Decalogul răbdării

Nu e prima dată când cineva ajunge la Cugetările Pietrei căutând asta. Destul de interesant, nicăieri pe internet  nu se regăseşte această expresie. Nu în română, nu în engleză, nu în latină.

Dar vorbim despre răbdare. Eu nu am. M-am născut cu un neastâmpăr frate cu sindromul obsesiv-compulsiv. Munceşte-mă până la epuizare, dar nu îmi cere să aştept. Umblu cu o şurubelniţă metaforică în mână, să strâng şuruburile obiectelor, situaţiilor şi minţilor ce îmi ies în cale, să le aduc la ora exactă.

Privind la broderiile, bijuteriile sau picturile mele, câte unul se trezeşte vorbind: "Vaaaai, câtă răbdare ai!". Mă uit urât. Nu fac lucrurile cu răbdare, ci cu pasiunea şi cu frenezia unui "acum" perpetuu.

Când eram mică şi chiar mai impulsivă decât acum citeam mormane de cărţi de "modelare personală" şi alte tâmpenii americăneşti. Un sfat era destul de simpatic: înainte de a avea o reacţie, numără până la 10. Număr repede, înghiţind cifre. Pierd ideea şi e şi mai rău. Aşa că mă las în nerăbdarea mea. Măcar asta garantează că nu voi fi acuzată de viclenie.

Vă dau un Decalog. Dar nu unul al răbdării, ci unul al lui Acum:

 Decalogul lui Acum:

1: Râzi cu capul lăsat pe spate, cu muşchii corpului relaxaţi, până când te dor diafragma şi muşchii Rizorius.

2. Plângi cu poftă, cu sughiţuri, cu muci, singur sau cu public, până la epuizare.

3: Analizează prelung felul în care crengile copacilor se proiectează pe cer, nuanţele ţiglei de pe acoperiş, tonul de albastru al depărtării, turcoazul cerului la răsărit, geometria complexă a stolului de ciori, dezordinea părului persoanei iubite. Şi realizează că nimeni nu le poate vedea exact ca tine.

4: Cântă. Cântă în baie, pe stradă, în autobuz, la focul de tabără. Da. Ştiu că nu ai voce. Nici eu.

5.Iubeşte oamenii. Cu toată fiinţa ta, până la abandon.Dar doar pe cei care merită.

6. Urăşte. Dar numai un pic.

7. Trecutul e trecut. Învaţă din el şi lasă-l în urmă. Nu căra melancolii, amintiri şi regrete. E ca şi cum ai merge la mare cu toate puloverele, costumul de sky, biblioteca, fotoliul bunicii, setul de oale Tefal şi noptiera de lângă pat. Posibil să nu mai găseşti costumul de baie.

8: Viitorul se va întâmpla indiferent dacă stai tu să analizezi toate posibilităţile multiversului. "Ce-ar fi dacă" şi "Poate că" sunt duşmanii momentului Ăstuia.

9. Nu fă lucruri care nu îţi plac de dragul cuiva. Eu nu aş suporta să văd persoana iubită chinuidu-se să îndure ceva ce nu îi place doar ca să îmi facă mie plăcere.

10: Fă sacrificii. Pentru viitor, pentru cei dragi, pentru artă, dacă e nevoie. Dar cu măsură. Nu te lăsa anihilat, pentru că eşti unul singur. Unde mai găsesc eu altul ca tine pentru clasor?

Acum mă aşteaptă somnul, iar apoi o altă dimineaţă pe nemestecate, cu un "iiiiiuuuuuuu, ce târziu e, iar întârziuuuuu" şuierat Dopplerian în timp ce lucrurile din depărtare capătă o nuanţă de albastru.

Cugetare.

E noapte.
Azi mi-a plouat cu ortodoxism, fascism, homofobie, misoginism, feminism şi prostie agresivă. Pe patul meu de prinţesă, pictat cuflori şi frunze de acant, în camera mea portocalie.....mă bâzâie un gând.

