"Dacă nu există Dumnezeu, ce te oprește să ucizi și să faci rău?"
Deobicei răspund dur și scurt, cu ironie, ceva de gen: "Dacă pe voi doar frica de iad vă oprește de la a fi niște criminali, atunci sunteți niște bestii imorale. Eu nu am nevoie de amenintări și pedepse pentru a fi un om bun. Voi?"
Abia ieșită din "criza religioasă" care mă dusese la concluzia inevitabilă că zeii sunt inventați, cu aroganța tinerei care a citit mai mult decât trebuie despre mitologii și religii antice, ajunsesem la concluzia că EU sunt mai bună decât alții. Mai deșteaptă. Mai morală. Desigur, EU nu aveam nevoie de Iad, de amenzi sau de închisori ca să fiu morală. EU știam de ce e nevoie să aplic "regula de aur" : "ce ție nu-ți place, altuia nu face" și cum ar influența societatea dacă aș începe să mă port rău cu oamenii doar pentru că pot. EU puteam fi morală fără bici și zăhărel. Dar RESTUL, aici e altă problemă. Ei, nefiind la fel de deștepți și morali ca mine aveau nevoie de religie și biserică, nu? Aveau nevoie să îi țină ceva sub control ca să nu își spargă reciproc capetele. Fără a fi constrânși și amenințați, RESTUL oamenilor ar fi criminali, imorali, răutăcioși.
Nu îmi trecuse prin cap că albinele, trăind în grupuri mari, nu se ucid și nu își fură mierea, uitasem că maimuțele lucrează împreună ca să protejeze tot grupul și că delfinii salvează tot ce pare a se îneca. Când mi-am dat seama, am fost șocată. Adică, stai, moralitatea există la animale? Studiind, mi-am dat seama că animalele gregare au evoluat să dea importanță grupului, să protejeze puii chiar dacă nu sunt ai lor și să se ajute reciproc. Și nu poți urmări doi cimpanzei căutându-se de pureci și să trăiești cu impresia că omul e mai incapabil decât o maimuță și are nevoie de amenințări ca să se poarte...normal. Cu empatie. Cu prietenie.
Mi-a fost rușine. În aroganța mea copilăroasă uitasem că un om bun este bun cu religie sau fără, iar cei care sunt răi sau prost crescuți au iertarea păcatelor prin spovedanie. Că, dacă ești defect ca om, nu trebuie decât să dai banu', confesiunea și regretu' și primești bilet spre Rai. Bunătatea, capacitățile empatice, aderența la grup, buna creștere, toate acestea nu țin de intelect, de studiu, de înclinațiile spe filozofie. Ele sunt parte din programarea noastră genetică și din educația pe care o primim în grupul nostru, în familie
Nu, așa cum eu nu am nevoie de bici și zăhărel nici ceilalți oameni nu au nevoie de ele. Normele sociale și legile se formează de la sine, fără nevoia unei înțelepciuni "divine" și fără clasa burtoșilor în rochii de aur.
frumos si asta :)
RăspundețiȘtergerebun si moral... dupa propriile standarde!
RăspundețiȘtergerece original:-)