luni, 3 martie 2014

Ziua în care s-a sfârșit lumea...

...o lume. Lumea în care exista o anume persoană s-a sfârșit, și a început o lume fără acea persoană. O lume care sună a gol, care dă senzația de ecou reflectat de pe zidurile unei încăperi nelocuite.
Ne este tamă de moarte. De moartea noastră, de moartea celor dragi, uneori chiar și de moartea  unor concepte în care am investit. Ne găsim uneori în situația în care toate planurile noastre de viitor sunt aduse la nul și suntem nevoiți să ne reclădim viitorul posibil plecând de la o paradigmă nouă, una care este dureroasă, nedreaptă și nedorită.

"Voi, ca atei, cum vă împăcați cu moartea cuiva drag?"

Nu ne împăcăm. Cine îți spune că se împacă cu moartea cuiva minte. Nu folosesc la nimic toate promisiunile de raiuri și vieți veșnice atunci când simți nevoia să îi prinzi strâns lângă tine pe cei rămași, de teamă să nu se topească și ei în întuneric și să te lase singur. Nu îți folosesc la nimic promisiunile de raiuri și vieți veșnice atunci când simți că îți umpli plămânii cu vid de fiecare dată când ești lăsat singur, si apuci să realizezi golul lăsat în jurul tău.

Povestești, poate de o mie de ori, "ce s-a întâmplat", cu speranța perpetuă că vei descoperi, pe undeva, unde e bancul, că vei afla că este doar  glumă morbidă și că spui minciuni, apoi te pierzi în clișee, asculți oamenii care îți explică despre cum cel dus "te va veghea întotdeauna", "este aici, în preajmă", "nu te va părăsi niciodată", și îți vine să le spargi capul.

Până la urmă, rămâi doar cu faptul că cel care era nu mai este, mai există doar în amintiri intime sau colective și în influența avută asupra lumii. Mai ales în influența avută asupra lumii. Doar în asta trăim mai departe: când vom pleca, vom lăsa în urmă oameni îmbogătiți sau sărăciți prin prezența noastră? Vom lăsa lumea cu puțin mai bună, sau cu puțin mai rea? Asta este singura măsură a unei vieți, și limitele sunt mereu încețoșate.

"Nu sunt cuvinte." Asta a fost cea mai sinceră și cea mai reală afirmație pe care au făcut-o cei care s-au perindat acum o săptamână prin capela cu miros de ceară și brad. Nu sunt cuvinte. Limbajul nostru superficial nu are cum să reflecte vârtejul de lame de cuțit care sfâșie în bucăți o lume care s-a încheiat în câteva secunde din cauza unei inimi are a refuzat să mai bată. Ne străduim degeaba să intrducem filozofii și concepte care să ne ajute să înțelegem sau să acceptăm ce se întâmplă. Rămâne doar faptul că nu putem schimba nimic din ce a fost, dar putem schimba tot ce nu este încă, și că trebuie să realizăm că viața este un bun perisabil, fără perioadă de garanție și fără instrucțiuni, și că, dacă nu exprimi în fiecare clipă tot ce ai de spus, dacă nu faci ceea ce vrei să faci, poți fi sigur că vei rămâne cu lucruri nespuse sau nefăcute.
Ultima me interacțiune cu Buni a fost o ceartă. Ultima interacțiune cu mama a fost un schimb de rețete. Oare le-am spus suficient că le iubesc?

17 comentarii:

  1. O persoana rationala se impaca cu orice: in fond, moartea e la fel de naturala ca si viata. Desigur, ateistii sunt la fel de dublustandardisti ca si crestinistii - e usor sa te bati cu pumnii in piept cand e vorba de altii. In fond, nu te laudai, mai in urma cu 2 articole, ca vrei sa mori?
    Sau ratiunea e utila doar cand vine vorba de discurs public, iar in privinta chestiunilor intime se cuvine sa o calcam in picioare?

    RăspundețiȘtergere
  2. Adi, eşti un australopithec lipsit de orice urmă de empatie. Sper să ajungi pustnic şi să nu mai onorezi specia umană cu prezenţa ta în societate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai dreptate, ma cac pe ea de empatie. Cu empatie se lauda loserii care nu au ratiune. Oamenii cu ratiune nu au nevoie de empatie si alte smiorcaisme.
    Evident ca devin pustnic pe zi ce trece, imi e groaza de cate zile mai trebuie inca sa va onorez, cu valoarea mea, societatea voastra decadenta si lipsita de orice urma de virtute!

