    RăspundețiȘtergere
  3. "Astăzi trăim în perioada cea mai paşnică şi mai favorabilă din întreaga istorie." Sincer, vreau si eu din ce-ai fumat tu daca se poate. Sa vedem: problemele ucrainienilor cu rusii, genocidul din Orientul Mijlociu (Siria, Irak, Afganistan, Palestina, Pakistan), revolte impotriva sistemului mai peste tot, dezastre naturale si provocate de HAARP, o societate din ce in ce mai imbecila din toate pdv. De fapt, nu am evoluat niciodata, am ramas la stadiul medieval, fie ca iti place, fie ca nu. Asta e realitatea, restul e un big bullshit

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Sincer, vreau si eu din ce-ai fumat tu daca se poate”
      O doză bună de realitate. Nu te-ai obosit să citeşti ce scrie p-acolo ? Criminalitatea muuult scăzută, speranţa de viaţă dublată, o droaie de probleme rezolvate.
      Ucraina VS Rusia ? genocid din Orientul Mijlociu ? revolte anti-sistem ?
      Uhm, poţi să-mi numeşti altă perioadă istorică, una lipsită de războaie şi conflicte ?
      "De fapt, nu am evoluat niciodata, am ramas la stadiul medieval"
      Asta ţi-o zice soţul şi proprietarul tău, sau cum ?
      "Asta e realitatea, restul e un big bullshit"
      Funny. Ţi-am citat date concrete care demonstrau că realitatea e exact pe dos, cum se face că ignori ceea ce demonstrabil şi demonstrat, şi-o ţii tot p-a ta ?
      "dezastre naturale si provocate de HAARP"
      Dezastre provocate de HAARP ? Aaaa, that explains everything ! Avem o conspiraţionistă carevasăzică !
      Atunci ai dreptate, e groaznic, ne ducem de râpă; dovezile nu contează. Totul e cum zici tu, doar du-te şi nu mai reveni. P-aici se discută raţional, iar cei ca tine sunt imuni la raţiune.

      Ștergere
    2. Nu mi-a parut niciodata mai evidenta dependenta de tehnologie decat la voi, propagandistii ideologiei savantiste.
      Vezi peste tot pustani cocosati ca stau toata ziua cu ochii-n iPhone, dar macar zici ca sunt prosti, nu euforici ca voi, de va imbatati cu `miracolele stiintei`.

      Moralitate = inteligenta / acte

      Comparatia este stupida intre razboaiele de azi si cele de acu 2 milenii...la fel ca si cum ai compara oamenii cu maimutele.
      Poti aprecia moralitatea cuiva, doar daca acel individ este capabil sa actioneze moral.
      Iar pt a actiona moral, multa inteligenta, educatie, conditii de mediu etc. sunt necesare.

      Asteptarea intemeiata ar fi ca, astazi existand aceste conditii indeplinite, moralitatea, armonia sociala si culturala etc... sa fie la nivele mult mai ridicate decat cele la care sunt in prezent... pt ca AR FI AVUT POSIBILITATEA SA FIE ASTFEL.
      Acu 2000 ani nu au avut posibilitatea asta.

      Ștergere
    3. "Nu mi-a parut niciodata mai evidenta dependenta de tehnologie decat la voi, propagandistii ideologiei savantiste."
      Păi chiar suntem cu toţii dependenţi de tehnologie. Dacă o anulăm şi ne întoarcem la ce aveam înaintea ei, cred că ar muri popor serios! Şi nu musai de Iphone discutăm, ăla e un gadget, vorbim de tehnologii care ne susţin nivelul de trai actual, din punct de vedere medical mai ales.
      Dacă nu-ţi convine, te poţi exclude singur, deşi nu cred că vrei.
      Putem şi exagera dacă vrei, dar hai să nu!

