Unde sunt părinții copiilor lor?

Verificam și eu cu ce căutări cretine s-a mai ajuns pe blog. Acesta pare să fie un sport plictisitor pentru cineva care nu are blog, dar pentru mine e o sursă interminabilă de amuzament și groază. Astăzi îmi insă neclar ce ar trebui să simt.Una din căutări m-a dus la următorul text:

"Buna tpu am 12 ani si am o mare problema. Acum cateva seri am incercat sa ma masturbez si nu am gasit cu ce sa o fac asa ca am luat stiloul fratelui meu mai mic (el are 10 ani) si am inceput sa ma masturbez cu el. Dupa o perioada am simtit cum curge un lichid in mine si m-am speriat si m-am oprit. Acum ma doare burta foarte tare si sunt balonata si cred ca sunt insarcinata. Nu vreau sa afle parintii mei. Stiloul era plin de cerneala Ink de la Ikea. Poti ramane insarcinata si de la cerneala?"

Sărind peste detaliul că persoana care a căutat textul a ajuns la articolul ăsta, care nu are nici o legătură cu subiectul , am rămas surprinsă de întrebările puse de copii pe TPU.

"Salut am 12 ani si 1m,65 si mie frica sa nu mai cresc in inaltime un motiv as zice eu e ca aleg ca turbatu la fotbal chiar si cand numai pot ma fortez si dau tot ce as putea face sa numai cresc mult in inaltime"

"TPU cu ce haine sa ma imbrac anul acesta am 12 ani .Funda"

"Sall. am 12 ani si am penisul de 10 cm in erectie nu vreau sa-mi spuneti alt ceva decat daca este bine sau nu"

"Buna,TPU imi e foarte jena sa va spun ... dar totusi trebuie Incep cu inceputul Am 11 ani sunt fata si Doamna Profesoara m-a pus colega de proiect cu cel mai tare tip din clasa , si l-am invitat la mine acasa atunci nu m-am putut abtine si l-am sarutat si mi-am dat hainele jos si el a facut la fel si pe urma am facut sex.Atunci mama a intrat pe usa speriata. pe urma a fugit in bucatarie .Normal baiatul si el speriat a plecat ...Oare ce crede mama mea acum ? Ce sa fac va rog frumoas dau Funda"

"Buna TPU! Am 10 ani, si ieri mi-a fost rau! Nu am putut manca, chiar daca mi-a fost foamne. Am mancat covrigi toata ziua. Am avut si temperatura, dar mi-a fost si frig. Seara nu prea am putut sa dorm, cred ca am dormit doar 2-3 ore toata noaptea. Eu am si lipsa de fier, de cand eram mai mica! Poate sa fie si de la asta? Va rog sa imi zice-ti ce pot sa fac. Nu da-ti raspunsuri rautacioase, pentru ca eu doar v-am intrebat. Multumesc mult! Funda!"

Trebuie să fac niște mențiuni pentru cei născuți după '95. Pe vremea mea (cât de urât sună asta....) nu exista posibilitatea de a intra pe Internet când voiam noi. Existau "Internet-Cafe"uri înțesate cu gameri unde mergeam să stăm 2 ore pe mIRC sau să trimitem un E-mail. Eram prin liceu și am fost șocată să aflu că un coleg nu doar că avea computer cu Internet, dar avea și imprimantă color. Aveam 16 ani, tata avea "telefon celular"  pentru că era manager și unchiul meu avea Pager. Dacă aveam întrebări despre greutate, despre ciclu, despre sex sau despre lungimea potrivită a unghiilor ne întrebam părinții, colegii sau profesorii în care aveam încredere. In orice caz, nu ne expuneam problemele, fie ele frivole sau profunde, unui grup de necunoscuți. Ne-ar fi fost rușine să mai afle altcineva, ne-ar fi fost rușine să ne strigăm nedumeririle în piața mare, în fața unor necunoscuți. Nu o să  uit curând ziua în care am chiulit pentru că o colegă avea o problemă serioasă: folosise un OB și se temea să nu se fi dezvirginat cu el, pentru că o duruse. Am păstrat secretul față de toți, înafară de mama, pe care am întrebat-o dacă se poate așa ceva.

Unde sunt părinții, colegii și profesorii acestor copii? În camera alăturată, probabil, la televizor sau la laptop, în timp ce odrasla lor se lasă educată de o grămadă de necunoscuți, pe net. Îmi pare tragic: noi am fost "generația cu cheia la gât", totuși se pare că relația noastră cu părinții era mai strânsă decât a "generației cu iPod". Măcar despre ciclu am aflat de la mama. Și nici acum nu cer sfaturi medicale decât de la mama sau de la medic.

De ce ajung copiii să caute sfaturile unor entități abstracte, ale unor "useri" anonimi? Am putea spune că anonimatul propriu îi scutește de rușine, că se simt mai bine ascunși după un avatar, că "userii" nu le vor scoate vorbe la colegi, nu îi vor pârâ la părinți și nu îi vor pedepsi pentru boacăne. Dar atât de mult să se fi deteriorat încrederea oamenilor în semenii lor și mai ales a copiilor în părinții lor încât să fie preferabilă bătaia de joc a unui grup anonim? Și de ce mama naibii nu mai ajung părinții să se ocupe de problemele odraslelor lor?

Acum nu foarte multă vreme un "grup" nu însemna o pagină de internet, ci o unitate socială sudată și interesată de ajutor reciproc: familie, prieteni, clasă. Acum nu multă vreme un prieten era o persoană cunoscută, de încredere, cu care ai împărțit experiențe bune și rele. Acum e o entitate cu poză de profil și ceva date despre preferințe.

Nu mă înțelegeți greșit, cred că Internetul e o invenție comparativă cu roata și cu utilizarea focului, o unealtă utilă, poate chiar indispensabilă în acest moment. Ceea ce deplâng este diluarea relațiilor umane. Menținem o grămadă de relații superficiale, comunicăm idei sau platitudini pe tot mapamondul, dar suntem oare mai sociali sau mai sociabili? Am 500 de "prieteni" pe Facebook. Oare câți dintre ei s-ar deplasa să îmi aducă o portocală dacă aș fi bolnavă?

(Și oare câți mi-ar comenta sau da "Like" la status?")