Peste nişte veacuri un istoric cu  privirea gânditoare va urmări înregistrări vechi şi se va uita peste documentele secolului ăstuia, clătinând din capul lui pleşuv. Ne va privi prin prisma unor idei despre umanitate care acum abia înmuguresc. Şi va vedea o gloată de grobieni gălăgioşi, scârboşi şi violenţi, o rasă de primate superstiţioase, insalubre şi pline de boli fizice şi psihice. Ne va prirvi războaiele, felul în care ne exploatăm reciproc, inegalitatea sociala, legile cretine....exact aşa cum noi privim scuturând din capete cruciadele, inchiziţia, ciuma bubonică, Hiroshima şi Holochaustul.Cu scârbă.

Sper.

Cazul copiilor răpiţi?

Am de muultă vreme un tab deschis. Ăsta e modul meu de a ţine minte articole relevante, interesante, amuzante sau....ca acesta.  Cu litere mari, titlul :

Planificare familială în stil chinezesc. Zeci de copii, confiscaţi în China de la părinţi de către autorităţi

Iată şi articolul.

Urmează o analiză pe text. Italicul e din articol, bold-ul e al meu. De ce "bold"? Pentru că îmi permit.

Din 1999 încoace, zeci de copii chinezi care locuiau într-o provincie săracă din sudul ţării au fost luaţi cu forţa din mâinile părinţilor de către autorităţile guvernamentale, în cadrul programului de "planificare familială", scrie The New York Times

Wow, introducerea sună grav. Imaginea din mintea mea de femeie e ceva gen: maşini de armată şi tipi în uniformă adunând copiii de prin creşe şi şcoli, mame înlăcrimate şi brutalităţi stradale in stil Irod şi uciderea pruncilor. Dar, mai departe....

Un tânăr din districtul Longhui, din zona Hunan, a relatat jurnaliştilor cum stătea într-o staţie de autobuz cu fiica sa nou-ăscută în braţe, în urmă cu şase ani, când şase bărbaţi au coborât dintr-o maşină oficială şi i-au cerut certificatul de căsătorie.
Bărbatul nu avea aşa ceva, pentru că nici el şi nici mama fetei nu împliniseră vârsta legală pentru căsătorie. Oficialii i-au cerut aproape 750 de dolari, drept amendă, pentru a putea să-şi păstreze copilul. Tânărul nu avea o asemenea sumă, astfel că autorităţile i-au luat fetiţa şi nu a mai văzut-o de atunci.

Deducem de aici că există legi care interzic minorilor să se căsătorească şi să plodească şi că există o amendă  contravenţională pentru asta. Prima întrebare care îmi vine: dacă nu avea bani de amendă, cum ar fi avut bani să crească fetiţa cu tot ce îi trebuie unui copil mic?

Fiica bărbatului se numără printre cel puţin 16 copii "confiscaţi" de autorităţile de planificare familială între 1999 şi 2006 în zona rurală Hunan.

Stai să ne înţelegem. Vorbim de Hunan, provincia care in 2000 avea 64,400,700 de persoane? Şi de un interval de 7 ani în care 16 copii au fost trimis în grija statului pentu că părinţii lor nu aveau dreptul legal şi nici posibilităţile să îi crească? Mă doare la matimatică. Ăştia sunt "zeci de copii" Păi zeci de copii sunt 50, 60, 80.....16 nici măcar 20 nu sunt.

Răpirile de copii sunt o problemă constantă în China, unde familiile preferă nou-născuţii băieţi. Pe lângă acest fenomen, autorităţile statului încearcă să controleze cât mai strict numărul naşterilor, astfel că a luat fiinţă o importantă şi productivă piaţă neagră de copii.
Numai săptămâna trecută, poliţiştii au anunţat că au salvat 89 de copii din mâinile traficanţilor de persoane.

Mi se pare mie sau e un non sequitur aici? Ce are a face una cu alta? Care e faza cu preferinţa familiilor pentru băieţi? (Da, societăţile patriarhale suckenesc.)Unde sunt traficaţi băieţeii? Sunt trimişi in Rusia sau sunt încredinţaţi unor familii care îi doresc şi îi îngrijesc?

În cazul locuitorilor din Longhui, însă, problema o reprezintă chiar oficialii guvernamentali, care tratează micuţii ca o sursă de venit, impunând sancţiuni de 1.000 de dolari sau mai mult, pentru ca părinţii să-şi poată păstra copiii. Odată luaţi de acasă, bebeluşii sunt deseori introduşi în procesul adopţiilor din străinătate - o altă mare sursă de venit pentru China.