    RăspundețiȘtergere
  4. Până şi animalele dau dovadă de empatie şi compasiune. Pe lângă raţiune, noi, Homo Sapiens, avem şi empatie. Te rog insistent să devii pustnic cât mai repede. In the name of Darwin, be gone now.

    RăspundețiȘtergere
  5. Si empatia vine din adancul sufletului, nu?:))
    Pai, tocmai, ca NUMAI animalele au empatie, pentru ca n-au suficienta ratiune. Empatia este un mecanism inferior.
    Cineva care intelege unele lucruri, nu mai trebuie sa imite pe altii sau sa se comporte instinctual - ci reactioneaza bazat pe intelegerea sa, mult mai inteligent decat daca ar apela la empatie sau instinct.
    Numai cultul vostru prostesc de a va cobori la comportarea animalelor...

    Nici Freija, cat de perversa si duplicitara e ea, nu o sa dea inapoi de la propria-i vorba: Universului nu ii pasa de sentimentele noastre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Universului cu siguranță n-o să-i pese dar Freijei poate că da.
      Oricum, nu se cerea să spui nimic, dacă tăceai era suficient.

      Ștergere
    2. Si ce ma intereseaza pe mine daca ii pasa Freijei sau nu?
      Adevarul nu tine cont de opiniile, subiecivismele, opiniile si mofturile unora si altora.
      Evident ca s-ar fi cerut sa nu spun nimic... dar cine e in masura sa imi ceara MIE ceva?
      Ei ii cere cineva sa minta, manipuleze, improste cu noroi, jigneasca si sa calce in picioare sentimentele oamenilor... in cruciada sa pentru libertatea de exprimare?!
      Eu macar graiesc intelepciune, nu ca ea ura!

      Ștergere
    3. Adi, empatia e sursa moralei. Da, suntem caracterizati de ratiune, insa si de empatie. Si nu suntem singurii cu empatie si ratiune si nu e nimic gresit in a le avea pe ambele. Poate doar pentru tine. Bineinteles ca universului nu o sa ii pese de sentimentele noastre, pentru ca universul nu e fiinta. Insa noua o sa ne pese, idiferent de cat de tari credem ca suntem.

      Ștergere
    4. Nu e nimic rau in a le avea pe aman2... e doar imposibil :)
      Persoanele rationale nu au nevoie de empatie, pt ca inteleg pur si simplu, nu au nevoie sa se comporte instinctual.
      Cei care au nevoie de empatie... au aceasta nevoie tocmai pt ca n-au suficienta ratiune.
      De fapt, noi nu suntem fiinte. In raport cu universul, noi suntem cu adevarat morti.

      Ștergere
  6. Empatia este o caracteristică inerent umană. Ba mai mult, s-a observat că ea este prezentă și la animale, și uneori s-a observat chiar și empatie între specii diferite. Empatia este dată de neuronii-oglindă, este ceva ce este generat de creierul uman, australopithecule. Coboară din peștera ta și mai documentează-te.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Faci discutii extrem de incoerente.
      E ca si cum ai zice ca fratricidul sau matricidul sunt prezente la animale si inerent umane.
      Evident ca multe lucruri prezente la animale sunt posibile si la oameni.
      Cum ar fi empatia. Animalele simply don't know better.
      Dar oamenii nu ar trebui sa se laude cu acestea. Oamenii, gratie ratiunii, pot sa treaca peste judecati subiective, bazate pe emotii.

      Desigur ca traditiile spun ca ar fi frumos sa impartaseasca sentimente celor mai nevoiasi.
      Dar un om intelept n-are de ce sa impartaseasca sentimentele altora. De fapt, un om intelept este deasupra chiar propriilor sale sentimente. Sentimentele sunt lucruri insignifiante, atat in ecuatia universala, cat si a conditiei umane.

      Tu nu intelegi nimic si tot reproduci idei rupte de ici-colo, fara sa ai habar sa le pui cap la cap.

      Ștergere
  7. Buuun, deci eu vorbesc despre empatie și tu despre matricid. Nu ți se pare cam incoerentă logica ta? Nu, nu e ca și cum poți compara matricidul cu empatia, sunt total opuse. Într-adevăr, fără discuții extrem de incoerente, te rog.

