Principiul Mediocrităţii

EDGE, o fundaţie care încurajează discuţiile pe teme intelectuale, filozofice, artistice şi literare a lansat întrebarea pentru anul 2011:


CE CONCEPT ŞTIINŢIFIC AR IMBUNĂTĂŢI PACHETUL DE CALITĂŢI COGNITIVE ALE OMENIRII?

Aveţi aici o listă de răspunsuri.
Mie mi-a plăcut răspunsul lui PZ Meyers:

Principiul Mediocrităţii.

Fiind cineva care tocmai a petrecut un semestru predând studenţilor de anul I biologie şi care va face asta şi în lunile care urmează, trebuie să spun că primul lucru care mi-a venit în minte a fost că o competenţă esenţială pe care toţi ar trebui să o deţină este algebra. Şi bazele statisticii şi probabilitaţii. Asta desigur mi-ar uşura viaţa, în orice caz - e ceva groaznic de deprimant în a vedea studenţi inteligenţi încurcaţi de lipsa unor cunoştinţe de bază în matematică pe care ar fi trebuit să le aibă din şcoala generală.

Dar asta nu e suficient. Cunoştinţele de bază în ale matematicii sunt o unealtă esenţială pe care ar trebui să o considerăm de la sine înţeleasă într-un mediu ştiinţific şi tehnologic.Ce idee ar trebui oamenii să priceapă pentru a-şi înţelege mai bine locul în Univers?

Voi recomanda Principiul Mediocrităţii. E fundamental pentru ştiinţă şi e de asemenea unul dintre cele mai litigioase şi dificil de acceptat concepte - poziţia de negare a Principiului Mediocrităţii e una din marile piese de legatură dintre religie şi creaţionism pe de-o parte şi şovinism şi politici sociale ratate pe de alta. Sunt multe gafe cognitive care ar fi frumos împachetate şi eliminate dacă toată lumea ar înţelege această idee simplă.

Principiul Mediocrităţii spune pur şi simplu că nu eşti special. Universul nu se învârte în jurul tău, planeta asta nu e privilegiată într-un mod unic, ţara ta nu este produsul perfect al unui destin divin, existenţa ta nu e produsul unei sorţi regizate intenţionat iar sanvisul cu ton pe care l-ai mâncat la prânz nu uneltea să îţi provoace o indigestie. Majoritatea lucrurilor care se întâmplă în lume sunt doar consecinţa legilor naturale şi universale - legi care se aplica pretutindeni şi peste toate câte există, fără exceptii ori amplificări pentru binele tău - ce variază după cum e şansa. Regulile moştenirii genetice şi natura biologiei înseamnă că, atunci când parintii tăi au avut un copil acesta era în mod anatomic uman şi în mare măsură funcţional din punct de vedere fiziologic, dar combinaţia unică de trăsături care te-a făcut bărbat ori femeie, înalt ori scund, cu ochi căprui ori albaştri a fost rezultatul unui amestec întâmplător de atribute genetice în timpul meiozei, câteva mutaţii accidentale şi lozul câştigător la marea cursă a spermei din timpul fertilizarii.

Nu te simţi prost însă, nu e vorba doar de tine. Inseşi stelele s-au format ca rezultat al proprietaţilor atomilor, trăsăturile specifice ale fiecărei stele fiind hotărâte de distribuţia întâmplătoare a unor puncte de condensare prin nori de praf şi gaz. Soarelui nostru nu i s-a cerut să fie acolo unde e, cu luminozitatea pe care o are - s-a întâmplat să fie acolo iar existenţa noastră a devenit posibilă datorită acestei oportunităţi. Specia noastră e parţial creată de forţa mediului prin selecţie naturală şi parţial prin fluctuaţii ale norocului. Daca oamenii ar fi dispărut acum 100.000 de ani, lumea ar fi continuat să se învârtă, viaţa ar fi continuat să existe iar alte specii ar fi prosperat în locul nostru - şi cel mai probabil nu urmând calea noastră tehnologică derivată din inteligenţă.

Iar daca înţelegi Principiul Mediocrităţii, e OK.

Motivul pentru care este esenţial pentru ştiinţă este pentru că acesta e începutul în a înţelege cum am ajuns aici şi cum funcţionează lucrurile. Cautăm întâi principii generale care se aplică universului ca întreg, iar acestea explică mult din poveste; apoi ne uităm după exceptii şi ciudăţenii care duc la detalii. E o strategie care reuşeşte şi e utilă în a câştiga cunoştinţe mai profunde. A pleca de la presupunerea că un anume obiect ori eveniment reprezintă o încălcare a proprietăţilor universului şi că a aparut în mod unic în existenţă cu un scop precis iar condiţiile existenţei sale nu se mai pot aplica, înseamnă a sări la o explicaţie nefondată şi neobişnuită fără nici un motiv valid. Ce ne spune Principiul Mediocrităţii e că starea noastră nu e rezultatul unei intenţii, că universul e lipsit de maliciozitate ori bunavoinţă, dar că totul trebuie să urmeze nişte legi - şi că înţelegerea acestor legi trebuie să fie scopul ştiinţei.