      "Iar pt a actiona moral, multa inteligenta, educatie, conditii de mediu etc. sunt necesare."
      Evident!! Iar pentru asta (ghici ce??) ... avem nevoie de tehnologiile elborate tot aşa, cu inteligenţă educaţie, mediu propice şi moralitate în continuă evoluţie.

      Ștergere
    4. `pentru asta (ghici ce??) ... avem nevoie de tehnologiile elborate`
      Pt ca eu sa citesc o carte, e neparata nevoie sa se inventeze 1000 de vaccinuri, aditivi alimentari si avioane invizibile.
      I rest my case :)

      Ștergere
    5. Poate că de avioane invizibile sau de aditivi alimentari toxici (rezultatul unor cunoştinţe tendenţios aplicate) putem să spunem că nu. Dar dacă vrei să ai şanse bune să o citeşti fără să ai ciumă, e indicat să te vaccinezi.
      Şi dacă vorbim de citit, n-ar strica să existe tehnologii bune pentru o tiparniţă care să poată aduce cartea aia la cât mai mulţi, nu doar ţie! Sau dacă nu e tipărită, ai nevoie de alte tehnologii, de ex. un calculator. Ai idee câtă tehnologie presupune o tiparniţă? Dar un calculator?

      Ștergere
    6. Ar trebui inventate noi paradigme cu privire la evaluarea educatiei...
      In fond, tu te prevalezi doar de aspectele pozitive ale tehnologiei, ignorand faptul ca cele negative sunt mult mai puternice.
      Dar, strict sub aspecul acceisiblizarii accesului la informatie: pt fiecare MINE, care profita de tehnologie sa faca ceva pozitiv cu ea....
      exista 9999 care se uita la telenovele, desene animate, filme porno, stiri si divertisment.

      Apoi, eu citesc tocmai pt ca lumea inconjuratoare e de cacat, iar frumusetea e in `alta parte`...cum s-ar spune, in carti.
      Daca lumea inconjuratoare ar fi edenica, n-ar mai fi nevoie pt nimeni sa citeasca nimic si n-ar mai fi nevoie de picatura de tehnologie!
      Tehnologia este proportionala cu distrugerea calitatii vietii, nu cu imbunatatirea ei!

      Ștergere
    7. "Cele negative sunt mult mai puternice"... Aşa se vede la ştiri probabil, mai ales alea de la ora 17.
      Nu tehnologiile sunt negative, nu ştiinţele sunt rele ci ideile vehiculate de oameni. Resursele umane, materiale, tehnologice, oricare or fi ele, ar fi normal să le folosim pentru a exploata avantajele pe care le oferă, numai că unii au idei idioate şi le folosesc cum cred ei că e bine, fără să ştie sau ignorând ce se ştie că nu e în regulă. Aici este despre educaţie şi moralitate, despre lucruri care idei vechi antice şi de demult, continuă să domine societăţile actuale, cu o inerţie imensă, ca nişte grăsane într-un autobuz supra-aglomerat!

      Ștergere
    8. `Aşa se vede la ştiri probabil, mai ales alea de la ora 17`
      NU! Asta se vede pe strada, oriunde ai intoarce capul... betoane peste tot, poluare, zgomot, mizerie, fiare, urat.
      Nu la protv vezi despre incalzirea globala, SIDA si cancer...

      `Nu tehnologiile sunt negative, nu ştiinţele sunt rele ci ideile vehiculate de oameni`
      Asta este problema raului, din teologie, adaptata. Nu Dumnezeu a facut lumea prost, ci oamenii.

      `idei vechi antice şi de demult`
      Ca trebuie sa respecti natura si toate formele de viata?
      Ca e ok sa folosesti resursele planetei, dar nu sa abuzezi de ele, pentru a-ti satisface lacomia, distrugand totul in acelasi timp, inclusiv pe tine?

