"500.000 copii sunt în pragul morţii din cauza foametei în Somalia". Cu imagini, şi chiar un clip. Se pare că şi aici extremismul religios ( de data asta, al unor musulmani ) este unul din factorii care au dus la această situaţie.
Dar nu despre acei religioşi vreau să vorbesc. Ci despre alţii, mai apropiaţi de noi. Mai exact, despre creştinii pe care îi cunosc, şi îi cunoaşteţi, care sunt dispuşi să vă vorbească despre "minunile" făcute de dumnezeu pentru ei. Iată câteva relatări ale unor "minuni", culese de pe un forum creştin:
O minune pot sa o spun si eu... am mai spus-o altora si s-au bucurat mult, dar am spus-o si necrestinilor si m-au luat peste picior. Faceam lucrarea Domnului cu calculatorul meu din dotare si la un moment dat trebuia sa scot cca 300 de pagini color A5. Imprimanta mea normal ar fi trebuit sa se fi terminat cerneala color ca era un Canon BubleJet. Cand am inceput lucrarea de printare.. am zis sa ne rugam eram doi frati si o sora, sa ne ajunga cerneala. Marturisesc ca am avut credinta ca nu se va termina cerneala color si nu am avut curajul sa deschid imprimanta ca nu cumva sa vina indoiala, am zis ca mai bine sa raman neclintit in credinta mea. La final am printat toate foile.. si ca un curios ce sunt am deschis imprimanta sa ma uit. STUPOARE! Ma uit atent la cartusurile color (sunt 3 pt fiecare culoare) si nu imi venea sa cred! Din albastru si rosu nu se consumase nici un picut.. erau intacte.. iar cel galben scazuse nivelul cu 2-3 mm.
Intr-o zi ma duc acasa si pe drum ma intalnesc cu o prietena de.a mamei, care imi spune ca mama ii la spital...dupa cateva saptamani...si analize...i s-a pus diagnosticul CANCER faza 3 B.Doctorii incepusera sa ma pregateasca spunandu-mi ca va fi o operatie foarte grea si nu se stie....Toata biserica s-a rugat pentru mama,plus alti multi prieteni. A fost operata la Cluj iar dupa operatie pe fisa ei de la spital era pus un semn mare de intrebare...doctorii nu stiau ce s-a intamplat de mama s-a facut bine. Au trecut 4 ani de la operatie si mama se simte bine. Dumnezeu a stiut ca eu mai am nevoie de ea si ca ea mai avea nevoie de timp,asa
ca a facut o minune.
In seara asta m-a sunat o tipa [...] sa-mi spuna ca de 3 sapt nu stie nimic de fratele ei. I-am zis ca tot ce pot sa fac e sa ma rog. Peste fo 1-2 ore, m-a sunat, si mi-a zis ca stie ca Dumnezeu i-a dat prin gand sa caute nu stiu ce nr de tel de la un garaj unde lucra tipul, si a dat de el. Pare banal. Eu insa, ma rugasem sa primeasca raspuns fata in seara asta.
...am scapat dintr-un accident de masina cu viatza si fara nici o zgarietura si m-am electrocutat in baie, fiind cu picioarele in apa,tot ud, la firele de la neonu ce era langa sarma cu prosopu si n-am murit,crek astea se incadreaza la [subiectul] asta si multumesc lui Dumnezeu!
Asta fără a aminti de celebrele apariţii de figuri ale feţei cristosului¹ în felii de pâine prăjită, în textura lemnului unei uşi, în crăpăturile gresiei, sau de "minunea" caselor arse din care supravieţuieşte doar peretele cu icoana.
Aici se face trecerea de la amuzamentul faţă de naivitatea unora grăbiţi să numească întâmplarea sau norocul cu "minunile", la scârbă. O scârbă profundă faţă de "umilii" şi "smeriţii" care se laudă cu asemenea "minuni". Dumnezeu a stiut că individul din citatul al doilea mai are nevoie de mămica lui, aşa că a facut o minune. Ceea ce nu a mai scris persoana, dar urmează aproape automat, e că sutele de mii de copii care, împreună cu mamele lor, au nevoie disperată de apă şi mâncare, nu sunt aşa de importanţi pentru dumnezeu. Aia pot muri în chinuri groazice. Femeile acelea îşi pot vedea copiii murind cu încetul, sub dogoarea soarelui, deshidrataţi şi acoperiţi de muşte, fără să mai aiba putere nici să plângă după mâncare, dumnezeu e prea ocupat pentru ei. El nu va materializa nişte nori de ploaie prin Somalia pentru a asigura apa necesară oamenilor şi culturilor lor, nici nu va inmuia inimile câtorva fanatici care interzic accesul ajutoarelor. E prea prins de materializarea de tuş într-o imprimantă. Pentru el, pentru cel ce relatează întâmplarea, dumnezeul este un zeu personal, chiar foarte personal, care-şi ţine ochii doar pe el, şi e atent doar la ce face el, ignorând pe parcurs întregul Univers.
Adio smerenie, adio modestie. Când ajungi să te lauzi că un proiect de week-end, sau liniştirea unei amice de-a ta ( dacă ai "pile" pe sus, ferice şi de cei binecuvântaţi să te cunoască, pentru că iată, poţi pune o vorbă bună şi pentru ei ! ), este cu muuuuult mai importantă şi merită mai multă atenţie decât moartea în chinuri a 500.000 de copii, atunci singura descriere potrivită pentru este aroganţa şi trufie. O aroganţă de proporţii monstruoase.
¹Faţa cristosului asa cum a fost imaginată în evul mediu de către europeni, cu trăsături caucaziene, cu plete, eventual şi cu ochi albaştri - adică cu totul diferit de trăsăturile semiţilor, şi de moda practicată de aceştia prin secolul I. Dacă personajul chiar a existat, a arătat mai degrabă aşa.