O, vai, statul cel rau face bani pe urma contraventiilor şi încălcărilor legilor. De asemenea face bani de pe urma amenzilor date şoferilor grăbiţi, proprietrarilor de restaurante insalubre şi celor care trag cu arma în public. Şi cu banii ăia plăteşte asistenţi sociali, poliţişti şi profesori..... Şi desigur e un lucru rău să treci de la o familie biologică ce nu are ce să îţi dea de mâncare la o familie bogată de străinezi....

Practica de a lua copiii de la familiile lor s-a încheiat în 2006 în Longhui, după ce un copil de opt luni a căzut de la etajul doi al unei clădiri, în timp ce oficialii guvernamentali încercau să-l smulgă din braţele mamei.

A stai, tot restul articolului este despre lucruri care nici măcar nu se mai întâmplă? Totul ar fi trebuit să fie scris la timpul trecut, dar a fost prezentat ca şi cum s-ar întâmpla acum?

În ciuda unor articole de presă apărute mai ales în afara teritoriului principal al Chinei, mass-media controlată de stat a ignorat astfel de subiecte până în luna mai, când îndrăzneaţa revistă chineză Caixin a publicat un reportaj despre aceste răpiri, ducând la lansarea unei anchete oficiale.
Şeful anchetei, Zeng Dingbao, a promis o anchetă temeinică în această cauză, însă în luna iunie a dat un interviu în care a spus că "situaţia nu e chiar aşa cum a fost prezentată în media, cu minori care sunt vânduţi şi cumpăraţi". De asemenea, părinţii afectaţi de răpirile din anii trecuţi spun că ancheta autorităţilor este menită să închidă gura persoanelor care au ceva de spus. De altfel, doi dintre cei mai vocali părinţi ai căror copii au fost răpiţi au fost reţinuţi brusc în Shaoyang, acuzaţi că au solicitat servicii de prostituţie. Eliberaţi luna trecută, cei doi au spus că li s-a întins o capcană.
De atunci şi chiar şi înainte de acel eveniment, bărbaţii au spus că sunt urmăriţi de oficiali guvernamentali şi că au fost avertizaţi să nu mai vorbească despre răpirea copiilor lor. "Sunt ca o organizaţie criminală", a spus unul dintre taţi.

Între timp, reptilanul învelea ciocolata în staniol cu poza unui mason celebru. Oare ce pot face să conving oamenii că o afirmaţie fără dovezi are  valoarea unei hârtii igienice folosite?

Tonul rămâne acelaşi, fără surse, fără nume, fără declaraţii oficiale, ca si restul articolelor de pe această fiţuică digitală:    
CRIZA ZONEI EURO: Şase săptămâni pentru salvarea monedei unice. Ministrul Leonard Orban: "Există pericolul să nu se adopte bugetul UE, ceea ce ar duce la dezintegrarea Uniunii"
 "VA TREBUI SĂ REVIZUIM TOT CEEA CE ŞTIAM". Reprezentantul României la CERN explică, pentru Gândul, ce înseamnă răsturnarea teoriei lui Einstein 
Incredibila călătorie a lui MARLON BRANDO, un iepure din rasa "BERBECUL ENGLEZ", pe ruta Bucureşti-Bruxelles. Cât costă să transporţi un animal cu avionul (pe iepurele din articol il cheama Brown, desi e negru, nu Marlon Brando, dar fie.....)


Să ne înţelegem: salut ideea guvernului chinez de a limita numărul de naşteri ai iepuraşilor locali. Ar fi o idee genială ca şi în Europa să fie ilegal să ai mai mult de 2 copii şi să trebuiască să plăteşti o amendă mare pentru numărul 3. Atunci săracii ar face mai puţini iar bogaşii ar face câţi vor ei, pentru că li s-ar rupe de ea amendă. Nu sunt de-acord cu preluarea copiilor de la familiile lor, decât dacă familiile nu sunt capabile să îi crească. Ceea ce mă calcă pe sistem e lipsa de profesionalism şi felul în care zmângălitorii de fiţuici din presă găsesc necesar să prezinte ştirile. Mă irită stilul ăsta bombastic destinat să zdruncine sufletele gospodinelor cu diplomă de liceu. Mă enervează strădania de a căuta nod în papură unei ţări complet diferite, dar indiscutabil mai avansate decât noi ce pare să derive din conştientizarea impotenţei proprii. Adică ce, China e avansată? Ce dacă au tehnologie, ce dacă au nivel de trai mai mare? Mânânca pisici şi câini şi vând copii. Nu văd nici o diferenţă între articolul Gândul şi articolul despre ciorba de fetus.