      Ștergere
  4. Intr-adevar, un articol din nefericire extrem de prost.
    Iata un exemplu: `nu desconsideră o generaţie oarecare, ci exact generaţia pe care au crescut-o chiar ei`
    Acum tu faci exact acelasi lucru pe care il critici la altii: incriminezi colectiv.
    Daca un batran zice ca copiii sunt obraznici... apoi tu sari sa ii iei gatul, de parca ar fi el bunicul tuturor copiilor!

    In extrem de multe cazuri batranii se vaita inclusiv de proprii lor copii...din cauza ca tocmai, in ciuda eforturilor pe care le-au facut sa ii educe intr-un anumit spirit... acestia s-au rebelizat si e vai de capul lor.

    In faptul ca tu critici batranii ca au esuat in educarea copiilor... acuzi acelasi lucru pe care il acuza si ei, insa doar gasesti alti vinovati. Insa intr-un mod mult mai superficial si impertinent.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cel comic mai e si cand lauzi faptul ca nu mai mor 9 din 10 copiii de pana la 1 an de SIDA
    Insa ignori cu desavarsire proportia avorturilor, care este absolut exact acelasi lucru! Acelasi `rationament` ca si cu cancerul: nu mai mor sugarii de SIDA, pt ca ai descoperit panaceul: avortul.


    Sa nu mai zic de monstruoasa descoperire care va revolutiona medicina, si anume ca te imbolnavesti de cancer... pt ca nu mori de alta boala pana atunci.
    Acum, ca ai descoperit cauza cancerului, esti in masura sa pui la punct si remedii :)))

    Afirmatia ta ca `fiecare deces trebuie să aibă o cauză` este falsa sub aspectul ca folosesti cauza cu sensul de boala.
    In realitate, nu trebuie neaparat sa mori pt o cauza (exogena) anume... cata lume nu moare de moarte naturala sau de batranete?

    astăzi sunt mult mai multe cazuri de cancer şi de boli de inimă...pt ca EXISTA MAI MULTE CAUZE ale acestor boli, si anume poluare, stress, medicamente, mancare proasta etc.

    Eu sunt monstrul sacru al ratiunii!

    RăspundețiȘtergere
  6. "moare de moarte naturala sau de batranete" e o expresie drăgălaşă despre moarte!
    De fapt TOŢI murim bolnavi, nu te stingi pentru că .. s-a terminat timpul alocat. Zi-mi te rog un caz de om care a murit "de bătrâneţe", perfect sănătos, fără nici o altă cauză decât medicală, adică fără să fi suferit o boală aflată într-o anumită fază şi care până la urmă să fi lovit fatal. Accidentele sunt excluse, nu ţin de expresie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda...discutia interminabila despre ce inseamna boala!
      Lasand la o parte filosofisme de genul ca poate boala e starea normala a lucrurilor, ca e scris in ADN sa ne imbolnavim si alte bazaconii...
      Nu exista absolut niciun argument ca ar trebui cineva sa fie bolnav. Boala este ceva care se intampla omului, ca urmare cel mai frecvent a necorespondentei activitatilor sale cu mediul inconjurator.

      Strict dpdv empiric, cred ca majoritatea oamenilor mor ca urmare a incetarii activitatii inimii, sub forma de infarct sau insuficienta cardiaca etc.
      Dar acest lucru este posibil TOCMAI PT CA inima este singurul organ care poate sa se opreasca pur si simplu! Niciun alt organ nu isi poate incheia pur si simplu functionarea, brusc.
      Acum faptul ca medicina nu intelege de ce poate surveni un asemenea act spontan... nu inseamna nicidecum automat ca este vb despre vreo boala. Mai ales daca aceasta nu a fost consemnata anterior ca ischemie etc.

      Evident ca exista o cauza fiziologica pt oprirea inimii, dar aceasta nu poate fi tratata ca `boala`... altfel ai ajunge in stupida situatie ca si functionarea normala a inimii sa fie tot o boala si totul sa fie o forma sau alta de boala!