    Definește, te rog, un om înțelept. De fapt cred că m-am prins. Ești rezervorul înțelepciunii universale, cu toate cunștințele a priori și a posteriori sintetizate, tu ești deținătorul adevărului suprem. Și în înțelepciunea ta nemărginită, scrii despre o persoană pe care nu o cunoști și habar n-ai ce a simțit când a scris articolul respectiv, de parcă asta ți-ar conferi o anumită superioritate. Hai să-ți spun un secret - te faci de tot rahatul în modul ăsta. Există oameni care râd ore în șir de tine. De aceea, te rog să-ți continui activitatea. Și spune-ne mai multe, poate învățăm și noi ăștia din specia Homo Sapiens ceva despre specimene atât de neadaptate ca tine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. TechMadi, e mult mai uşor să citeşti întîi toate comentariile afişate înainte de a aborda pe cineva. Foarte probabil, vei realiza că nu mai e cazul s-o faci.

      Ștergere
    2. Good point there. Scuze, dar n-am putut să mă abțin. Sunt revoltătoare aberațiile astea pe care le-am citit, scrise de Adi Sheherezada-whatever,

      Ștergere
    3. Cel mai bun exemplu de adaptare il constituie, cred... viermele intestinal!
      Isi traieste intreaga viata in rahat, ii place la nebunie acest lucru, are mancare cacalau si nu il deranjeaza nimeni cu nimic.
      Exact la fel si cu oamenii... daca a fi adaptat este o virtute, atunci pas.
      Voi ati imprumutat niste clisee din `blogosfera motivationala`, pt ca va e lene, daca nu imposibil, sa ganditi voi insiva.
      Faptul ca exista oameni care se hlizesc vizavi de ce spun eu... e cea mai buna dovada in acest sens :)
      In fond, absenta gandirii e un fel de `adaptare`. Pt ca a gandi necesita efort, iar concluziile sunt mai intotdeauna dureroase.
      Cazul de fata este ilustrativ: cel mai facil e sa te lasi condus de sentimente si sa bocesti zile in sir... de parca ar ajuta cu ceva sau pe cineva acest lucru. Nici macar pe sine nu ajuta, deoarece refuzand sa privesti realitatea, nu ai invatat nimic de la viata.
      Bocitul e la indemana, pt ca, daca stai sa te gandesti la ce se intampla, rezultatul nu o iti placa: ai pierdut o relatie extrem de importanta pt viata ta. Daca viata ta se rezuma la relatii, atunci, intr-adevar, mai bine sa nu gandesti, deoarece concluziile sunt extrem de nefericite.
      Insa omul intelept trece si peste emotii, si peste judecati superficiale.
      Intr-adevar, ai pierdut DOAR o relatie. Insa relatiile n-au nicio valoare, sunt doar entitati psihologice. Nu ai pierdut o persoana, pt ca persoana respectiva nu iti apartinea :) Oamenii se vrajesc singuri cu propriile idei si uita sa priveasca realitatea.

      Ștergere
  8. Cu privire la empatie, bine ca mi-ai atras atentia, de fapt empatia e un lucru mult mai rau decat matricidul.
    Pt diversele specii de animale, matricidul este exact ca si empatia - un comportament instinctual, spontan, nereflectiv...
    Doar oamenii fac din asta o ideologie. Omul reflecteaza pe baza instinctelor sale si concluzioneaza ca atunci cand instinctul il indeamna sa fie empatic, atunci e un lucru bun, iar cand il indeamna sa ia gatul altcuiva e un lucru rau. Simply retarded.
    A, nu mai zic ca apoi `empatizezi` cu faptuitorul si te gandesti ca e si el om, victima societatii, a lipsei de educatie, iti aduci aminte ca si tu ai avut momente de nebunie extrema, din cauza stressului sau a rautatilor altora, insa din fericire nu ai avut prilejul sa le materializezi in crime etc.
    Bine zicea poetul ca in zadar gandesti. Oamenii in general, iar voi in particular, constituie cea mai mare greseala a naturii. O facultate atat de suprema precum este gandirea... risipita pe fiinte care filosofeaza despre ce vad la TV.

    RăspundețiȘtergere
  9. Retractez ce zisesem... nici nu mai stau sa imi aduc aminte unde, ca urasc Freija. Reformulez:
    Freija, esti o zdreanta.
    Nici macar sa te urasc nu meriti.
    E un produs de lux, iar tu nu meriti nici laturile.
    Uite, de exemplu, TechMadi, pe tine te urasc.
    Freija, tu nu ai valoare nici cat un rahat in care as fi calcat sa ma preocupe sa-l indepartez de pe talpa.
    Esit un gunoi, esti un nimeni. Numai aroganta iti depaseste prostia.
    Nici daca facebookul (care iti hraneste aroganta) ar fi, dpdv al valorii, cat intreg Universul, tu tot n-ai valora mai mult decat spatiul gol dintr-un atom.

    RăspundețiȘtergere