Fear of the light

"We live in a society absolutely dependent on science and technology and yet have cleverly arranged things so that almost no one understands science and technology. That's a clear prescription for disaster." ( Carl Sagan )

("Trăim într-o societate absolut dependentă de ştiinţă şi tehnologie, şi totusi am aranjat cu iscusinţă situaţia astfel încât aproape nimeni nu înţelege ştiinţa şi tehnologia. Aceasta este o reţetă limpede pentru dezastru." - Carl Sagan )

De obicei e vorba de frica de întuneric, de ceea ce se poate ascunde în beznă - deci, de necunoscut. Dar într-un caz aparte frica e faţă de lumina care dezvăluie inexistenţa fantasmelor cu care imaginaţia a populat negura, atunci când cineva e dependent de umbrele respective. Atunci, focul devine cel mai aprig inamic. Apreciat pentru caldură, util pentru gătit, dar cu condiţia să nu fie aţâţat prea tare, să nu dea prea multă lumină şi să alunge obscurul:

Dupa parerea mea, pe primul loc e religia...pt ca ea inseamna Dumnezeu...si intelepciunea suprema e doar la El. Si stiinta, atata timp cat nu contrazice Biblia, e binevenita. Dar cand se incumeta sa demonstreze ca pamantul are 3.5 milioane de ani(nu 6000 de ani), ca omul a evoluat din specii ineferioare...cred ca ne putem lipsi de ea. Biblia sa ne fie singura sursa de intelepciune .." ca daca nu, nu vor mai rasari zorile peste poporul acesta" (isaia).

O formă simplificată a metodei stiinţifice a fost aplicată din cele mai vechi timpuri. "Observă, încearcă, repetă, vezi ce rezulte obţii, dacă funcţionează pastrează, dacă nu - încearcă altceva" a fost procedeul care a stat la baza inovaţiilor începând din preistorie. Fie că a fost vorba de prima oală de lut arsă, de construcţia primului cârlig de pescuit, sau de şamanul căutand ierburile de leac potrivite, s-a urmat acelaşi drum: ipoteză, testare, respingerea rezultatelor nepotrivite, păstrarea celor funcţionale.

De-abia mult mai târziu metodologia a fost aplicată mai strict şi s-au impus nişte reguli, dar conceptul de bază a rămas acelaşi: de a verifica fiecare idee, de a o compara cu realitatea, şi de a selecta doar ceea ce e compatibil cu aceasta şi descrie corect lumea.

Expusă atât de simplu, metoda ştiintifică pare în mod evident ceva necesar pentru a distinge realul de fantezie. Şi totuşi, în ziua de azi, înconjuraţi de telefoane mobile, computere, cuptoare cu microunde, televiziune şi mii de alte rezultate foarte concrete ale aplicării în practică a cunoaşterii ştiintifice, pentru o parte îngrijorător de mare dintre semenii noştri, ştiinţa a ajuns să fie egalată cu magia. Fără a avea pretenţia ca cineva să înţeleagă în profunzime electromagnetismul, termodinamica, biochimia sau oricare din nenumăratele elemente care stau la baza funcţionarii vreunui dispozitiv, mecanism sau aplicaţie înainte de a-l, sau a o folosi, totuşi ar fi de asteptat ca cineva să aibă măcar o vagă cunoaştere a principiilor de bază ale lumii în care trăieşte.

În schimb, pentru marea majoritate este mult mai uşor să ia de bun ceea ce există, fără a-şi bate capul cu vreo întrebare şi fără a încerca să coreleze cu informaţiile cu care s-a întâlnit la un moment dat în viaţă, chiar dacă doar la nivelul şcolii generale. Iar din perspectiva cuiva atât de lipsit de curiozitate dar şi de cultură ştiintifică, ştiinta ESTE magie - ambele ar presupune funcţionarea prin metode tainice, de neînţeles pentru muritorii de rând, care nici nu ar trebui să încerce să afle ce semnifică fiecare "incantaţie", fie că e vorba de un vraci care invocă nume de demoni sau un savant care foloseşte formule cabalistice precum "atracţia-gravitaţională-e-invers-proporţională-cu-pătratul-distanţei".

