Nici un creştin adevărat…

Vă provoc la un joc: trebuie ca pentru jumătate de oră, să adoptaţi un anumit comportament şi să repetaţi de câteva ori un ritual. Să zicem, pentru jumătate de oră nu veţi înjura, şi la fiecare cinci minute să spuneţi "doamne-ajută". La sfârşit, dacă reuşiti să respectaţi condiţiile, vă voi da 100 lei. Vi se oferă dovezile pe care le cereţi că am banii si că dacă executaţi întocmai cele cerute, vor intra în posesia dvs. Sunteţi de acord ?

Probabil că da. Efortul este relativ mic comparativ cu răsplata finală.

Runda a doua: în decurs de o săptămână nu aveţi voie să înjuraţi sau să deranjaţi sau supăraţi pe nimeni. Trebuie să vă rugaţi de trei ori pe zi şi să respectaţi cu stricteţe nişte reguli alimentare. La sfârşitul săptămânii veţi primi un automobil nou-nouţ. Acceptaţi ? Iarăşi, vă ofer dovezile cerute de dvs. că automobilul există şi că într-adevăr îl veţi primi.

Probabil că iarăşi aţi spune "da". Efortul este mai mare, dar şi compensaţia finală este cu mult mai consistentă.
Există şi runda a treia: timp de un an de zile trebuie să nu înjuraţi, să respectaţi pe toată lumea, să nu vă manifestaţi în nici un fel frustrarea, mânia, supărarea, să urmaţi un set de reguli alimentare şi vestimentare stricte. Mai sunt alte câteva condiţii asemănătoare, dar după ce acest an dificil va trece, vi se oferă 100.000.000 €. Ca în fiecare din cazurile anterioare, banii există, vi s-au oferit dovezi pe care le consideraţi concludente pentru existenţa lor, deci singurul lucru care v-ar putea justifica refuzul acestui "pariu" ar fi că nu îi doriţi. De aceea, adaug o penalizare: dacă refuzati, trebuie să plătiţi o "amendă" de, să zicem, 10.000 €.

Deja începe a suna a şantaj, bănuiesc că nimeni nu va mai sta pe gânduri să accepte… "oferta".

Şi astfel ajungem la runda a patra, cea mai dificilă.

Primiţi o listă cu 623 porunci iniţale, completate cu alte câteva. Dacă le urmaţi întocmai zi de zi, toată viaţa, veţi fi răsplătiţi cu nemurire, fericire, şi garanţia că nici un necaz, cât de mic, nu vă mai deranja. Niciodată. Dacă sunteţi teist, dacă sunteţi creştin şi credeţi în adevărul celor scrise în biblie, atunci acolo e inclusă şi promisiunea fermă, din partea zeului pe care credeţi nu doar că există, dar şi că vă va supraveghea îndeaproape, că această viaţă veşnică, în rai, vă este promisă. Dacă refuzaţi oferta, aveţi de plătit nu o amendă, ci o veşnicie de tortură groaznică. Alegerea dvs. nici nu mai e alegere, logic şi raţional orice om ar alege varianta "bună".


Şi aici se pune întrebarea: de ce majoritatea celor ce se pretind creştini aleg să nu respecte poruncile ?
Într-adevăr, dacă urmăreşti un religios, remarci că în majoritatea timpului nu ţine cont de nici un soi de poruncă divină. Conform propriilor credinţe, ar trebui să urmeze cele scrise în cartea lui sfânta. Să urmeze întocmai setul de reguli din VT. Cu adaosul celor noi, aduse de Isus: "Întoarce obrazul", "iubeşte-ţi aproapele", îndemnurile la smerenie, umilinţă, respectarea celor din jur…

Mahatma Gandhi a şi spus-o: "Îmi place cristosul vostru, nu-mi plac creştinii voştri. Creştinii voştri sunt atât de diferiţi de cristosul vostru !"¹

Şi, fireşte, apare întrebarea naturală: DE CE ?

De ce cei ce se pretind creştini refuză liniştiţi condiţiile pe care, să nu uităm, din moment ce se declară religioşi, ei înşişi admit că le-au fost "demonstrate suficient încât să le accepte".

Un alt element oarecum surprinzător este furia demonstrată de aceeaşi teişti faţă de cei ce nu le acceptă credinţa. Şi, mai mult decât faţă de cei de alte religii, faţă de atei. Un cam 44% din populaţia bun-creştină, iubitoare de aproape, a României, consideră că cei ce critică religia ortodoxa ar trebui amendaţi sau închişi.( link: pdf extern, paginile 14 şi 20 ).
Pe forumuri sau pe alte medii virtuale, furia creştină e şi mai cumplită, amintind de Inchiziţie:

…eu te-as baga pe tine in mormant pentru prostie peste limitele acceptate.