      Ștergere
    2. Ce nu cred că înţelegi (sau accepţi) este faptul că "spontan" e un cuvânt care denumeşte necunoaşterea detaliilor ce produc un eveniment şi atât! În rest şti tu, chestii deterministe..

      Boala nu este starea normală. E un dezechilibru care poate fi restabilit sau nu, dar echilibrul este starea normală, iar acesta este o sumă de parametrii (ştiuţi sau nu) care se află în plaje acceptabile şi controlabile. Boala poate apărea şi dacă doar un singur parametru iese din plaja de echilibru, iar ce e demonstrat, este că o asemnea ieşire poate provoca în avalaşă ieşirea altor parametrii din plaja lor. Nu e obligatoriu, simbioza miliardelor de celule funcţionează în ideea de a izola şi remedia acele mici anomalii, dar există limite.
      Eu abordez corpul uman ca şi sistem complex, compus din miliarde de microsisteme, grupate ierarhic şi funcţional pe diverse nivele.
      Aceeaşi abordare şi la nivel mental.

      Ștergere
    3. Boala nu este starea normală... think again: daca cineva este in coma si, prin interventii medicale, este tinut in viata... atunci starea de echilibru este mai degraba moartea - pt ca, dpdv al organismului, de vreme ce nu mai poate functiona, viata este un lucru mentinut artificial, un efort.

      Echilibru sugereaza oarecum starea inertiala - toata lumea face in continuare ce faceau si pana atunci, fara sa faca eforturi deosebite in directii arbitrare.
      Daca organismul este atat de uzat de zeci de ani de activitati intense, atunci moartea este fireasca in logica acestui echilibru.

      `un singur parametru iese din plaja de echilibru`
      Sa nu fie confundat parametru cu output. Faptul ca moartea survine ca urmare a modificarii `parametrului` daca inima mai bate sau nu :))...

      In privinta inimii, avand in vedere functionarea sa discreta: adica ori pompeaza sange, ori nu pompeaza:), atunci e firesc sa vbesti despre spontan. Chiar daca prin asta nu se intelege neaparat cazut din cer, ci rezultatul final al unui proces underlying.
      Dar de regula acest proces este mai degraba marcat de imbatranire, uzura, mai degraba decat de BOALA in sensul definit de medicina.

      Ștergere
    4. "daca cineva este in coma"
      Acolo deja sunt probleme serioase, nu vorbim de echilibrul necesar ca omul să funcţioneze normal

      "Daca organismul este atat de uzat... atunci moartea este fireasca in logica acestui echilibru." Este firească, dar reprezintă ieşirea din echilibru. De ce iese din echilibru? ..pentru că apare uzura. De ce apare uzura? ..pentru că interacţionăm cu mediul.

      "Daca inima mai bate sau nu" nu e parametru, e un efect dependent de alţi parametrii. O fi firesc să mori, dar e un fenomen "spontan" prin faptul că nu sunt conştientizate explicit cauzele şi nu pentru că nu ar exista cauze.

      Ștergere
    5. `De ce apare uzura? ..pentru că interacţionăm cu mediul`
      Nu e adevarat... tocmai la modul cum o spui tu. Jumate din viata interactionezi cu mediul dezvoltandu-te (este adevarat ca o anumita uzura face parte si din aceasta dezvoltare).
      Simpla interactiune cu mediul nu inseamna nimic per se. Nu mai zic ce bizar este sa te gandesti la `interactiune` cu mediul... atata vreme cat omul FACE PARTE din acest mediu )

      Interactiune proasta cu mediul = boala.
      Interactiune cu mediul deteriorat de prostia omeneasca = boala
      Interactiune fireasca cu mediul cat a mai ramas in conditie naturala = dezvoltare, fericire, echilibru

      Luke, in veci nu o sa fiu de acord cu tine... nici macar daca ai avea dreptate, atunci mai bine as rasturna adevarul!

      Ștergere