Şi astfel e mai uşor de înţeles cum se poate ajunge la situaţii precum judecători care consideră egale un test ADN şi mărturia unei persoane, procente însemnate din populaţie care îmbrăţisează geocentrismul, sau consideră ca "ipoteze egale ca valoare" creaţionismul şi teoria evoluţiei.

Şi aici apare pericolul - atunci când se uită că metoda ştiinţifică reprezintă în esenţă probarea cu realitatea şi autocorectarea, în vreme ce revelaţia, credinţa religioasă şi pseudoştiinţa - nu, când răspunsurile ştiinţifice verificate sunt egalate cu ideile care au eşuat în faţa testului realităţii, atunci nu mai există nici un reper pentru a distinge fantezia de realitate, şi persoana sau societatea care face greşeala aceasta va deveni o victimă uşoară pentru şarlatani sau dezaxaţi.

Lipsa de educaţie ştiinţifică este o cauză pasivă a acestei situaţii. Dar există şi o cauză activă - persoane sau organizaţii care luptă să menţină incultura, ba chiar să şteargă cunoaşterea. Şi asta din interes propriu - fie că câştigă prea bine din vânzarea de ulei de şarpe, fie pentru că una dintre victimele metodei ştiinţifice este chiar zeul personal, atât de drag, căruia i s-a negat rolul în creerea specială a omului, i s-a luat "meritul" pentru formarea Terrei ( şi, ca detaliu minor, a restului Universului din jurul planetei ), şi a fost gonit de telescoape şi rachete din "ceruri" până în abisurile din afara spaţiu-timpului - practic, în afara existenţei.

Astăzi, având la dispoziţie mai multă informaţie decât a fost vreodată disponibilă în istorie, lupta aceasta a propovăduitorilor-de-întuneric pare absurdă. Şi totuşi, deşi cunoaşterea n-a fost atât de avansată, alte conflicte ştiinţă-religie au avut loc, şi nu o dată religia a reuşit să reprime, să cenzureze şi să şteargă cunoaşterea. Trecând peste exemplele clasice ale lui Giordano Bruno, Galilei şi mulţi alţii persecutaţi de Inchiziţie, un caz mult mai tragic s-a desfăşurat în secolul XII, în Bagdad, pe atunci centrul cultural al umanităţii ( de altfel, aici s-a salvat o mare parte a culturii greceşti şi romane, atunci când Europa şi-a distrus o mare parte a moştenirii ), până când un imam, Abu Hamid al Ghazali, a decis că ştiinţa este diavolească şi eretică, şi prin munca sa a reuşit să deturneze cursul întregii culturi islamice şi implicit a restului lumii, prăbuşind-o de la apogeul cunoaşterii umane din acea perioadă la ceea ce este şi acum - o societate profund religioasă, dar aproape în totalitate analfabetă ştiinţific.

Ideile creaţioniştilor şi geocentriştilor sunt propagate nu prin valoarea lor, ci prin mijloace politice şi religioase, pe fundalul nepăsării majorităţii. Deşi dificil de imaginat, dacă sunt lăsaţi să-şi ajungă scopurile, ar fi în stare să dărâme încă o dată întregul eşafodaj al cunoaşterii în decursul a doar 2-3 generaţii, lăsând iarăşi umanitatea la nivelul unui nou Ev Întunecat, din care să fie necesari alţi o mie de ani sau mai mult pentru a se ridica din nou. Teama lor de lumină este atât de mare încât sunt dispuşi să sacrifice toate benefiicile cunoaşterii.

Totuşi, în prezent există un avantaj enorm: Internetul. Internetul oferă acces la un volum imens de informaţii şi o comunicare între oameni la un nivel inimaginabil acum 50 de ani. Nu întâmplător, o dată cu accesul tot mai facil la comunicarea online religiile încep să intre într-un declin tot mai mare.
Îl las pe ThunderF00t să explice de ce "Internetul este locul unde religiile vin să moară":