Crestinismul indeamna la pace si non-violenta,dar oricat as fi de credincios iti spun ca pe tine te-as omora cu zambetul pe buze. Tu nu esti vrednic sa traiesti printre oameni,esti lucrarea satanei.

Iti doresc din tot sufletul sa mori cat mai repede,eventual in somn in noaptea asta,tu si toata familia ta ca sa scape naibii tara asta de trimisi ai satanei.



Acum nu stiu cine v-a indepartat de Dumnezeu , ca nici Ceausescu nu a reusit ce-au reusit dracii iesiti pe uscat in vremurile acestea .. Nici nu stiti ce sunt Sfintele Moaste si cum se afla ,cum se descopera aceste Sfinte Moaste, doar clevetiti, judecati, scuipati, prihaniti, sunteti inraiti, de parca Sfintele Moaste v-au pus viata in dezordine.



ba retardatule si licheana ce esti da de unde mortii matii ai invatat tu istoria asta asa de profesionista mah ████████???ba ceanura ce esti dute ma si invata istorie si apoi te pune pe religie analfabet ███████ ce esti,esti jalnic in ce scrii.cine tea platit sa scrii gunoaie din astea ??? dute si vezi tu in realitate ramasite istorice ma burghez retardat si fanariot mishel ce esti......frustratule esti penibil cu chestiile astea date dracu de paralitic mintal

Iar în alte ţări musulmane, unde domneşte teocraţia, ameninţările sunt chiar puse în practică în mod curent.

De ce ?

Iarăşi conform propriei convingeri a teiştilor, zeul lor a pregătit pentru respectivii netrebnici o soartă care depăşeşte orice imaginaţie, o şedinţă de tortură veşnică. Aşadar, ce rost are furia acestor credincioşi faţă de cineva care ar trebui să fie compătimit ?

Bănuiesc că atât în cazul creştinilor care nu se obosesc să urmeze poruncile de care se presupune c-ar depinde viitoarea eternitate, cât şi in situaţia celor ce îşi dezlănţuie pornirile agresive, răspunsul este acelaşi: nu sunt credincioşi cu adevărat. La un anumit nivel ei realizează absurdul credinţei, realizează că nu există nici un dumnezeu, sunt conştienţi de mema care-i parazitează, şi ceea ce au ei este nu credinţă, nu convingerea că dumnezeu chiar există, ci doar gândirea deziderativă, speranţa şi dorinţa ca ceea ce li se spune şi repetă într-una să chiar fie adevărat. Dar asta doar atunci când se obosesc să se gândească la subiect, la fel cum se gandeşte cineva "ce frumos ar fi să câştig la Loto !". Adică când are timp, când doreşte să se lase dus de gânduri plăcute despre bogăţie, averi… sau viaţă eternă.

Dar în viaţa de zi cu zi, dumnezeul sau lozul norocos nu sunt luate în calcul în mod serios, nimeni nu se bazează cu-adevărat pe acest câştig, sau pe această entitate extraordinară, la fel cum nimeni nu se oboseşte să meargă la pescuit în mod sistematic şi cu scopul expres de a prinde peştişorul de aur, sau să îşi filtreze în mod serios gândurile şi acţiunile prin prisma "ce-ar face/zice Isus".

De fapt, majoritatea nici măcar nu s-au obosit să citească manualul de instrucţiuni. Nici măcar nu cunosc exact ce se presupune c-ar trebui să facă. Acceptă ceea ce li se spune de către alţii, dar totul este doar o autopăcăleală de care credinciosul este într-o oarecare măsură conştient, este o autocomplacere într-un pariu al lui Pascal în care "ceea mi-ar place" se suprapune peste "ceea ce ştiu că e real"… dar nu atât de mult încât să îl convingă pe creştin să accepte pierderilecare vin cu varianta ironic numită "n-ai nimic de pierdut".

Iar în acest caz, un ateu este într-adevăr ceva ce displace în mod special. Este o persoană care reuşeşte să trăiască fără cârje artificiale, fără a trebui să-şi fure singură căciula. Ba mai mult, îndrăzneşte să o şi afirme pe faţă. Să spună cu voce tare că investiţia deja făcută de religios e pierdută, şi că visul e doar un vis.


Acest articol nu are în spate foarte multe dovezi. Nu am disecat credincioşi, nici la propriu nici la figurat. Nu le-am aplicat şedinţe de hipnoză sau interogatorii psihologice. Mă bazez doar pe observaţiile făcute de-a lungul mai multor ani de discuţii cu creştini. Aş fi încântat dacă cineva care este în situaţia descrisă mai sus şi care consideră ca nu am dreptate ar fi dispus să iniţieze un dialog în secţiunea de commenturi pentru a explica unde am greşit şi de ce.



¹ Cu precizarea că sunt conştient de faptul că există totuşi creştini care într-adevăr încearcă să urmeze condiţiile. În articol mă refer exclusiv la cei ce le ignoră.